Ediția 27 din Follow the Money a prins o seară de luni cu ploaie, cu nominalizarea lui Luca Niculescu pe masă și cu o listă de subiecte din care fiecare mută bani din buzunarul tău. Am luat-o pe rând cu Andrei Brătucu: de ce fiecare lună fără guvern se vede în curs, de ce Hidroelectrica a raportat cu 16% mai puțin profit, câte zile de consum american acoperă de fapt motorina promisă de Putin și de ce sezonul ăsta de raportări e cel mai tensionat de până acum. Plus partea care mi-a dat cel mai mult de gândit: software-ul începe să fie gratis, iar asta nu mai atacă doar joburile de programator junior.
Problema nu e că n-avem guvern. E că suntem la final de an
Dacă rămâneam fără guvern în ianuarie, se mai putea drege. Suntem însă în octombrie, n-am făcut rectificare bugetară de cinci luni și trebuie construit bugetul pe anul viitor. Am vorbit în weekend cu oameni din sănătate care îmi spuneau că sunt programe oncologice care merg de pe azi pe mâine și ambulanțe care trebuie alimentate. E ca într-o firmă care teoretic are bani în cont, dar n-are nimeni dreptul să umble la bancă.
Andrei îi dă șanse bune guvernului Luca Niculescu să treacă, exact din motivul ăsta birocratic, dar îl vede ca pe un guvern de sacrificiu care face lucrurile imposibile sub interimat și pe care, undeva la începutul lui 2027, îl așteaptă o nouă moțiune de cenzură. Comunitatea din live a votat invers: 62% la 38% că nu trece. Iar logica din spatele ultimelor luni rămâne greu de urmărit, pentru că PSD a dat jos un guvern ca să ceară apoi votul aceluiași partid pentru următorul. Presupunerea noastră e că miza reală era ruperea AUR, iar Petrișor Peiu, cel care spune că dușmanul României e Federația Rusă și că România nu trebuie să iasă din Uniunea Europeană, era bucata negociabilă. Nu le-a ieșit. Dacă vrei argumentul că urnele nu sunt o sperietoare, îl ai de la prof. Cristian Preda, care numește anticipatele un medicament foarte bun.
Leul a pierdut 5% față de euro, dar aproape 10% față de dolar
De la finalul lui aprilie 2026, înainte de căderea guvernului Bolojan, și până acum, euro a urcat cu 23 de bani. Am început anul pe la 5,09 și pe 6 octombrie BNR afișa 5,35, maxim istoric. Sunt 5% pierdute din puterea de cumpărare a oricui câștigă în lei, fără să apese niciun buton, și asta peste inflație. Dacă Nicușor Dan dizolvă Parlamentul, Andrei vede cursul împins spre 5,4 sau 5,45. Scenariul nu e nou: discutam săptămâna trecută că pragul realist din piață e mai aproape de 5,5 decât de 5,35.
Partea pe care aproape nimeni n-o urmărește e dolarul. Acolo leul a pierdut aproape 10% față de minimul din ianuarie, și nu pentru că s-a schimbat ceva fundamental la noi, ci pentru că s-a schimbat dolarul. La începutul anului, aproape toate marile bănci vedeau un dolar mai slab, unii chiar un euro la 1,2 sau 1,25. Realitatea a mers exact invers, euro a coborât spre 1,12, iar DXY-ul a făcut breakout din range-ul în care stătea din aprilie 2025, cu 102,6 acum și următoarea rezistență abia la 104. Deci una dintre cele mai bine plătite echipe de analiză din lume a greșit până și direcția. Ține minte asta data viitoare când cineva îți spune foarte sigur pe el unde va fi cursul la anul.
Consecința practică: dacă ai cumpărat anul ăsta un ETF american, ai făcut două pariuri, nu unul. Unul pe acțiuni și unul pe dolar. Al doilea ți-a ieșit, iar o parte din randamentul tău în lei vine de acolo, nu din piață. Când se întoarce trendul, și se va întoarce, randamentul în lei poate să scadă chiar dacă indicele crește în dolari. Ce fac eu nu e să ghicesc cursul, ci să știu exact cât de expus sunt pe fiecare monedă și să nu depind de momentul în care intru. Banii ținuți la saltea în lei pierd oricum, prin inflație și prin curs, și am calculat deja cât au pierdut 100.000 de lei ținuți în bancă zece ani. BNR a menținut dobânda la 6,5% și spune singură că saltul de la final de septembrie vine și din conflictul din Orientul Mijlociu, și din incertitudinea politică de acasă. Nu doar Iranul, nu doar Bucureștiul. Amândouă.
