Salutare tuturor și bine v-am regăsit la #IGDLCC! Am înregistrat episodul ăsta într-o zi în care lista de vești proaste se scria singură: leul la 5,35 față de euro, 150 de zile de guvern interimar (recordul anterior era Emil Boc, cu 71), titlurile la 10 ani la 7,56%, dobânzi urcate cu 0,6-0,8 puncte în doar două săptămâni și un plin de 50 de litri de motorină care te costă 100 de euro. Și, ca să fie tabloul complet, am ajuns târziu la filmare pentru că fusesem lăsat în aeroport la 1 noaptea. Despre asta vorbim mai jos.
L-am chemat pe prof. Dumitru Borțun pentru că întrebarea care circulă peste tot e „cine conduce de fapt?”. Fritz e omul nemților, Bolojan e comandat de la Bruxelles, Nicușor e omul lui Macron. Răspunsul lui mi-a stricat liniștea mai mult decât orice teorie a conspirației: nu există niciun păpușar. Și tocmai asta e problema.
Iluzia păpușarilor: de ce avem nevoie ca răul să aibă un nume
Borțun îi spune antropomorfizare, de la anthropos, om, și formă. Tendința de a da nume și față unor lucruri care nu pot avea nici nume, nici față. Așa s-au născut religiile primitive, zeii din Olimp, idolii. Așa a făcut Disney o avere, antropomorfizând animalele până ne-am recunoscut în ele. Și exact așa funcționăm când ne convingem că în spatele haosului din România stă cineva cu un plan.
Partea care doare: grupuri diferite, cu lecturi diferite ale realității, găsesc fiecare alt păpușar. Rezultatul e că evenimentele nu mai par coerente, nu mai știm ce să credem și totul ne ia prin surprindere. Soluția lui e nepopulară exact pentru că e plictisitoare: renunță la căutarea celui din umbră, care e o formă de gândire magică, și mergi pe raționalizarea instituțiilor și a comunicării. Fă presiune pe cei care pot schimba ceva. Iar când ai de ales, votează cu cei care vor să schimbe, nu cu cei care vor să păstreze.
„N-a trădat. A mințit”
Borțun a fost printre primii care au spus, aici la noi, că Nicușor Dan a trădat. Atunci părea o declarație prea tare. Acum el însuși își corectează formularea, și corectura e mai gravă decât acuzația: nu a trădat, pentru că trădarea presupune că ai fost de partea cealaltă. A mințit. Nu a fost niciodată dispus la schimbare în sensul autentic, european.
Argumentul lui nu e o bănuială, e un text. În scrisoarea trimisă la Dilema, președintele spune negru pe alb că a trăit șase ani în Occident și nu i-a plăcut, pentru că acolo se încurajează identitatea individuală în detrimentul identității de grup. El simte comunitatea curgând prin toate venele ființei lui. Borțun pune întrebarea pe care nimeni nu a pus-o: care comunitate? Pentru că una te scoate din impas, iar alta e de-a dreptul diabolică. Exemplul lui e „Dogville” al lui Lars von Trier, satul izolat în care oamenii fac tot ce se poate face cu o fată tânără, comunicând din priviri, spunând în față un lucru și făcând altul.
De aici și verdictul despre „naționalismul sănătos” pe care îl invocă președintele, definit de el ca naționalism fără șovinism, rasism și xenofobie: e o utopie. Naționalismul e bolnav din capul locului, pentru că nu poate depăși etnocentrismul, adică perceperea propriului grup ca buricul pământului. Iar în practică, spune Borțun, un președinte votat de liberali operează acum cu susținere PSD-AUR. Lista promisiunilor neonorate e lungă: raportul despre alegeri, șefi noi la servicii, refuzul anticipatelor într-o coaliție care nu se poate coordona.
Plăcile tectonice: universalism contra particularism
Aici e miezul episodului, și e partea pentru care merită cele o oră și jumătate. Borțun spune că tot ce enumerasem eu la început, cursul, dobânzile, guvernul interimar, sunt consecințe de mâna a zecea. Dedesubt sunt plăci tectonice care datează din Antichitate.
