Acesta nu este un articol despre Prima Casă, care oricum nu mai are deja fonduri la data la care scriu acest articol, și nici despre darea în plată. E despre cum faci să nu depinzi de niciuna dintre ele. Poate nu este cea mai strălucită idee dar e planul meu de casă fără datorii. Să începem.
Oportunitatea creditului e singura variantă credibilă pentru un copil venit dintr-o familie modestă, dar este o soluție pe care aș lua-o în calcul doar la modul extrem de serios. Serios, aș cântări mult dacă vreau sau nu să mă priponesc cu un credit iar calculul ar fi pentru o casă gata făcută. Creditul de prima casă e întotdeauna o idee bună dar m-aș documenta mult și aș cere sfaturi mai ales de la cei care au făcut asta deja.
Există o comunitate mare pe forumul Softpedia spre exemplu pentru cei care își construiesc singuri o casă. Aș întreba mai puțin la prieteni și mai mult la necunoscuți care sunt dezinteresați. Apropiații nu îți vor spune gafele pe care le-au făcut, ci mai degrabă cât de grozavă e casa în care stau. Constructorii și inginerii cu care am discutat spun că majoritatea celor care își fac case în regie proprie, le construiesc prea mari. Mai mult de jumătate din aceștia ajung să le vândă mai departe din cauza asta ori din cauza unor greșeli mai mult sau mai puțin ascunse prin pereți, fundație, acoperiș. Părinții sunt cei mai sinceri dar nu le vei asculta sfatul decât după ce te-ai fript deja.
Mai departe. Dacă nu cumpăr o casă gata făcută, aș lua însă credit pentru a deschide șantier doar dacă am semnat un contract beton cu o firmă și am făcut estimări extrem de precise cu limite de depășire a bugetului. Din păcate, pentru mine și pentru toți cei care merg în regie proprie, nu suntem nici inginer constructori sau economiști așa că un astfel de plan nu e pentru mine. Știu doar că voi cheltui enorm mai ales la amenajare dar cea mai mare problemă este că nu știu dinainte cât. Ca să citez din spusele unui amic: “Cumpără de la început corpurile de iluminat pentru că nu vei mai avea bani de ele după ce termini casa peste 2-3 ani.” E un scenariu obscur (la propriu) dar îl pățesc majoritatea. Și nu mă refeream doar la lustre.
Eu visez că sunt un caz diferit. Am amânat mai mulți ani construcția casei pentru că soluția la care am apelat este să strâng banii în loc să îi iau prin credit. Nu știu dacă e cea mai bună idee. Sunt oameni care și-au construit case bune pe banii băncilor, înainte de 35 de ani ca mine și îi respect pentru asta. Sper doar că sunt fericiți cu ratele, casele și cu nevestele, împreună cu care au construit-o. Soluția mea a implicat multă răbdare, chibzuință soră cu zgârcenia și muncă pentru trei. Din nou, nu știu dacă e cea mai bună soluție dar e una prin care eu am controlul. Cum am ajuns aici?
Era ajunul Crăciunului din 2013 când am dus la bancă ultima rată a unui credit început cu 7 ani mai devreme. Am lăsat băncii aproape tot ce strânsesem în acel an. De fapt cam asta am făcut în fiecare an. De la câteva sute de lei până la mii de euro, totul s-a dus puțin câte puțin la bancă pentru a rambursa un credit masiv. Cumpărasem o mașină pe credit, apoi câteva terenuri pe la țară, dintre care unul total inutil care mă va bântui tot restul zilelor. Dar să revenim. Casiera mă știa deja bine. De câțiva ani aduceam bani în plus pe lângă rată să fac rambursări anticipate. Cum adică?