Hidroelectrica: 16% mai puțin profit și o lecție despre investiții amânate
Cea mai mare companie listată la Bursa de Valori București a anunțat că profitul e cu 16% sub ce estima la începutul anului. Motivul e lanțul pe care îl știm: secetă, reactoarele de la Cernavodă oprite fără un target de repornire, deci Hidroelectrica a trebuit să cumpere curent din piață ca să-și onoreze clienții. Compania transformă apa care curge de pe munte în electricitate, pe active amortizate de mult, și tocmai de asta a fost tratată ani de zile ca o vacă de muls care duce profiturile la buget în loc să le reinvestească în capacități. Panouri fotovoltaice pe lacurile de acumulare, unde oricum nu se face nici piscicultură și unde apa răcește panourile, ar fi un no brainer. Nu s-a făcut.
De aici vine și discuția ridicată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energie Inteligentă: oricât de ieftin ar produce un kilowatt hidrocentrala, la factură ajungem să plătim cel mai scump preț din piață, adică al centralelor pe gaz. Rămâne de verificat cum procedează alte state capitaliste, și promitem să ne informăm până la ediția următoare. Cert e că facturile cresc spre 50% în toamna asta, iar despre scumpirea curentului și situația de la Cernavodă am vorbit și la CuriosITy.
De unde vine curentul tău chiar acum, pe hartă
Am deschis Transelectrica în direct, la ora de vârf de consum. Puțin peste un sfert din energie venea din hidro, deci golim din lacuri în plină secetă, iar eolianul ducea regenerabilele peste jumătate din total. Apoi gazul, apoi 945 MW de cărbune, cu care n-avem de ce să ne mândrim, și în sfârșit 592 MW din instalații de stocare. Mare lucru că avem în sfârșit baterii în țara asta.
Pe electricitymaps, comparația doare. Bulgarii își acoperă aproape jumătate din consumul de seară din baterii, pentru că au investit masiv acolo, și cumpără soarele grecilor ziua ca să-l vândă seara. Franța stă pe nuclear care produce în bandă, deci n-are stres. Iar exemplul care mi-a rămas e Canada: Quebec 76% hidro, British Columbia 84% hidro, Ontario 43% nuclear, cu un kilowatt la vreo șase cenți și export către tot nordul Statelor Unite. Dan Pîrșan, care a trăit acolo, mi-a explicat că prețul e fixat și tot e profitabil, de patru ori mai ieftin decât la noi. Se poate, dacă nu există prea mulți băieți deștepți care cumpără energia și o revând de mai multe ori. Îl invit la un Follow the Money să intrăm în detalii, pentru că discuția despre gaz, curent și petrol scump la iarnă merită continuată cu cineva care a văzut și cum se face altfel.
Motorina lui Putin, pe cifre: zece zile de consum american
Vineri seara, după închiderea burselor, Donald Trump a anunțat că a încheiat un apel cu Vladimir Putin, care ar fi acceptat să livreze 300.000 de tone de motorină către americani și către global marketplace, apoi încă 500.000 de tone în noiembrie, apoi 1 milion, apoi 3 milioane. Sună enorm. Hai să spargem cifrele: Statele Unite consumă undeva între 500.000 și 600.000 de tone de motorină pe zi. Deci primul transport acoperă jumătate de zi. Toată luna noiembrie aduce o zi. Milionul aduce două zile, cele 3 milioane aduc șase. Total: vreo zece zile de consum, pentru o țară care oricum e exportator net de motorină.
Ironia e mai mare. Sancțiunile europene și americane din ultimii ani aveau exact scopul de a opri cumpărarea de petrol și motorină din Rusia, iar acum America devine intermediarul dintre noi și ruși. Mai mult, Rusia e una dintre puținele țări care încă reușesc să cumpere petrol iranian, pe care îl rafinează și îl vinde mai departe. Deci există șanse serioase ca o parte din motorina asta să finanțeze fix tabăra cu care Trump se războiește. Piețele au răspuns simplu: nu le-a păsat. WTI-ul se închisese vineri la 91,9 și acum e aproape de 94, iar gas oil-ul era la 1.486 înainte de anunț și e cu puțin peste acum. Fix pix. Problema reală rămâne capacitatea de rafinare, nu țițeiul brut, exact cum spuneam de când a început scumpirea motorinei.
Sâmbătă a urmat interviul în care Trump spune că Ucraina trebuie să-și schimbe președintele, după ce ratase din nou premiul Nobel pentru pace. Duminică a anunțat un energy ceasefire care n-a fost confirmat de nicio parte și care a ținut două ore, până au lovit rușii infrastructura energetică ucraineană. Zelenski a răspuns în jumătate de oră și, din punct de vedere al comunicării, nu putea răspunde mai bine: e de acord cu alegeri, cu condiția unui ceasfire de 60 de zile care să permită organizarea scrutinului. Rușii au acceptat ceasfire doar în ziua votului. Gândește-te ce înseamnă alegeri sub rachete, într-o țară în care comandantul forțelor armate e președintele: primul care a cerut alegeri în Ucraina a fost chiar Putin. Cine a tras în autobuze cu oameni și copii n-are nicio reținere să tragă în secții de vot.
