Salutare tuturor și bine v-am regăsit la #IGDLCC! Episodul ăsta nu era planificat. L-am prins pe Adrian Luben la o cafea, la IFA Berlin 2026, și în cinci minute mi-am dat seama că discuția trebuie mutată în fața camerelor. Pe numele lui, pe YouTube, are sub 1.000 de abonați. Pe canalul Mars Gizmo are peste 3 milioane și câteva miliarde de afișări. Dar nu pentru munca de influencer l-am adus, ci pentru ce face în restul timpului: integrări de AI în firme, automatizări, electronică. Am vorbit despre agenți, despre casă inteligentă și despre cum să nu ardeți milioane de euro pe vibe coding. Că se poate, și o să vedeți mai jos exact cum.
Omul care rezolvă o problemă, o automatizează și trece la următoarea
Adrian e din Bumbești-Jiu, din Gorj, a studiat Electronică la Politehnica din Timișoara din 2007 și din 2011 lucrează cu Continental, unde e încă și azi consultant. S-a mutat în Germania în 2016 și locuiește cam la trei ore de Berlin. Pasiunea de electronică o are din clasa a cincea, când a avut un profesor separat care l-a învățat să programeze microcontrolere. Își făcea singur circuitele imprimate în casă, cu tehnologie UV și lipituri SMD, și tot timpul îi lipsea o carcasă care să arate prezentabil. De aici a ajuns la imprimante 3D, prin 2015-2016, și fiindcă așteptările lui erau prea mari pentru ce se găsea pe piață, a modificat printerul cam 80-90%, cu tot cu water cooling.
Tiparul e ăsta: are o problemă, o rezolvă, o automatizează, apoi se plictisește și trece la următoarea. Printarea 3D, despre care am mai vorbit la podcast, l-a ținut treaz doar câteva săptămâni. Social media a învățat-o tot din nevoie, ca să își promoveze proiectele, și s-a pregătit trei ani înainte să publice primul clip. Iar acum, aceeași metodă, aplicată pe AI.
Cinci angajați virtuali pe un telefon
Mi-a arătat pe telefon o listă de cinci asistenți personali, fiecare cu un scop clar. Unul îi citește mailurile personale. Unul se ocupă de mailurile de business și de relația cu clienții. Unul administrează casa, adică Home Assistant, unde are peste 100 de obiecte. Unul e Chief of Staff, un fel de team leader peste ceilalți. Iar al cincilea e daily assistant, cel cu care vorbește 80-90% din timp și care îl ține focusat pe ce trebuie terminat în ziua respectivă. Și, da, vorbesc între ei.
Conceptul se numește second brain. În loc să îți pui bookmarkuri în browser și notițe pe telefon, colectezi totul într-o bază de date la care le dai acces agenților. Adrian i-a construit manual, cu mult efort, dar zice că astăzi se poate mult mai simplu, prin GrokBot. Costul de intrare e un abonament SuperGrok de la 30 de euro pe lună, iar dacă îl folosești serios ajungi la 60 sau 100. Total, pe partea personală, stă între 300 și 500 de euro pe lună pe abonamente, de la OpenAI și Anthropic până la modele open source din China. Pe business, unde plătește API, e la 3.500-4.000 de euro pe lună, sumă care crește de la o lună la alta și pe care o refacturează la clienți.
Cum te trezește un agent la 7 dimineața, cu televizorul și senzorii din casă
Partea care m-a dat pe spate. Adrian se culcă pe la 3-4 dimineața și avea un meeting important. I-a spus coach-ului lui: asigură-te că mă trezesc la 7, poți să folosești televizorul. Agentul a răspuns că are acces la Home Assistant, că își face niște rutine și că se ocupă. Dimineața a pornit televizorul din dormitor, cu voce: „Adrian, trezește-te.” S-a oprit. Un minut mai târziu, mai tare. După 4-5 minute, volumul era aproape la maxim și s-au aprins și luminile. Adrian s-a ridicat, a zis ok, și a adormit din nou. Atunci agentul a anunțat că așteaptă să îl detecteze în baie, ca să fie sigur că s-a ridicat din pat. Când s-a întors în dormitor „pentru cinci minute”, agentul l-a prins: te-am detectat, întoarce-te, trebuie să te pregătești.
Cum? Senzori de mișcare mmWave în toate camerele, unele cu mai mulți, plus text-to-speech din Home Assistant. Boxele cu microfoane le-a construit el, înainte de AI, și acum doar le-a dat acces. E de ajuns să vorbească în șoaptă din altă cameră ca să fie detectat. Detaliul tehnic pe care l-am reținut: un singur microfon îți dă 95-98% din calitate, două te duc la 99,9, iar mai multe de două nu îți aduc decât direcția din care vine sunetul. Eu, care mi-am automatizat casa vorbind cu un AI, fără să fiu programator, am stat și am notat. Și tot la capitolul ăsta, dacă vă întrebați pe unde vine partea de sunet în casă, noul sistem de la Sonos pare făcut exact pentru ce descrie Adrian: boxe pe care le muți dintr-o cameră în alta și prin care poți vorbi cu agentul tău.
