Categorii: Auto, Ponturi

Transformă un accident într-o afacere

Tocmai ai lovit maşina. Un accident stupid insuficient să o distrugă, suficient să te scoată din circulaţie. Simţi că se năruie cerul peste tine. Cum ai putut fi atât de prost să o faci praf tocmai când aveai atâta nevoie de ea? Te consolezi cu ideea că ai full-casco şi o s-o repari însă ştii că nimic nu va mai la fel… Maşina ta aproape nouă va fi o rabla reparată. Mergi deja cu taxiul de o săptămână şi aştepţi răspunsul de la asigurări când afli că maşina ta devine o epavă imposibil de reparat în suma pentru care e asigurată. Adică este dauna totală. Cum îţi mai iei acum maşină la banii de pe asigurare? Să aştepţi iarăşi câteva luni după alta şi cheltuiala cu taxiul… Pare sfârşitul carierei tale de şofer. Ca să nu ajungi un astfel de nefericit trebuie să respecţi câţiva paşi simpli şi să îţi păstrezi sângele rece. Vei avea nevoie de el.

Primul pas. Ai lovit maşina. Dacă tu eşti bine, adună toate piesele răvăşite, dacă nu eşti, aduci pe cineva de încredere. Urci maşina pe o platformă şi o duci într-o parcare păzită (dacă e noapte) sau direct la Serviciul de constatări accidente uşoare (dacă nu a fost accident cu victimă şi cercetarea s-a făcut la faţa locului). Nu uiţi să ceri chitanţă şi factură de la omul cu platforma pentru decont la asigurator. Transportul maşinii avariate se decontează, bineînţeles. Cam pe acum ar trebui să ştii şi dacă nu cumva îţi expirase poliţa casco pe care ai întârziat să o plăteşti. În cazul în care ai fost uituc, nu duci încă maşina la accidente uşoare şi aduci poliţa de asigurare la zi.

După ce obţii dovada de reparaţie şi îţi iei amenda de rigoare, duci maşina pentru constatare la firma de asigurări. Afli la accidente uşoare unde este biroul de constatări al fiecărei firme de asigurări. Aici ţi se face dosarul de daună şi o evaluare vizuală. Apoi duci maşina pentru evaluare tehnică la un service agreat. De preferat cel al mărcii, pentru că este mai scump. Dacă maşina este destul de bine lovită, mecanicul care se ocupă de evaluarea mecanică şi apoi cel de tinichigerie vor scoate câte un cearşaf cu piese de schimbat care vor duce reparaţia la o sumă astronomică. Mai ales la mărci ca BMW, Mercedes, Audi. Dacă, să zicem că, teoretic, maşina era asigurată pentru 10.000 de euro, de la 75% daună în sus, adică de la 7.500 de euro cost al reparaţiei, maşina devine daună totală. Adică asiguratorul spune că este mai scump să o repare decât să te despăgubească în bani.

Practica din companiile de asigurări spune că plata se face printr-o metodă complementară. Bani plătiţi direct şi valorificarea epavei, adică vânzarea maşinii mai mult sau mai puţin distrusă. În cazul poliţei de 10.000 spre exemplu, asiguratorul va face mai întâi o licitaţie pentru epavă care va fi scoasă la vânzare pentru minimum 2.000 de euro, adică 20%. Nu va obţine cel mai probabil decât maximum 2.500 de euro şi apoi te va contacta ca să îţi spună două lucruri. Mai întâi că firma va plăti în contul tău 7.500 de euro şi pentru diferenţa de 2.500 de euro trebuie să vinzi epava către Cutare, care a câştigat licitaţia. Spui OK şi aştepţi plata. Aici începe treaba cu sânge rece de care vorbeam. În momentul acesta trebuie să îi baţi pe asiguratori la jocul lor. Faci pe naivul şi spui că vei vinde maşina. Mergi şi semnezi dacă e nevoie pentru cei 75% cash şi… surpriză, te răzgândeşti dintr-o dată în legătură cu vânzarea epavei. Inspectorul de daună îţi va spune că eşti obligat să o vinzi şi te va speria cu tot felul de texte. Cea mai tare gogonată este că dacă vrei epava trebuie să vii la o nouă licitaţie şi să plusezi. De acum te iei în gură cu ei şi le spui că ştii cum merge treaba. Adică ştii că nu au cum să te oblige să îţi vinzi maşina pentru că prin contractul de asigurare, asiguratorul nu câştigă vreun drept de întâietate în privinţa proprietăţii maşinii şi că proprietatea este garantată de Constituţia României. Adică nu are nici un drept să te oblige să vinzi. Maşina este a ta, pe numele tău şi numai tu poţi decide să vinzi sau nu. Cei mai tupeişti te vor ameninţa că nu virează banii dacă nu vinzi şi tu îl ameninţi cu Protecţia Consumatorului, Poliţia şi, cel mai important cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Poţi chiar merge să faci reclamaţie la superiorii lui din firma de asigurări. Bun, dar de ce ne bătem aşa de tare pe epavă? Păi dintr-un motiv simplu. Pentru că poţi obţine mult mai mulţi bani pe ea.

