Cum aduc o maşină din Germania – Partea5

Acum începe partea la care trebuie să fii cel mai atent. Documentele de vânzare şi pentru drumul maşinii către ţară. Cel mai comod este să îl laşi pe dealer să le facă. Unii nu vor taxa mai mult decât costă şi poate un 50 de euro în plus pentru umblătură. De fiecare dată când am găsit unul care s-a oferit să le facă la un preţ corect, am acceptat. Ideea este că se stă şi la ei la cozi, iar dealerii serioşi au şi ei relaţii dupa tejghea. Recordul meu e la Ludwigsburg cu o dealeriţă care le-a dat gata in fix 4 minute pe ceas în preţul normal. Altfel, în oraşele mari poţi pierde şi jumătate de zi la SvA (Strassennverkehrs Amt – un fel de Serviciu înmatriculări). Există însă ocazii când va trebui să munceşti tu şi este oricum bine să ştii cum merge pentru că nu toţi dealerii oferă acest serviciu (asta se întâmplă în special la dealerii mari ai unor mărci, cum ar fi Daimler, BMW etc.).

Pentru a înmatricula autovehiculul ai nevoie de următoarele documente:

1. Carte de identitate sau paşaport

2. Împuterninire în limba germană dacă cumperi autovehiculul în numele cuiva inclusiv cărţi de identitate, paşaportul persoanei şi al tău

3. Asigurare – carte verde – pentru număr de tranzit (Zollkennzeichen) – adică numărul temporar cu care pleacă o maşină din Germania, iar aici sunt două posibilităţi:

4. Număr de tranzit roşu cu valabilitate de 15, 30, sau 90 de zile sau un număr de tranzit galben valabil 5 zile (il recomand pe cel de 15 zile pentru ca îţi da timp să ajungi acasă, chiar şi cu incident pe drum şi ai maşina înmatriculată, adică te poţi mişca până apuci sa îi faci numere româneşti)

5. Carnetul de conducător auto (cel de plastic, nu vechituri de hârtie)

Dupa ce ai bătut palma, urmează actele. Aici depinde dacă cumperi de la particular sau firmă

Pentru particular:

1. Cartea de identitate a autovehiculului (Fahrzeugbrief sau Zulassungsbescheinigung Teil II)

2. Talonul (Fahrzeugschein sau Zulassungsbescheinigung Teil I)

3. Contract de vânzare-cumpărare (este tip, se ia de la Primăria lui sau înmatriculări)

4. Verificarea tehnică valabilă (TUV)

5. Cartea ta de identitate

6. Cartea de identitate a vânzătorului (Personalaussweis)

Pentru firmă:

1. Cartea de identitate a autovehiculului (Fahrzeugbrief sau Zulassungsbescheinigung Teil II)

2. Talonul (Fahrzeugschein sau Zulassungsbescheinigung Teil I)

3. Factură [nu te speria dacă nu arată prea oficial, trebuie doar să aibă ştampila firmei, semnătura vânzătorului, valoarea de vânzare (cea reală) şi kilometrajul (asta e o treabă foarte bună, pentru că dacă e fals, e de dosar penal la ei)]

4. Verificarea tehnică valabilă (TUV)

5. Cartea ta de identitate

În oricare dintre cazuri ai nevoie de împuternicire şi copia legalizată după actul de identitate a persoanei pentru care cumperi pentru secţia lor de înmatriculări şi, puţin probabil, unul pe care să îl ceară vânzătorul.

La înmatriculări la ei

Tragi un număr de la automat şi îţi aştepţi rândul. În oraşele mari e o idee bună să vii foarte devreme, că se face coadă. Satele sau oraşele foarte mici sunt şi ele arondate unor oraşe mai mari.

Ca să mergi la sigur, aici aduci dosarul cu toate actele de cumpărare. I le dai funcţionarului când îţi vine rândul şi îşi alege el. Taxele depind de land, în Germania. Pot fi între 30 şi 60 de euro. Funcţionarul îţi va da un bon cu care mergi să achiţi taxa. Asta se face la un automat special sau la o casierie. Cu bonul acela mergi la un magazin de plăcuţe de înmatriculare (e sigur peste drum de înmatriculări). Combinaţia numărului apare deja pe acest bon. Plăcuţele se fac la minut şi costă între 20 şi 40 de euro. Te întorci la ghişeu, iar funcţionarul o să îţi dea o bulină pe care să o lipeşti pe număr. S-ar putea să vrea să vadă acum maşina şi ţi-o lipeşte el. Sunt de obicei de culoare roşie cu blazonul oraşului. În acest moment ai numere de înmatriculare şi eşti legal pe stradă, adică poţi porni la drum. Dacă nu ai pile la RAR, e un moment bun să suni acum pentru programare. În Bucureşti suni la 9672. Aşa economiseşti câteva zile.

Pe drum

Odihnit, porneşti la drum. Până să ieşi din Germania îţi recomand să te opreşti la un shopping scurt în zona oraşului Regensburg. Pe aici vei trece dacă vii din Vest, Sud sau Est. Nu uita să cumperi ciocolată Ritter Sport de la orice supermarket Aldi sau Lidl cu 65 de cenţi (pe care să o mănânci în cinstea mea, însă şi pentru energie), mâncare uşoară, apă, energizante şi obligatoriu sticks-uri. Nu uita să cumperi pentru cei de acasă cafea ieftină şi bună, dulciuri etc. Energizantele te vor ajuta când vine noaptea. Când nici ele nu te mai ţin, dacă trebuie neapărat să îţi forţezi limitele, ceea ce nu îţi recomand, treci pe sticks-uri. Mestecatul la sticks-uri cu lumina aprinsă în maşină te mai ţin, însă nu la nesfârşit. Ia pauze regulate din două în două ore. Dormi într-o parcare când te ia somnul. Evită să dormi totuşi cu motorul pornit.