Peste toate, mai are 22 de zile până la midterms, iar platformele de predicții dau aproape sigur un sweep democrat pe ambele camere. Discuția cu Kimberly Guilfoyle n-a fost acoperită nici de Marco Rubio, iar presiunea vine și din presa republicană, Wall Street Journal inclusiv. Deci nu sunt doar dispute între republicani și democrați, sunt dispute între republicani și magaiuți.
Bull market atipic: 40% din S&P 500 e pe minus
Săptămâna asta încep raportările: JP Morgan și Johnson & Johnson, apoi ASML, Bank of America, Morgan Stanley și BlackRock, apoi Charles Schwab și Bank of New York. E săptămâna sistemului bancar, și tocmai de asta e interesantă: băncile au cele mai mari expuneri pe obligațiuni americane, cumpărate la evaluări mai bune când dobânda era mai mică. Randamentele stau la 5% pe 10 ani și 5,6% pe 30 de ani, cote nevăzute de vreo 30 de ani, deci aici s-ar vedea prima piesă de domino, dacă există. Pe calendar mai avem CPI-ul american așteptat la 3,6%, plus PPI și retail sales. Atenție la surprize de metodologie: săptămâna trecută inflația de bază a venit mult sub așteptări, piața a reacționat pozitiv, și apoi s-a anunțat că se schimbase modul de calcul, la o lună de alegeri.
Cifra care spune totul despre piața asta: S&P 500 e pe plus cu vreo 14% de la începutul anului, dar 40% din companiile care îl compun sunt pe minus în 2026. E un bull market selectiv, cu câțiva câștigători enormi, exact cum s-a întâmplat în crypto în ultimii ani. Moderna conduce cu 615%, urmată de SanDisk, Dell, Micron cu 258% și 1,2 trilioane de dolari capitalizare, Marvell, Bloom Energy, HP, Seagate și Intel. Vânzătorii de lopeți, adică. Iar la o companie de 5,6 trilioane cum e Nvidia, chiar și 23% de la începutul anului e enorm în valoare absolută. Întrebarea dacă se sparge bula AI rămâne deschisă, doar că acum companiile mari se luptă și cu propriul succes, pentru că așteptările analiștilor nu mai sunt deloc mici.
Bătălia nu mai e pe miliarde, e pe trilioane. Și pe memorie
Miza anului viitor e cine atrage următorul trilion, pentru că trilionul dă putere de negociere pentru plăci, memorie rapidă și electroni. Bottleneck-ul s-a mutat de la plăci la memorie: toate stocurile sunt vândute pe doi, trei ani înainte, cu marje de 87%, cifră pe care o discutam cu Radu la CuriosITy. Elon Musk strânge încă 40 până la 100 de miliarde pentru plăci. Un 5090 a trecut de 7.000 de dolari, iar Mac Studio cu M5 Ultra și 512 GB de RAM are listă de așteptare, pentru că orice poate rula inferență se vinde cu mii de dolari. Se discută deja ca guvernele să negocieze direct cu Nvidia stocuri pentru cercetare, fiindcă acum cercetătorii pur și simplu nu au acces la plăci.
Am făcut și un calcul de research: cu infrastructura existentă, estimările spun că anul viitor vor putea rula simultan între 170 de milioane și peste 1 miliard de agenți capabili să lucreze ca un om. Niște sute de milioane de colegi care lucrează 24 din 24 și nu primesc salariu. La începutul anului ne minunam de OpenClaw, iar acum toată lumea are harness-uri și agenți care fac lucruri în paralel. Și nu mai vorbim de joburile de programator junior: cum arată munca reală cu agenți și unde se rupe am discutat pe lung la podcast.
Artcraft rescrie Adobe în două săptămâni. Și Microsoft Office
Exemplul care m-a dat pe spate e Artcraft, o echipă care și-a propus să recreeze, nu să cloneze, toată suita Adobe folosind agenți, rescrisă de la zero în Rust. Proiectul are două săptămâni și e la versiunea 0.2.1. Da, e plin de buguri, FilmCraft are clar mai multe decât Premiere. Dar nu s-au oprit la Adobe, au intrat deja peste Word, Excel și PowerPoint. Eu am dat în viața asta către Adobe bani de o mașină nouă, cu toate blocajele și frustrările la pachet, deci întrebarea mea e simplă: cât de repede trebuie să reacționeze Adobe până devine irelevant? Nu resistance is futile, ci adaptarea e obligatorie, iar Adobe trebuie să-mi dea un motiv ca să mai plătesc abonamentul.