Care e faza? Licitaţiile pentru valorificarea epavelor de către asiguratori sunt doar teoretic publice. De fapt ştiu ce maşini sunt de vânzare numai o mână de particulari foarte specializaţi. Ei primesc prin email pozele de la constatare cu maşina şi se arată sau nu interesaţi. Inspectorul de daună care se ocupă de dosarul tău are sigur câţiva astfel de “parteneri” pe care îi alimentează zilnic cu poze de maşini bune la revânzare. Cele mai interesante sunt pentru ei maşinile aproape noi sau mărci foarte vandabile. Particularul licitează apoi practic singur şi va obţine maşina la prima strigare, adică la un preţ foarte bun de maxim 25% din suma sigurată. Afacerea merge unsă de acum. Epava odată cedată prin vânzare de proprietarul asigurat, devine o marfă care este trecută prin cel puţin două, trei mâini. Particularul o cumpără, dă şpaga de cel puţin 500 de euro inspectorului de daună care i-a aranjat afacerea şi de cele mai multe ori o revinde cu cel puţin 500-1.000 de euro peste unui alt intermediar. Se poate întâmpla astfel ca maşina să treacă prin câteva mâini până la ajunge la un preţ apropiat de realitate. Ultimul “la cazma” o va repara într-un service “bun şi ieftinache”. Treaba merge cel mai bine cu piese de mecanică şi tăblărie second. Apoi o vopsea de calitate şi nota de plată. 2.000 de euro maximum şi apoi o revinde rapid în Autovit drept “fată mare”. Să numărăm încă o dată banii. Maşina de 10.000 lovită a fost vândută ca epavă cu 2.500 de euro. A ajuns la ultimul intermediar pentru vreo 4.500 de euro. Plus 2.000 reparaţia, maşina a ieşit la 6.500-7.000 de euro. Este băgată pe piaţă la 9.000 drept chilipir şi îi aduce celui care a reparat-o un profit 2.000 de euro, după ce mai “mâncaseră” deja la ea încă trei, patru intermediari.

Aşa că dacă ai stomacul, te poţi înhăma să faci tu bănişorii ăştia. Poţi vinde rapid epava (o să vezi că intermediarii roiesc şi poţi da de ei chiar prin mecanicul de la service) , însă la preţul tău. Sau o poţi repara. Aşa poţi ajunge ca din 10.000 de euro sumă asigurată să aduni 7.500 de la asigurator + 4.500 de euro pe epava = 12.000 de euro. Profit rapid cu 20% mai mare. Dacă o repari profitul urcă până la peste 45-50%.

Şi acum problemele de etică.

Unii vor spune că trebuie să te mulţumeşti cu suma asigurată. Adică dacă eşti asigurat pentru 10.000 de euro, atât trebuie să ajungi să iei. Teoretic da. Însă atât timp cât asiguratorul nu a găsit o ofertă mai bună de 25% tu ai tot dreptul să păstrezi epava pentru că e a ta. Părerea mea este că decât să câştige inspectorul de daună mai bine, câştig eu. Faza e că în final ei îşi fură propria companie pentru care lucrează. Mai mult, sunt chiar cazuri când inspectorul de daună pe mână cu mecanicul de la service-ul unde se face evaluarea daunelor umflă nota de plată, astfel încât chiar şi o roată smulsă devine daună totală la o maşină care îi interesează. Apoi să o smulgă proprietarului e floare la ureche pentru că oamenii se lasă uşor păcăliţi.

Dacă decizi să repari maşina ar trebui să te asiguri că reparaţia este de calitate şi ar trebui să spui asta cumpărătorului. Înainte să o vinzi, du-o la Autotest să verifici pe computer dacă maşina este sigură şi bine reparată.

Multe dintre informaţiile de aici le datorez unui bun prieten care se ocupă de tractări şi pe care l-am descoperit la nevoie. Vi-l recomand cu încredere pentru promptitudine şi omenie. Îl cheamă Edi Nuţu.