Categorie: General

“Criza” profitorilor nenorociţi

Mă umplu de furie când aud despre criza financiară. Îmi este clar că trecem printr-o perioadă complicată, însă în nici un caz nu e vorba despre recesiune. Cel puţin nu la noi. Nu încă. O să vă dau cu liniuţă argumentele mele:

– niciodată până la Craciunul trecut nu a fost parcarea uriaşă din zona comercială Băneasa (Bricostore, Mobexpert, Carrefour, Feeria, Mall-ul ăla idiot şi Ikea) plină 100%;
– aseară am întârziat la film în Plaza din cauză că m-am învârtit aproape jumătate de oră prin parcare pentru un loc. Era ambuteiaj la subsol şi pe toate nivelurile; în interior nu aveai loc să arunci un ac; sala de cinema era plină, inclusiv cu idioţii care fac glume idioate şi chicotesc din ultimul rând.
– staţiunile de la munte sunt mai pline ca niciodată; ambuteiajele pe Valea Prahovei sunt tot mai dese iar drumul către sau de la Braşov durează mai mult ca niciodată din cauza cozilor imense de pe DN1;
– nici una dintre companiile care activează în România nu a raportat până acum profiturile sau pierderile pe 2008 (şi asta pentru că toată lumea a ieşit pe plus)
– nici o companie importantă de la noi, bancă, magazin de haine sau constructor de automobile nu a anunţat încă falimentul;

Cred că aţi înţeles până acum ce încerc să demonstrez. Consumul rămâne încă la un nivel extrem de ridicat.

Cu toate acestea există unele probleme legate de cât de repede se mişcă pieţele. Nu mai există la fel de mulţi bani scoşi pe credit din bănci, iar cheltuielile mari – casă, maşină se fac cu mai multă grijă sau mai greu. Cam cu 25% mai lent.

Din punctul meu de vedere avem parte de “o frână” binevenită.

Prea deveniseră nesimţiţi comercianţii de orice. Casele de la noi erau (mai sunt încă) scumpe ca pe Coasta de Azur, maşinile aveau adaosuri de peste 25%, când intrai în magazin trebuia să tragi tu de vânzători. Încep să se aşeze şi lucrurile astea.  De la creşteri de 25-50-100% pe orice vom ajunge să apreciem un profit de 2-5% pe an. Aşa e normal.

Cu toate astea, apar din nefericire nenorociţii de ocazie. Unele companii taie din salarii, altele trimit acasă oameni… din eşaloanele inferioare, bineînţeles. Nu am auzit să fi fost concediaţi manageri de top sau să se fi tăiat din salariile lor, doar ei trebuiau să prevadă şi să preîntâmpine recesiunea, nu? Toate acestea pentru că, dintr-o dată aceste firme nu mai fac profituri uriaşe şi nu îşi mai permit (?!) o schemă completă de personal, deşi la noi majoritatea companiilor merg pe suprasolicitarea oamenilor şi aşa puţini. Anul trecut majoritatea au depăşit totuşi orice aşteptări în termeni de încasări şi de profit. E o măsură de minimă decenţă şi solidaritate să nu îi trimiţi acasă pe cei care te-au ajutat să ajungi la asemenea recorduri şi să îi ţii aproape şi la greu, altfel de ce le-ai promite că îi cauţi peste câteva luni când trece “criza”? Obsesia de a câştiga în orice moment este o măsură a sângelui rece de reptilă “corporatocrată”. Totul pentru supravieţuirea afacerii, nu a oamenilor care înseamnă de fapt acea afacere.