Separat, un alt grup lucrează la AnyPS5, decompilând sistemul lui Sony. Au shader instructions la 100% și system libraries la 86,34%, cu două, trei jocuri care rulează perfect, și tot în două, trei săptămâni. Ironia e perfectă, după tot scandalul cu copiile digitale care nu-ți aparțin. Ideea cu care vreau să rămâi din toată discuția: asta e cea mai proastă versiune pe care o vor avea vreodată aplicațiile astea. De aici înainte, fiecare versiune e mai bună.
Andrei zice, pe bună dreptate, că e pentru prima dată când omenirea nu-și poate imagina cum arată următorii 10, 20, 30 de ani. Eu cred că direcția o știm, e aceeași de când lumea: scăderea entropiei. Tata a fost șef de mecanizatori, iar jobul lui era să se asigure că tractoriștii, oricât de beți veneau la muncă, trag o brazdă dreaptă. Azi dimineață am văzut un tractor care își face virajul perfect asistat de sateliți, în timp ce omul stă pe TikTok. Ce nu se schimbă e că cine nu se adaptează devine redundant, iar singura chestie care ne-a ținut în viață ca specie nu e forța și nici inteligența, e adaptabilitatea și capacitatea de a lucra în grupuri mari. Dacă te pricepi la ceva, folosește tehnologia exact acolo, fă un lup, arată rezultatul, treci la următorul proiect. Despre taberele care se bat pe viitorul AI-ului, altruiștii eficienți, acceleraționiștii și doomer-ii, am scris o serie lungă pe Substack, iar concluzia mea e că toți cred în aceeași religie, doar că unii așteaptă raiul și alții iadul.
Ledger: 100 de milioane de dolari și un modem 4G în carcasă
Subiectul serii din crypto nu e prețul, deși Bitcoin s-a întors pe la 82.500 după o corecție normală de început de săptămână. Subiectul e Ledger. Peste 100 de milioane de dolari au fost extrași din portofele generate de dispozitive modificate fizic: cineva a interceptat transportul, a desfăcut dispozitivul, a băgat un cititor de date și un modem 4G care trimitea cheile afară. E un man in the middle hardware attack, nu un exploit de software, și pare să fie primul de felul lui la un hardware wallet. O mare parte din pierderi vin dinspre un retailer din Asia de Sud-Est, Cryptobillis, iar informațiile de până acum spun că hackerii au cumpărat retailerul și i-au pus să semneze un NDA pentru vânzare. Au apărut și raportări de la retaileri mari din Europa, neconfirmate deocamdată.
Întrebarea onestă e până unde merge responsabilitatea Ledger pentru un hardware pe care l-au vândut ca fiind sigur, când ei au fost efectiv blindsided. Răspunsul meu: până la a fi pregătiți pentru creativitatea din industria asta. Ledger cumpără chipuri de pe aceeași piață ca noi toți, iar agenții de azi citesc hardware din două poze. Mi s-a blocat calculatorul de irigații luat de la o firmă mică fără update-uri OTA, și agentul meu Opus mi-a propus senin să-i rescriem sistemul de operare de la zero, cu un laptop, un cablu USB și două poze cu placa. Dacă vor să rămână relevanți, trebuie cip propriu și soft pe care nu-l înțelegi dacă nu știi cum a fost făcut. Practic, dacă ți-ai luat Ledger în ultimele săptămâni, nu-l folosi până apar informații oficiale. Cea mai rapidă verificare, zice Andrei, e un cântar de finețe la distribuitori: gramele spun tot.
Și ca să vezi că nu e un caz izolat, Ripple a anunțat două buguri stătute în cod din 2015, cod auditat și răsauditat de oameni, găsite acum de agenți. Separat erau inofensive, împreună permiteau mintarea a 18 trilioane de XRP, de 180 de ori supply-ul actual, adică zero. Echipa care le-a găsit a fost premiată cu 2.500 de dolari. Tot internetul rulează pe cod legacy, iar Jay Bălan a spus-o cel mai simplu la IGDLCC: pleacă de la prezumția că lucrezi pe infrastructură nesigură. Există mema aia spaniolă cu bețișorul care ține internetul, cu proiectul open source întreținut din 2003 de un om care a ieșit la pensie. Cei mai mulți oameni sunt bine intenționați. Problema e că cei rău intenționați au acum cele mai puternice instrumente din istorie.
Ne vedem luni viitoare la Follow the Money, iar până atunci aflăm dacă avem guvern sau anticipate. Dacă ai recomandări de invitați sau subiecte, scrie-le în comentarii sau pe contact@buhnici.ro.
