Categorii: Auto, Editorial

Şoferii stresanţi şi nesimţiţi

Simt cum adrenalina îmi umple arterele şi îmi răceşte rapid transpiraţia de pe coloana vertebrală. Se întâmplă de fiecare dată când mă urc la volan. Nu de bucurie că voi conduce din nou vreo maşină specială. Ci pentru că mi-e frică.

Condusul a ajuns o pacoste pentru mine de la o vreme încoace. Am impresia că toţi idioţii şi sinucigaşii de pe stradă pe mine mă caută. Cred că îmbătrânesc, prematur… La fiecare 20 de kilometri feresc cel puţin unul.

Şoferii de duminică sunt uşor de îndurat. Îl înjuri scrâşnind din dinţi şi îl ierţi pentru că e prost sau ne-experimentat. Ce te faci, însă, când prostul e antrenat, odihnit şi agresiv? Vine cu furgonul, SUV-ul, Loganul până în spatele tău şi începe să dea flash-uri. Eu mă încăpăţânez să nu trec peste viteza legală prin Săftica. Ştiu că radarele din Ilfov îşi fac veacul prin zonă, aşa că depăşesc cu 70 de kilometri pe oră un şofer mai corect ca mine. Idiotul din spate vrea mai repede. Eu nu am însă decât un permis la care ţin ca la mama.

Viaţa se scurge rapid la 70 la oră. Îl simt cum îmi intră în siaj şi suge aspiraţia. Ochii lui injectaţi… mai mult pe ProMotor.ro