Strategia e simplă. M-am uitat la scadențar și am văzut cât de multă dobândă plăteam și cât de puțin principal. Adică dădeam câteva zeci de euro din datoria propriu-zisă și sute de euro dobândă în fiecare lună. În cazul meu, o enormitate de 800 euro care mă lăsa cu puțini bani pentru trai. Și atunci mi-am zis: Dacă tot trăiesc frugal, cum ar fi să achit 100 de euro în plus pe lună la rată în fiecare lună? Acesta a fost momentul cheie pentru că la rata mea era ca și cum aș fi plătit mai bine de două rate într-una.
Stai puțin, cum așa? Păi dobânda se calculează totdeauna la sold, adică la datoria totală rămasă și scade așadar, ușor în fiecare lună pe măsură ce plătești. Principalul, adică această datorie efectivă scade foarte încet dacă mergi pe scadențar. Desigur, eu am ales ca tot românul, ca rata să fie cât mai mică, deci perioada cât mai mare, că altfel nu îmi permiteam creditul. Dacă aș fi mers înainte tot așa, aș fi plătit și acum rate și nu aș fi terminat cu creditul decât prin 2032. Azi aș mai fi avut încă de plată două treimi din acel credit, credit pe care l-am achitat integral deja. Incredibil? Ca să continuăm pe logica de mai sus, poți să îți scurtezi masiv durata de plată și suma totală pe care o vei duce la bancă cu doar 25% în plus pe lună la fiecare plată. Vei economisi astfel zeci de mii de euro adică 10 ani de credit sau chiar mai mult.
Să recapitulăm. Dacă rata e de 400, dobânda e de vreo 300 cel puțin. Așadar, achiți din datorie doar 100 în fiecare lună. Dacă duci la bancă 500 în loc de cei 400 în aceeași lună, e ca și cum ai plătit două rate simultan. Dobânda nu se schimbă (îți spuneam că dobânda se plătește doar la datoria totală de la momentul plății) iar tu faci datoria efectivă mai mică, mai repede. Frumusețea este că și dobânda scade pentru luna viitoare de fiecare dată când achiți în avans iar tu vei putea plăti tot mai repede creditul. (Dacă suporți și mai multă teorie despre credite și plăți anticipate, poți citi aici un articol lung aici.) Și ar mai fi ceva. Acum e banal să faci rambursări anticipate fără comision. Când am început eu cu rambursările, comisionul era de 4%. Adică la 100 de euro, dădeam băncii 4 cât să mă descurajeze. Apoi a coborât la 1% vreo doi ani.
Eu am dus lucrurile și mai departe. Mi-am evaluat fiecare nevoie și plăcere. Am păstrat destul cât să nu mă simt frustrat dar am tăiat acolo unde simțeam că nu era cazul. Mașinile mele au fost mereu SH, stau într-o chirie decentă și mă îmbrac cu haine de calitate dar nu după ultima modă. Pentru asta am învățat drumul spre outlet o dată pe an, zborul cu avioane lowcost și cazare pe booking.com sau Airbnb sortată după raport preț-calitate. Știu, sunt ordine de mărime diferite față de mulți dintre români dar metoda se aplică oricui.
În plus, azi câștig mai bine decât media, pentru că muncesc 17 ore pe zi (da, știu că exagerez dar voi slăbi ritmul după ce termin casa). De aceea aș fi putut sta în chirie spre exemplu într-un apartament mai mare sau într-o casă gata mobilată, dar, pentru o chirie mai bună, am căutat săptămâni destule până am luat un apartament central cu 3 camere. Era mobilat doar parțial iar dormitorul l-am cumpărat de la IKEA sau din outletul Mobexpert. Fără lemn masiv sau piese pe comandă. Fără măsuțe și comode inutile. De când stau în centru nu am mai avut nevoie nici de mașină pentru navetă și am plătit o mică diferență în plus la chirie din economia la benzină. Plus că am câștigat timp. BMW-ul M5 pe care l-am condus până recent stă mai mult în parcare și îl voi vinde din același motiv. Nu face însă economie la cafea, înghețată bună, o ieșire în oraș oriunde vreau măcar o dată pe săptămână.
Mă ghidez după o singură teorie.
