Cum aduc o maşină din Germania – Partea4

Inspecţia maşinii

De cele mai multe ori, prima impresie despre o maşină poate spune tot. Un dealer serios oferă maşini curate, îngrijite, fără avarii. Chiar şi ele pot avea însă defecte ascunse, dar la dealerii germani de obicei nu au (reţine părerea mea despre turci, ruşi etc). La exterior sunt câteva lucruri prin care maşina îţi vorbeşte. O privire de jur împrejur şi începi să te uiţi la detalii. Primul, aspectul vopselei. Trebuie să fie uniform mătuită. Nu exagerat, nici prea lucioasă. Unii dealeri le polişează înainte de vânzare, însă chiar şi aşa ar trebui să găseşti urmele loviturilor de pietre, zgârieturi uşoare, o mică îndoitură superficială. Astea sunt o veste bună.

Dacă vopseaua este uniformă şi ca nouă înseamnă că maşina a fost bineînţeles revopsită. Sau poate nu am avut eu atâta noroc încât să găsesc o maşina ţinută numai în garaj de o bunicuţă care a mers cu 30 la oră. Pe botul capotei, loviturile de piatră sunt OK pentru că aşa ştii că nu a fost schimbată de mult timp sau poate niciodată. La fel pe lângă praguri şi aripi. Priveşte maşina din unghiuri pe lungime şi vezi dacă păstrează linia nedeformată a elementelor din tablă din bară în bară. Este nevoie de un atelier excepţional care să reuşească asemenea performanţă după o reparaţie, chiar şi minoră.

Verifică apoi vopseaua din compartimentul motorului şi observă diferenţele (dacă există) între culoarea de vopsea de pe aripă şi interior. Aripa se vopseşte în frabrică dintr-o bucată, aşa că un brâu/prag de vopsea între interior, sub capotă şi exteriorul aripii poate fi un semn că a fost re-vopsită. Tot vopseaua îţi poate spune şi despre alte avarii pe care le-a suferit maşina. La revopsire, se mai scapă stropi superficiali pe ornamentele de plastic sau cauciuc. Greşeala aceasta se numeşte gazare. Caută astfel de stropi şi sub tapiţerie în habitaclu pe lângă praguri sau sub tapiseria din portbagaj la rezervorul de combustibil. Un vopsitor bun nu prea face astfel de greşeli, aşa că trebuie să mai cauţi şi alte defecte.

Un indiciu important sunt seriile parbrizurilor şi ale farurilor. Acestea au inscripţionată obligatoriu sigla producătorului şi câte un E plus o cifră într-un mic cerc. Dacă diferă între stânga şi dreapta, înseamnă că unul dintre ele a fost schimbat. Asta se poate întâmpla ori prin furt ori în urma unei lovituri. Un alt indiciu la parbriz este tenta de culoare. Cele mai multe sunt cu tentă verde din fabrică.

Tot la serii urmăreşte câteva piese de la motor. Vei observă că au inscripţionat anul de fabricaţie şi luna, în special pe furtunuri. În caz de avarie la motor, acestea cedează primele şi vor fi schimbate de obicei cu piese neoriginale sau din ani diferiţi faţă de restul pieselor. Mai uşor de verificat sunt „lufturile”, adică spaţiile între piesele de caroserie. Urmăreşte cu atenţie ca ele să fie egale pe toată lungimea mai ales la capotă şi portiere. Dealerul ar trebui să îţi poată oferi ocazia să vezi maşina urcată pe un elevator. Poţi trage de roţi pe verticală şi orizontală ca să verifici jocurile din suspensii. Te uiţi după puncte de rugină, discuri de frână sau plăcuţe de frânare prea tocite, lovituri pe dedesubt, eventuale puncte de sudură neoriginală, adică cârpeală, orice nu pare la locul lui. Învârte roţile ca vezi dacă nu cumva sunt jantele ovalizate. Uită-te şi la evacuare, tobe, ţevi de eşapament. De obicei nu vei găsi nimic suspicios. Dacă ai găsit ceva, poţi cere să fie schimbate sau încă o reducere. Eu am obţinut discuri şi plăcuţe spre exemplu. Nu am luat niciodată o maşină cu prea multe defecte, în ciuda unor reduceri substanţiale.

Apasă pe capotă sau portbagaj şi urmăreşte cursa pe care o fac amortizoarele. După o apăsare şi eliberare ar trebui să revină în poziţia iniţială fără să reia ciclul.

Scoate maşina şi la un test-drive. Pune mai întâi contactul şi asigură-te că se sting toate indicatoarele roşii. Apoi ia contactul şi pune-l din nou. Urmăreşte ca indicatorul de la airbag să se stingă separat faţă de celelalte şi nu în acelaşi timp. La prima cheie se stinge mai greu, la a doua aproape instantaneu când pui contactul. În caz de accident cu deschiderea airbagurilor, calculatorul va aprinde permanent indicatorul din bord şi acesta nu poate fi anulat decât prin decuplare sau dacă i se schimbă contactul pe alt circuit. Cei care repară maşini distruse aşa fac. Îl pun de obicei pe acelaşi circuit cu ABS-ul sau indicatorul de motor şi se vor aprinde ori stinge împreună. Încearcă apoi ambreiajul cu motorul pornit. Ar trebui să fie nici prea tare, nici prea moale. Compară-l cu cel al unei maşini identice pe care ai probat-o înainte. La motoarele pe motorină, cu piciorul uşor suspendat pe pedala de ambreiaj trebuie să simţi o vibraţie.

La plecarea de pe loc când mergi ambreiat uşor poţi auzi un ţăcănit care apoi să dispară. Poate fi de vină volanta specială la motoarele diesel. Nu intru în detalii. Ideea este că dacă e de vină volanta, aceasta poate ceda oricând sau să ţină încă 4-5.000 km. Schimbarea volantei implică şi schimbarea ambreiajului cu placa de presiune, rulment şi discul de ambreiaj. O distracţie de peste o mie de euro care apare de obicei la maşini cu cel puţin 170.000 km la bord. În mers, solicită frânele brusc în linie dreaptă ca să vezi cum reacţionează ABS-ul. Maşina ar trebui să se oprească în linie dreaptă şi să nu devieze. Dacă o face, probabil are probleme la sistemul de frânare sau, puţin probabil, deformări în şasiu. În accelerare, cu motorul la temperatura corectă, maşina ar trebui să urce constant în putere, trepte şi viteză, să nu aibă zgomote ciudate.

Poate însemna că turbina este aproape praf (se întâmplă de obcei la rulaje mari sau maşini forţate), ori că un furtun de pe circuitul de răcire al turbinei (intercooler) este fisurat. Un furtun de la turbină sau intercooler costă peste 200 de euro, turbina nu mai este o afacere să o schimbi.

În episodul următorul afli că hârtiile sunt cele la care trebuie să fii cel mai atent. Documentele de vânzare şi pentru drumul maşinii către ţară. Aşa că revino cât mai curând pentru continuarea tutorialului meu.