Una e universalismul. Cosmopolitul grec era cetățean al universului, nu al Atenei sau al Spartei. Nu îl interesa al cui ești, ci dacă ești cinstit, rațional, cooperant. Pe asta stă Europa, cu cultura greco-romană și religia iudeo-creștină, pe asta stă forța legii care e aceeași pentru toți și care a făcut din imigranți de pretutindeni o națiune americană. Dar universalismul are și facturi: standardizează ce nu poate fi standardizat (arta, credința), produce teleevanghelism și dogme fundamentaliste, și inventează un model unic de frumusețe pe care apoi oamenii plătesc bani grei să îl imite.
Cealaltă placă e particularismul, care celebrează ce e unic și incomparabil. Ca reacție de apărare în fața unui universalism vulgar, e sănătos. Dus la extrem devine altceva. Testul rapid pe care ni l-a dat ca să ne plasăm: cearta pe uniformele școlare. Universalistul le vrea, pentru că egalizează în fața profesorului și nu te lasă să-ți exhibi ceasul și brățările aduse de acasă. Observația lui e fină: uniforma te egalizează, dar nu te uniformizează, pentru că rămâne acel je ne sais quoi care te face unic oricum.
Cele trei Românii și de ce 66% nu vor schimbare
Borțun împarte țara în trei atitudini, nu în două tabere. Paseiștii, care privesc spre trecut, fiecare grup cu altă vârstă de aur (ceaușismul, mișcarea legionară, dacii liberi), și care sunt bunicii ce cresc nepoții în timp ce părinții muncesc. Progresiștii, care vor o Românie competitivă, scoasă de pe ultimele locuri din Europa. Și a treia categorie, care mie mi-a sunat cel mai cinic: cei cărora le e bine așa. Baronii locali, bugetarii cu sporuri și pensii speciale, foștii ofițeri. Ăștia nu vor schimbarea pentru că nu știu dacă odată cu ea nu își pierd privilegiile.
Cifra pe care o scoate din analize secundare pe sondaje publicate: aproximativ două treimi din populație e împotriva modernizării României. Nu doar polul suveranist de 45-50%, ci și cei care vor conservarea. Rămân vreo 33% care vor schimbarea, concentrați în orașele mari și greu de mobilizat, doar în extremă urgență.
Pentru desenul care explică de ce ne uităm la aceeași realitate și vedem lucruri diferite a adus la filmare celebra rață-iepure, plastifiată. Cine citește de la stânga la dreapta vede un iepure, cine citește de la dreapta la stânga vede o rață. Nu e vorba de rea-voință, e vorba de educație, lecturi și experiență de viață.
Bolojan, reforma și argumentul fals al stabilității
Nu l-a cruțat nici pe premier. „Bolojan nu vorbește ca un prim-ministru liberal. Eu nu l-am auzit vorbind o dată cu antreprenorul român și cu clasa de mijloc.” Am avut aici o divergență pe care am lăsat-o în clip: eu zic că putea încerca ceva în prima lună, el zice că n-avea cum, trebuiau schimbate legi, cu PSD-ul dominant.
Unde ne-am întâlnit perfect e la argumentele-paravan. „Tot timpul e ceva mai urgent” e un argument fals. La fel și stabilitatea, la fel și unitatea. Să fim uniți în mizerie? Stabilitate pe ultimul loc în Europa? Discuția despre ce înseamnă de fapt liberalismul, și cât de rar vorbește cineva pe limba antreprenorului, seamănă bine cu ce ne-a explicat Lucian Croitoru despre corpul politic și liberalism. Întrebarea mea, când vom mai avea un premier cu adevărat liberal, a primit un răspuns cu termen: depinde de rezultatul alegerilor anticipate, pe care el le vede primăvară-vară.