“Diferența dintre un om cu bani și unul care nu are destui, nu e cantitatea de bani ci de modul în care cheltuiesc.”
Parcă văd cum se umflă vena proletară, dar știu oameni care cresc copii din salarii adunate de 4.000 de lei într-o lună și știu că și tu îi cunoști. Dar există și oameni care aduc acasă doar 3.000 sau mai puțin pe lună și tot se gospodăresc cu decență. Cunosc însă și familii care aduceau împreună peste 5-6.000 de euro/lună iar la venirea crizei nu aveau nimic pus deoparte. Casa prea mare a plecat la bancă. La fel SUV-urile din fața casei mari.
Ne obișnuim foarte repede cu un trai mai bun când veniturile cresc acolo între 20 și 40 de ani și uităm să facem economie. E greu să știi ce înseamnă să îți ia banca mașina și casa dacă părinții tăi nu au astfel de povețe. Alte vremuri. Poate de aceea ne forțăm rapid limitele bugetului pentru un stil de viață mai bun. Mâncare mai bună, din oraș, haine mai scumpe și vacanțe la 4-5 stele pentru că, nu-i așa, le merităm. Sunt de acord că trebuie să mai și trăim dar ce propun eu nu este zgârcenie. Trebuie să înveți devreme chibzuința pentru că îți ești dator să poți trăi o viață mai bună și atunci când vremurile se schimbă și tu nu vei mai putea produce la fel de mult ca în floarea vârstei.
Urmărește serialul #casabuhnici pentru că în episodul viitor cum am ales zona unde voi construi și mai ales de ce.
PS: Insist că acest serial este despre ideile și visurile mele. Nu cred că am soluția ideală ci doar pe aceea care a funcționat pentru mine. Te încurajez să împărtășești la comentarii planul tău de ieșire din datorii. Suntem mulți care au nevoie de un sfat, o idee, încurajare.
Citesc cu mare interes fiecare episod #casabuhnici si mi-am dat seama ca si noi(eu si sotia) platim la banca o rata lunara cu 50E mai mult decat pe scadentar.
Multam’ frumos de idei.
Cu mare plăcere.
Salut George. Imi place mult povestea ta, felul in care povestesti si toate detaliile.
Se poate sa scrii mai repede ? :D
Încerc. Promit că încerc.
Offtopic: Am crezut ca ti-ai vandul masina deja..
Salut, m-ai inspirat sa platesc anticipat rata. Cred ca oricand puteam plati in plus dar m-am lamentat si multumit cu faptul ca banca ia singura cati bani are nevoie din cont si am intrat in rutina asta! Multumesc!
Bun articol!
Aş fi vrut să văd episoadele în video. Sunt sigur că s-ar fi răspândit mai repede.
Dar, hai să nu fie pentru toată lumea, nu!?
Alegi să scrii pentru cultura elitistă?
Eu, am impresia că sfaturile tale se conturează mai bine în nevoile oamenilor „treji” din pop-culture.
Deci, George!
Hai și cu asta pe video! Script-ul îl ai, fața, gestica, mimica, dicția le ai.
Succes!
Mulțumesc pentru idee dar evit să fac pe moralistul pe video. O să fac video cu exemple practice de pe șantier.
George,de ce nu scrii mai „intens” la acest serial? Astept cu nerăbdare sa citesc următorul,următorul si tot asa,articol. Sunt sigur ca timpul e un inconvenient.
