Categorii: Auto, Ponturi

Succesiunea normală a lucrurilor – povestea

Ştiam că există nesimţiţi care te blochează în parcare prin Bucureşti. Nu i-am simţit atât de sever pe propria piele ca acum vreo câteva nopţi. Să spunem că “amicul mEU” (ca să evităm implicaţiile legale) este cel cu maşina galbenă şi jegosul este cu cea roşie. Se lăsase deja de câteva ore întunericul când “amicul mEU” s-a trezit că vrea să scoată maşina galbenă din parcare. O parcase într-un loc ochit cu grijă în cursul zilei. Sub o tufă, cocoţată pe o bordură pe un spaţiu nemarcat. Nu vroia să se ia la harţă cui vecinii şi a înfipt-o în tufă, după copac. Nu era însă ziua lui. Utilizatorul de renou’ Logan l-a pedepsit pe ăsta cu renou’ sport de a avut tupeu să pună roata pe locul lui din moşi strămoşi şi l-a blocat. Nea… Se uită “amicul mEU” la maşini aşa prelung şi se gândeşte la ce i-ar face sau cum ar face să o scoată de acolo. Loganul este bineînţeles lăsat în viteză şi cu frâna de mână trasă tare… tare… Încearcă “amicul mEU” să îi arăte inutil umărul, dă vreo două şuturi în roată, dar de unde alarmă. Doar “abţibildul” lipit în geam. Fuck…

– Poliţia rutieră, bună seara!

– Am fost blocat în parcare.

– Aţi blocat?

– Am fost blocat… şi încă vreo câteva minute de conversaţie inteligentă…

– Vă dăm legătura la secţie.

Au venit doi sectorişti cu girofarul pornit în trei minute la faţa locului. Foarte de treabă.. Din păcate unul dintre ei a avut nevoie de două minute să se prindă cu care maşină este “amicul mEU” blocat.

– Alo, XXX sunt. Bagă-mi şi mie un număr……… E de leasing… aha… Nu vă pot ajuta, domnule. Mai întrebăm pe aici, dar nu ştim a cui este ca să îl sunăm. Şi e cam târziu să băgăm sirena. N-are el alarmă?

După încă 10 minute de discuţii inutile şi trei umere la treabă… tot nimic. Golanu’ stă pironit în frânele de Mioveni.
– Hai să vedem al cui este Q7 de lângă. Dacă iese el, poate aveţi loc…. Aloo, mai bagă-mi un număr… E coleg de-al nostru, cadru activ, nu l-aş deranja la maşina pe care o are. V-aş da adresa, să îl deranjaţi dvs., dar după aia se prinde de unde o aveţi.

– Păi nu aveţi o şufă să îl tragem?

– Aloo… întrebi acolo printre colegi cine are o şufă în maşină? Nu în astea de serviciu… Prin ale lor… după alte câteva minute… Deci nu are nimeni… aha… da… ai dreptate. Nu putem să o tragem că se consideră furt.

– Păi şi eu ce fac?

– Veniţi mâine… Că dacă vă reclamă că are locul plătit la ADP, luaţi amendă 15 milioane.

Cam pe aici “amicului mEU” i-a căzut faţa. Era înfrânt…

– Păi o să iau un taxi…

– Lăsaţi că vă ducem noi, măcar atât să facem pentru dvs.

Şi uite aşa a plecat “amicul mEU” către casa amicului de la care împrumutase maşina ca să o ia pe a sa. Pe drum, o idee năstruşnică i se coace pe bancheta din spate a Loganului cu girofar. Îşi aminteşte că are el şufă. Dar e ilegal… Hmm… Decizii şi iar decizii… Îşi ia la revedere de la sectorişti şi revine la locul faptei cu inima strânsă şi şufa întinsă.

Au urmat momente de tensiune şi reflexe rapide. Golanul s-a urnit din prima, tras la relanti de o bavareză de doi litri turbo diesel. Cam aşa arăta locul faptei după.

Justiţia străzii a fost servită. Golanul bloca de acum o altă maşină, de cadru activ MAI, mândru proprietar de Q7. Pare o fabulă, o metaforă, dar este 100% adevărată. Pe cuvântul “amicului mEU”.