Am fost să alerg pe bandă în Finlanda! Păi stai puțin Radu, nu puteai să faci asta și acasă? Hai să-ți spun cum a fost.
E prima dată pentru mine în Helsinki, și nu am fost să admir doar spărgătoarele de gheață și tramvaiele ce împânzesc tot orașul. Finlanda are multe de oferit, însă nu uita de echipamentul de ski, s-ar putea să fie nevoie de el pe stradă. E frig și bate vântul aproape nonstop, și mănușile nu sunt un moft ci o necesitate. Dacă vezi pe cineva pe stradă fără ele, să fii sigur că le-a uitat.
Acum, scopul și durata vizitei. Două zile, in and out ca să vizităm centrul de testare pentru smartwatch-uri de la Huawei. Pe bandă, în bazin, la ski și pe toate aparatele posibile, tocmai ca să vedem cum de acel smartwatch de pe mâna ta poate monitoriza toate sporturile planetei. Nu e doar un truc de marketing, sunt mulți algoritmi acolo și date reale pe care orice smartwatch le înregistrează.
Vedem însă mai mult acum o goană după acreditări, pentru că așa cum se preconiza acum zece ani, ceasul de pe mâna ta ar trebui să devină un dispozitiv medical cu precizie ridicată.
Într-un astfel de centru de testare se folosesc o varietate mare de aparate de măsurare a condițiilor de mai sus. Omron este doar unul din numele mari ce vin cu senzori de precizie, pe care îi poartă atleții, alături de smartwatch-urile Huawei. Prin comparația directă, și indirectă a datelor măsurate cu senzorii profesionali, algoritmii pot fi antrenați la ce caracteristici să măsoare.
Din motive de siguranță, și pentru că eram destul de mulți pe acolo, nu am putut decât să testăm banda de alergat, dar a fost distractiv. Masca de oxigen de pe fața mea ajută la respirația corectă în timpul efortului și în același timp măsoară și nivelul de oxigen pe care îl consum eu în timpul exercițiului. Nu stau prea bine e drept, ca orice bărbat la jumătatea vieții lui active, și fără experiență la alergare.
Recunosc, nu îmi place de nici un fel să alerg, mai ales pe asfalt. Genunchii mei nu sunt de acord cu această activitate, și probabil se datorează anilor de ski, un sport din nou chinuitor pentru încheieturile de la picioare.
Banda însă e mai deșteaptă decât ce vei găsi la sală, și mi-a spus că trag pe dreapta mai mult decât trebuie, greutatea mea se înclină cu 5% pe partea dreaptă atunci când alerg, și asta e greu de corectat. Se întâmplă cu mulți dintre dreptaci. Mi-au spus însă că după câțiva ani de practică, corpul va învăța să se echilibreze mai bine. Nu perfect, doar mai bine.
Sunt o mulțime de date ce se colectează în timpul exercițiului, și o mulțime de camere ce monitorizează tot ce se întâmplă pe bandă, sau pe celelalte echipamente.
Banda aceasta mare e folosită pentru a simula mai multe tipuri de antrenamente, de la ski-ul de fond, la ciclism, sau chiar la sporturi pentru paralimpici.
În bazin lucrurile stau cu totul altfel. Și aici primești oxigen printr-un tub special, iar camerele au rolul de a filma și analiza mișcările sportivului.
Pe pista de ski artificială, lucrurile stau cu totul diferit. Monitorizarea se face cu camere, și cu dispozitive de măsurare portabile. Nu mai ești legat cu fire pentru că pârtia se poate mișca sub picioarele tale cu o viteză foarte mare iar riscul de accident este mai mare.
Apropo, este una din cele mai performante pârtii de ski indoor, chiar folosită la antrenamente de către sportivi. Suprafața din poliester este tratată cu o substanță specială pentru a simula portanța schiurilor, mai ales că aici folosești echipamente reale. Bocanci, sckiuri sau snowboard de pârtie.