Bun articol George, imi place cum gandesti. Eu privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva acum, dupa ce am stat 8 ani cu chirie in Cluj-Napoca si in urma cu 3 ani am devenit in sfarsit un proprietar modest de apartament. Am pastrat fiecare chitanta din cei 8 ani de chirie si o sa le arat copiilor mei peste multi ani marea mea gresala conjuncturala… arpoximativ 14000 de euro aruncati pe chirii care puteau fi dobanda/rata pentru locuinta pe care pana la urma am achizitionat-o si pe care daca continuam sa economisesc si sa platesc chirie, poate reuseam sa o am la 35+ impreuna cu sotia. Economiile se devalorizeaza de foarte multe ori si ceea ce acum 5-10 ani insemna jumatate din salariul tau pus de-o parte cu mare efort, poate acum sa nu insemne mare lucru. Timpul trece si economiile din salariu de obicei te retin din a-ti trai viata asa cum ti-ai dori-o pentru ca daca vrei sa economisesti in mai putin de 15-20 de ani banii pentru o casa/apartament vei economisii de obicei mai mult decat ai avea o rata lunara… si dupa cum sti timpul trece si tineretea nu o mai poti cumpara cu nici o economie. Pe langa asta de obicei trendul pietei imobiliare este de crestere si aliniere cu cel vest european (cu exceptia perioadelor de criza cand apar mici anomalii) iar cumulat cu plata chiriei care se aliniaza cu piata imobiliara risti sa ajungi sa fi nevoit sa economisesti foarte multi ani si sa regreti ca nu ai reusit sa te bucuri de unele lucruri in tinerete (cum ar fi locuitul intr-o casa a ta pentru care bineinteles platesti bancii, cumpararea unei masini mai bune, etc). Mai pot divaga foarte mult pe acest subiect dar in foarte multe cazuri plata unei chirii foarte pentru multi ani si cresterea preturilor locuintelor te pot aduce dupa multi ani de economisire in situatia de a apela tot la un credit si atunci realizezi cati bani ai aruncat pe chirie…Daca ar fi sa intorc timpul nu as mai apela la o chirie decat pentru cateva luni si as merge pe un credit. Spor si astept urmatoarele articole !
Revin la ce am mai spus. Ai face credit pentru o casă la 20+ ani? Când ai viitorul în față? Când nu știi dacă emigrezi? La noi apartamentele sunt încă prea scumpe și nu se vor mai scumpi și mai mult iar creditul nu se va amortiza cu o vânzare niciodată.
Poate creditul nu se va amortiza niciodata cu o vanzare, dar cu chiria mai mult ca sigur. La urma urmei ramai cu ceva.
Salut George,
cand citesc randurile tale nu stiu daca iti scrii memoriile sau te gandesti la altii cum sa faca sa fie cel mai bine.
Nu am fost niciodata adeptul creditului la banca, chiar daca de multe ori nu am avut de ales. Am incercat sa strangem, sa vedem cum merge. Merge greu, daca nu ai o motivatie puternica. Dar nu este imposibil. Intradevar, este bine sa iti treci pe lista „must have” and „nice to have” si sa mai ai si puterea sa tai de pe lista. Sunt grupuri de persoane care au incercat o luna sa cheltuie exact ce este strict necesar si au cheltuit doar o treime din „normalul” unei luni. Si hainele existente in dulap mai tin fara sa se ajunga la outlet. In fine, fiecare cu practica lui.
Am reusit ca la 40 de ani sa am si eu casa mea, facuta in decursul a 2.5 ani. Am avut ceva bani stransi pana la varsta asta si ceva ajutoare. Dar nu banca. Ajutoarele inca trebuie returnate, dar fara stres.
Cand am batut palma cu constructorul, mi-a cerut la „rosu” 17 mii euro: casa cu acoperis. Am zis ca am facut o afacere buna, pentru o constructie cu etaj de 54 mp utili pe nivel = 108 mp complet. Dupa a urmat la stadiul la gri, usile, geamurile, incalzirea, 2 bai mici si apoi amenajarile interioare. Anul trecut in toamna am terminat exteriorul. Pret final 55 mii euro. Deci la rosu = 1/3 din final. 3/4 din casa este mobila de ikea. Acum la 40 de ani am trecut de la 61 mp – apartament cu 3 camere la 108 mp casa cu putina curte. Intretinerea „domeniului” costa; mult mai mult ca la apartament, si cateodata ma enerveaza ca imi mananca mult timp: cosit, flori, buruieni, gard, pomi ornamentali etc. Dar e frumos si cu asta ma amagesc.