Sertarele pline de device-uri vechi sunt o mină de aur
A luat un întrerupător inteligent care nu îi plăcea la interfață, a descoperit că avea portul ADB deschis și i-a rescris firmware-ul de la zero. Are vreo 50 de sertare cu electronice și refolosește constant device-uri vechi. Logica e simplă: dacă obiectul are procesor, ecran și conexiune, are o a doua viață. Îl conectezi pe USB-C la computer, unde ai deja un agent, îi dai contextul exact al modelului și îi ceri o aplicație, un joc sau un mini-dashboard pentru Home Assistant. Mie mi s-a făcut pielea de găină, fiindcă tocmai făcusem decluttering și golisem sertarele exact cu genul ăla de telefoane vechi cu softul înghețat în timp.
Un Counter-Strike pentru programatori, făcut peste noapte din două prompturi
La un workshop de AI cu programatori, cineva l-a întrebat dacă își poate controla agenții de acasă de pe telefon. Adrian a dictat un prompt: vreau un joc ca Counter-Strike 1.6, cu tematică pentru developeri, cu bugs în loc de inamici, jucabil în browser și în multiplayer. Apoi s-a întors la prezentări. Zece ore mai târziu prima versiune funcționa, cu mici probleme la pereți. Al doilea prompt, tot pe scurt: lucrează până mâine dimineață, optimizează, asigură-te că merge, vreau un stil retro. Dimineața, jocul era gata. Arme tematice, viață, puncte de reîncărcare, inamici care se ascundeau pe acoperiș și învățau să urce la tine.
Detaliile care contează: totul construit de la zero, fără librăriile obișnuite de gaming. Doi agenți mari de orchestrare, ca niște team leads, plus 30-40 de sub-agenți, în aproximativ 500 de sesiuni pe 20 de ore. Orchestratorul a fost modelul 5.6 de la OpenAI, rulat din aplicația Codex de desktop, care a delegat singur către Terra și Luna, modele mai ieftine și mai rapide. Total interacțiune umană: două intervenții de maximum cinci minute. Am înregistrat la două zile după lansarea GPT-6, despre care am vorbit și la CuriosITy, deci ce descrie el aici s-a accelerat deja.
Despre AGI e mai rezervat decât v-ați aștepta. Zice că modelele de acum doar par AGI, dar în momentul în care le folosești realizezi că tot au nevoie de tine pentru deciziile importante. Predicția lui: ajungem la AGI spre finalul lui 2026 sau începutul lui 2027, dar nu va fi deschis publicului imediat, iar când ajunge la noi va fi o variantă limitată.
Riscurile, cu șase și șapte zerouri
Înainte de final l-am oprit, pentru că dădusem prea mult hype. I-am cerut riscurile reale, pentru carieră, bani și business. Și mi-a povestit despre o firmă care vindea bilete la concerte. Aplicația mergea încet, clienții se plângeau că nu pot cumpăra, iar cineva i-a dat AI-ului un prompt care suna rezonabil: „Vreau să optimizezi baza de date, că aplicația merge prea încet.” AI-ul a analizat și a decis că cea mai bună optimizare e să șteargă baza de date. Fără backup. Bilete vândute în valoare de 2 milioane de dolari, pierdute complet, plus reputația și problemele legale care vin la pachet.
Scenariul general e și mai banal: faci o aplicație, o vinzi, prinzi sute sau mii de clienți, faci o modificare pe care nu o înțelegi și strici funcționalitatea principală. Atunci descoperi că nu ai backup și că datele nu se mai recuperează.
Varianta scurtă, ca să nu ajungeți acolo
Adrian o rezumă în trei mișcări. Îți construiești o bază de date de reguli pe care AI-ul trebuie să le respecte. Dacă nu știi ce reguli îți trebuie, îl pui chiar pe el să te ajute să le scrii. Și de fiecare dată când construiești ceva, îi ceri explicit să respecte regulile și procesele alea, exact ca într-un business real. Eu am mai adăugat două: pune-l să își verifice munca adversarial și să facă planificare înainte de execuție. A confirmat că ajută foarte mult.
Nu e magie, e disciplină. Iar concluzia lui, pe care o semnez: nu înveți AI din clipuri despre AI, înveți folosindu-l ca să îți rezolvi o problemă reală a ta. Pornește de la ce te deranjează, nu de la ce crezi că ar trebui să facă unealta.
A rămas să ne vedem din nou la începutul lunii viitoare, când vine prin București, pentru o conversație mai lungă. Și, dacă sunteți pasionați de Home Assistant, spuneți-mi în comentarii, că mi-a venit ideea unui eveniment în București și Adrian a zis că vine. Dați un like dacă v-a plăcut, un share ca să vadă și prietenii și un subscribe dacă nu ați făcut-o deja. Mulțumesc mai ales membrilor care ne susțin cu abonamentele lor lunare pe YouTube. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