Bine, în acest moment multe dintre comparații ale senzorilor de pe ceas cu cei profesionali sunt mai degrabă formalități. Senzorul de puls de pe smartwatch-uri a fost dezvoltat acum mai bine de douăzeci de ani, și este la apogeul preciziei.
Apropo, știai că inventatorul acestui senzor este Dr. David Benaron de la Universitatea Standford, și pasiunea lui este să se îmbrace într-un ghepard la convenții de profil. Strigă-l Spottacus dacă îl vezi pe la vre-un eveniment.
E nevoie însă de aceste teste pentru acreditări, așadar se fac cu miile, în toate situațiile posibile.
Care este însă scopul final? De ce se insistă mai mult acum pe acuratețea smartwatch-urilor?
Și acum îmi aduc aminte de singurul medic pe care l-am lăsat cu gura căscată când am intrat la el în birou cu un grafic complet pe ultimele două săptămâni, al pulsului, ritmului cardiac și respirației in timpul somnului. Din păcate nu a putut să folosească datele în analiza mea, ci doar să spere și el că în viitor o va putea folosi.
Două săptămâni de date sunt mult mai utile decât un minut de ascultat inima la stetoscop și dat cu părerea din experiență. În China se poate, iar studiul pe 2.8 milioane de oameni a arătat că cel pușin 12000 dintre ei ar trebui să își facă o verificare amănunțită pentru fibrilații atriale.
Smartwatch-ul va fi primul care dă alarma pentru când trebuie să ajungi la doctor, dar asta nu se poate întâmpla dacă nu este acreditat de o instituție privată.
Momentan, Huawei și sunt sigur că și ceilalți producători lucrează la partea de testare a semnelor vitale, mai ales în cazul efortului susținut în sport, tocmai pentru a primi aceste acreditări. Vorbim de respirație, puls, fibrilatii atriale, nivelul de oxigen în sânge, temperatura corpului, și chiar Electrocardiograma, ECG-ul mult visat. Poate în viitor și tensiunea, deși precizia stă tot în aparatele dedicate.
Acesta a fost scopul unul smartwatch de la început. De aceea insistă toți producătorii pe date precise la nivel medical. Smartwatch-ul nu a fost gândit să vorbești la telefon sau să te joci tetris pe el. Ori să fii legat în permanență de mesaje și notificări. Acestea au fost cumva de umplutură de-a lungul timpului, ceva care să ne ocupe timpul, alături de măsurătorile pentru activitățile fizice.
Știi care este cea mai utilă funcție a unui smartwatch? Să îți spună să te mai ridici de pe scaun, să mai faci mișcare sau să muncești mai mult pentru scopul de a fi mai sănătos. De aceea comunități precum Strava funcționează atât de bine, pentru că există și componenta de competiție între prieteni sau cunoscuți. S-au legat și s-au destrămat prietenii din cauza aplicațiilor ca Strava, și asta e perfect normal.
Stai să vezi când ceasul tău o să comunice direct cu medicul de familie, și o să te sune să îți facă o progamare la verificările regulate, ori de urgență. De aceea sunt atât de apreciate funcțiile de detecție a căderii printre bătrâni, sau de oprire imediată și apoi apel la urgențe.
Într-un spital, monitorizarea la aparate este crucială, dar cum ar fi să ”fii conectat” în permanență la ele printr-un smartwatch, care să prevină internările de urgență?
Mi-aș fi dorit să găsesc statistici pentru România, dar noi nu lucrăm cu cifre. Se estimează însă că 1 din 6 decese sunt din cauza unor probleme la ticăitoare. 190 de milioane de oameni din toată lumea au oficial probleme cu inima, iar în 2019, în anul pre-pandemie când datele s-au dat peste cap, infarctul a fost lider la decese.
Îmi pare rău să închei cu notă puțin mai sumbră, dar asta e realitatea. Avem nevoie de un gadget pe mână care să fie mai precis, mai eficient, care să ne salveze viața. Acesta este rolul unui smartwatch, și de aceea am fost în vizită la un laborator de testare Huawei în Finlanda. Și ca acestea mai sunt multe prin Europa, toate cu același scop, să ne ajute să trăim mai mult, și mai bine.