Episodul de anul trecut este unul de care nu îmi aduc aminte cu plăcere și din care am învățat multe. Dincolo de impactul în opinia publică și în social media, totul a luat o turnură foarte dificilă pentru mine în contextul dosarului de la CNCD. Nu mă așteptam ca tocmai instituția responsabilă cu combaterea discriminării să aibă standarde duble și să fie mai preocupată de comunicare și interviuri de presă decât să redacteze hotărârea și să îmi dea astfel dreptul legal să mă apăr. Sunt multe semne de întrebare în legătură cu modul în care persoanele responsabile din CNCD au ales să procedeze în cazul acesta.
Vorbim despre o instituție care adaugă la acuzații chiar în timpul audierilor ca în „Procesul” lui Kafka și nu în România anului 2023. Am susținut în fața Curții de Apel București că, prin modul în care funcționează această instituție, nu sunt respectate minime drepturi și că procedura în sine este neconstituțională. În cazul meu, persoane care nu au participat la ședințe dădeau declarații de presă cu privire la ce am zis, fără să mă fi audiat.
Nu consider normal ca președintele unei instituții de stat să facă repetate declarații de presă și să dea interviuri peste tot despre cum m-a amendat, înainte ca instituția să îmi comunice și mie hotărârea. Conform legii, hotărârea își produce efectele abia după comunicare, lucru care s-a întâmplat abia trei luni mai târziu.
Instanța a fost de acord că există fundament legal pentru susținerile avocatei mele, motiv pentru care a sesizat Curtea Constituțională și a redus semnificativ amenda. Această decizie subliniază importanța unui proces echitabil și a unei abordări echilibrate în cazurile de presupusă discriminare. Nu renunț la responsabilitate, ci doar am cerut să fiu judecat corect.
Justiția se face în instanțe competente și nu în presă. Salut decizia Curții de Apel care ne confirmă că acest tip de justiție socială, derulată de CNCD, trebuie revizuit. Curtea Constituțională ne va spune dacă CNCD necesită o reformă legală. Eu cred că scopul luptei împotriva discriminării nu scuză mijloacele. Persoanele numite politic la conducerea unor instituții de stat trebuie să accepte că, în procesul de a capitaliza imagine, nu se pot folosi de oamenii de rând, fie ei și jurnaliști, și că legea este una pentru toți nu doar pentru cine li se pare lor că ar avea mai mare impact la public.