Sper sa ajungi ziua in care sa iti bei cafeaua pe terasa. Si daca pana atunci iti pierzi rabdarea, te astept pe tesara mea.
Sporuri si multa bafta.
Mihai, înțeleg perfect ce spui. Te felicit că ai reușit să cobori pe pământ din bloc.
Sa îți construiești prima casa…și să o faci perfect…nu există…. oricât ai vrea..și oricat demult te ai documenta(asta o zic din propria experienta).
Cred că cele mai bune informații le obții de la necunoscuți si nu de la familie sau prieteni…așa cum ai menționat…
Nu cele mai scumpe materiale de construcții sunt si cele mai bune…
Eu am optat pentru o casa pe structura metalica…
Succes.
Viorel, imi poti spune, dupa 2 ani daca esti multumit cu alegerea facuta?
Foarte bun articolul. Ma regasesc in gandirea ta si ma bucur ca nu sunt singurul :) Imi place calculul de 25% in plus la banca … nu m-am gandit niciodata cat as castiga in plus dar si eu am zis ca merg pe aceeasi idee: credit pe perioada mare si plati anticipate atunci cand poti (sa nu-ti restrangi bugetul zilnic).
Bună postarea si crudă în acelaşi timp!
Eu stau intr-o casă cumpărată prin credit şi din punctul acesta de vedere nu îți împărtaşesc opțiunea de a locui intr-o chirie. Banii oricum îi achiți, fie băncii, fie proprietarului. Diferența, d.p.m.d.v., este că după zeci de ani de plată, rămâi cu ceva.
Faptul ca tu munceşti 17 ore pe zi, dă-mi voie sa te felicit! Dacă mai îți şi place munca prestată, cu atât mai bine. Dar cele 17 ore nu te fac erou, ci doar absent.
Întrebarea mea este: cele 7 ore rămase îți sunt suficiente pentru tine ca om şi pentru George soțul si tatăl?
Eu nu aş vrea sa redevin acel om care pleacă in zori si ajunge acasă după ce cina e rece deja…
De câtiva ani am redus putin „turația”. ŞI MĂ SIMT MAI BINE!
Creditul la bancă este oarecum necesar in economia actuală. Creditul nu ar trebuie să fie o povară, dacă am trăi intr-o economie sănătoasă.
Ca şi concluzie, consider ca o maşină bună, o casă spațioasă, o viața bună in general merită efortul orelor suplimentare. Dar nu atât de mult încât familia să- ți simtă lipsa!
Lucrez la programul de lucru. Din fericire muncesc împreună cu soția și mai compensăm. Mi-am propus să scad rimtul la 10 ore după ce termin casa.
:) Clonarea ta ar fi o soluţie pentru ţară, George.
În ce mă priveşte, am ce am cumpărat din ce am adunat. Soluţia mea din ieşirea de sub povara creditelor a fost una rudimentară: am evitat complet băncile sau orice altă instituţie specializată în exploatarea oamenilor şi a viselor pe care le au ei. Şi dorm bine în fiecare noapte.
Felicitari pentru articol!
Foarte bune sfaturile, nu ne dam seama ce procent mare din bani pe care ii producem se duc pe cheltuieli inutile, facute din graba sau comoditate, sau cumparand ceva pe principiul ca are si vecinul si imi trebuie si mie.
Oricat de chibzuiti am fi trebuie sa recunoastem ca toti le-am facut cel putin odata :))
Astept episodul urmator cu nerabdare si spor la treaba!
Vine mai devreme decât te aștepți.
Corect. Fiecare perioadă a vieţii îşi are ritmul adecvat.
Drama e că nu trăim într-o ţară normală, unde muncind doar 8-9 ore pe zi nu simţi creditul o povară sufocătoare. Iar aici George oferă o vestă de salvare celor care sunt pe punctul de a se îneca în datorii la bănci.