De la un capăt la altul, poţi traversa Germania în şase ore. Pe autobahn-ul german nu există limită de viteză, decât în zone de lucrări sau cu restricţii. Drumul este un vis şi te vei îndrăgosti iremediabil de Autobahn. S-ar putea să dai la ore de vârf peste aglomeraţie la intrări şi ieşiri pe inele în apropierea marilor oraşe. Se numesc ŞTAU-uri. Cel mai bine este să mergi constant pentru economie. Însă merită câţiva litri de carburant în plus, dacă vrei să iei avans. Vei avea nevoie de el pentru România, unde îţi vei toca bineînţeles nervii şi banii pe străzi mai mult sau mai puţin asfaltate. Alimentează la intrarea în Austria la JET sau BP. Au preţurile cele mai bune. Şi din nou la ieşire înspre Ungaria cât să te ţină până pe la Deva.

Austria

Nu mai există vamă între Germania şi Austria. Încă de la intrare, opreşti în prima benzinărie pentru vinetă, îi spune la ei VIGNETTE. Minim10 zile costă 7,60 €. Te vor prinde în prima parcare în care opreşti cei de la ASFINAG (autoritatea de drumuri austriacă) şi îţi vor da o amendă de 120 de euro, dacă nu o ai. Băieţii ăştia nu acceptă şpagă şi nu au milă. Eu am păţit-o cu ei la primul drum, când am trecut prin vamă unde era lumina stinsă la biroul de vinete. Le-am spus, dar nu m-au crezut. Dacă încerci să fugi de ei, te bagă în calculator şi te prind la vamă.

Aici viteza maximă pe autostradă este 130 km/h. Nu o depăşi. Poliţia lor umblă cu radare în tot felul de locuri neaşteptate. Pe poduri, în maşini, pe trepiede la marginea drumului. La fel la unguri. Pe autostrada A1 pe care vei veni este în apropiere de Viena şi celebrul outlet Parndorf. Ţoale de firmă şi accesori la preţuri bune.

Ungaria

Din nou vinetă pentru autostrăzi, din nou din prima benzinărie. Se găseşte chiar şi în apropiere de graniţă din partea austriacă. Cea mai mică perioadă se emite pe patru zile la suma de 1.450,00 Forint, adică 6 euro, însă vor taxa 7. Ai autostrada de la intrare până la Szeged. De aic te orientezi înspre punctul de frontieră Nădlac ca să ieşi spre Arad, însă în sezon Turnu va fi mult mai liber.

Grijă şi la politistii lor. RENDORSZEG. Mai pun filtre la ieşire de pe autostradă şi e posibil să treacă la intimidări cu presupuse nereguli, în special viteză. Şpaga e vreo 10 euro dacă dai. Dacă eşti 100% legal, sfatul meu este să te smiorcăi că nu mai ai bani. Te vor înjura pe ungureşte, te vor purica, dar vei scăpa. Aşa am făcut eu.

Nu opri la civili sau poliţişti fără maşină pe şosea ori cu vreo maşină neiscripţionată. Sunt tâlhari.

Frontiera cu România

Bineînţeles coadă şi o şpagă pentru vameş, dacă ai uitat să ţii la îndemână toate bonurile de casă pentru ce ai mai cumpărat de pe drum. Pe drum alimentezi şi eviţi să stai prin parcări aiurea. Numerele străine atrag tot felul de băieţi.

Registrul Auto Român

După ce te dai mare pe la prieteni cu numerele de Germania, trebuie să începi înmatricularea. Aici obţii primele documente din România pentru maşină. Cartea de identitate a autovehiculului şi certificatul de autenticitate. Costă 270,00 lei şi au o valabilitate de 60 de zile. Traduceri şi copii legalizate nu mai sunt necesare de la 1 ianuarie 2007. Adică ţi se vor accepta actele din Germania în original.

Primărie

Aici se vizează fişa de înmatriculare. Documentele necesare sunt:

1. Contractul sau factura din Germania

2. Copie după cartea de identitate emisă de RAR

3. Cartea de identitate

CEC

Taxa pentru talon 30 RON.

Poştă sau primărie

Taxa de înmatriculare 52 RON.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice, adică la Impozite si taxe

Aici se plăteşte taxa de primă înmatriculare în România. O să vi se ceară buletinul. Păstraţi chitanţa în original pentru o eventuală restituire. Am mai vorbit despre asta pe site.

Încă puţin şi gata, drumul la înmatriculări

Aici o să plătiţi ultima taxă, cea de numere. Preferenţial sau la rând.

1. Preferenţial – 85 RON

2. La rând – 40 RON

Acte necesare

• Fişa vizată de primărie

• Chitanţele de la CEC, primărie sau poştă

• Chitanţa de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice

• Cartea de identitate a autovehiculului din Germania în original (Zulassungsbescheinigung Teil II)

• Cartea de identitate a autovehiculului emis de RAR, plus copie

• Certificatul de autenticitate emis de RAR

• Copie după poliţa de asigurare RCA de la o companie de asigurare din România cu valabilitate de minim 6 luni

• Copie după cartea de identitate

Şi gata.

Cam asta e metoda detaliată. Păstrează în vedere că nu este 100% completă şi nici pe atât de sigură. Atunci când vei încerca să mergi tu după o maşină sunt lucruri care pot apărea pe drum pe care eu să nu le fi descris aici din neştiinţă sau pentru că am uitat. Acesta este un îndrumar orientativ scris din experienţă personală şi din relatările unor persoane care au mai făcut aşa ceva înainte. Dacă ţi-a fost de ajutor în vreun fel sau crezi că suportă adăugiri, aştept să îmi scrii.