Categorie: Editorial

Răspunsul la: “Tu știi cu cine te pui, mă?”

După zeci și sute de comentarii la Cum am înfuriat un manelist… iată răspunsul la Tu știi cu cine te pui, mă?

Te pui cu un român sătul să îndure prostia și tupeul prostiei. Și aș putea continua cu povești nesfârșite… Munca de teren mă pune de prea multe ori pe traiectoria frontală a cretinilor până când am ajuns să le intuiesc reacțiile și am învățat antidotul rapid. Atât m-a dus capul să îi zic atunci. Am făcut-o reflex, ca să îl forțez să facă pasul înapoi fără să trebuiască să ne încingem. Și a funcționat, pentru că el la genul acesta de discurs percutează. Atât m-a dus capul.

Dar tot nu știu de ce m-am coborât la nivelul lui și i-am vorbit așa. Efectiv, nu știu! Aș fi putut fi mai inspirat și să îi dau o replică genială, dar nici acum nu îmi vine una în minte. Deși, din nou, nu cred că ar fi funcționat un: Stimate cetățean, te rog să te comporți civilizat!. Pun pariu că urma o scatoalcă foarte necivilizată…

Aș putea să “mă scot” cu texte de genul că mă referam la faptul că și eu știu bătaie, dar nu am deschis bătăi până acum pe stradă. Sau că sunt amic cu patronul lui (care de altfel mi-a cerut între timp scuze pentru nesimțirea șoferului). Sau că sunt reporter și o să îl fac de ciocolată… Însă nici unul nu este valoros pentru o minte trează.

De aici și până la sute de comentarii anonime stupide a fost apoi o distanță prea scurtă. Cei mai mulți mi-au înțeles gestul, așa că nu am de gând să mă justific. Au fost destui care i-au luat apărarea manelistului și, evident, mi-au aplicat corecții. Nu am șters decât trei comentarii, care conțineau cuvinte interzise. Pentru restul criticilor anonimi, am câteva întrebări:

Ce vrei de fapt când spui: Ce faci bai Buhnici? Vrei sa-ti justifice altii ce-ai balmajit tu aproape scancit cand a venit ala sa te intrebe care iti era problema? sau Oricum si tu, ziaristu lu peste, esti de kaka. Iti da voie romanica si legile tarii asteia sa faci ce vrei tu cu oamenii, ca altfel…La Americi, par exemple, erai acu la 2 m sub terra. Etc...

1. Ai vrut să mă dojenești prietenește?
Amicii nu se înjură. Și nici partenerii unei discuții, dezbateri în contradictoriu ș.a.m.d. Așa că te-am exclus, pentru că e clar că nu simți nevoia să ne împrietenim.

2. Să îmi arăți că îți provoc repulsie?
Cel mai tare o poți face dacă mă ignori. Reacțiile astea de mahala nu ajută pe nimeni. Eu nu am ce să înțeleg din ele.

3. Să mă disciplinezi?
Nu așa dai o lecție serioasă de viață. Plus că e aproape imposibil să o faci din spatele unui comentariu anonim. Cum poți fi convingător, dacă te numești eu, maska sau simplu Paul?

Ne maturizăm greu și înțelegem abia după pubertate ce rost au aceste instrumente fantastice, care sunt blogurile. Pentru unii sunt doar closete unde refulează furii anonime, pe când eu, jurnalist care mai și prestează în timpul zilei la Știri, vin acasă seara și muncesc benevol pentru ca tu să pleci cu o idee în plus după ce ai citit. Și dacă eu te primesc gratis la mine în sufragerie și îți dai idei din capul meu, de ce găsești de cuviință să mă înjuri la sfârșit? Eu ți-am oferit ceva, tu ce ai dat înapoi?