Gen Z stare, aeroportul la 1 noaptea și arhitectura care doar te ferește de ploaie
Partea asta a venit din experiență proprie, nu din teorie. Am fost lăsat de Wizz Air în aeroport la 1 noaptea, hotelurile din jur erau pline, iar răspunsul de la ghișeu a fost „vă descurcați”. Asistență, zero. Alternativa oficială era rerutare în 14 zile, când vrea compania, așa că am plătit 340 de euro ca să stau la mijloc și să ajung acasă. E același operator pentru care avem și un capitol în ultimul #CURIOSITY.
I-am descris lui Borțun ce numesc colegii mei „Gen Z stare”, privirea aceea prin tine a omului de la ghișeu care nu vrea nimic de la tine, vrea doar să dispari cu minimum de efort. El a mutat discuția de la respect la clasă: nu te respectă pentru că zboară cu linia aia, iar ea știe cui se adresează. Și a legat-o de ce simțea el la coada de lapte de la 4 dimineața, când vânzătoarea își bătea joc de cei de la rând pentru că erau nimeni, în timp ce polițistul de cartier primea pe la spate. Numitorul comun e oamenii fără putere.
De acolo am ajuns la aeroporturile care arată ca hale de producție, cu scări metalice și sticlă. El îi spune pe nume: stilul internațional, funcționalismul, varianta arhitecturală a universalismului. Dacă vrei să îl identifici, uită-te la sediul ONU, un paralelipiped de sticlă și beton. Terminalul vechi de Sosiri de la Otopeni, făcut în '68-'69, are măcar o aluzie culturală la arhitectura românească.
Cum s-a organizat suveranismul pe TikTok
Întrebarea mea era simplă: dacă oamenii din mediul rural nu mai vorbesc între ei, cum ajung să se coaguleze? Răspunsul: intri pe TikTok și te lămurești. Platforma e construită exact pentru cine nu are practica lecturii și răbdarea unei pagini întregi, dar reacționează la imagini, vorbe puține și clipuri scurte. Mecanica propagandei pe rețeaua asta am desfăcut-o și cu Florin Negruțiu, în episodul despre propaganda rusă pe TikTok.
Explicația de fond vine dintr-o carte a lui Kaushik Basu, fost vicepreședinte al Băncii Mondiale, apărută în română la Publica. Rațiunea e cea mai lăudată calitate a speciei noastre și cea la care apelăm cel mai rar, din cauza blocajelor emoționale. Luăm decizia pe emoție, iar rațiunea intervine după, ca să o justifice. Freud îi spunea raționalizare. Pe autoamăgirea asta stă suveranismul, spune Borțun, și de aici ajungi la soluțiile cele mai simple: două bețe, trei surcele, o teorie a conspirației și idolatrizarea unei persoane. Călin Georgescu, în lectura lui, nu e un lider politic, e guru-ul unei secte.
Cel mai mare risc: o nouă dictatură
Ultima întrebare a fost despre riscuri, și răspunsul a fost cel mai dur din episod. Principala amenințare e instaurarea unui regim de dreapta cu excrescențe de extremă dreaptă, adică autoritarism și chiar dictatură. Nu e prima dată când blocarea sistemului democratic duce acolo: dictatura carlistă, cea antonesciană, apoi cea a proletariatului adusă de sovietici. România nu a avut niciodată, spune el citând „Democrația mimată” a lui Matei Dogan, altceva decât o democrație mimată, din 1866 încoace.
Peste asta se suprapune lupta de la nivel continental: Russkiy Mir, lumea rusă, un particularism bine argumentat cu sprijinul ortodoxiei, care prinde la popor exact pentru că e simplu. Războiul hibrid, fake news-urile și manipularea încearcă să tragă fostele țări comuniste în paradigma asta, folosind straturile care nu au apărare intelectuală și care, din nevoia de certitudine, votează cu cine le întoarce la simboluri.
Despre serviciile secrete a fost sincer până la capăt: nu l-a sunat nimeni, și nici nu crede că o va face, din cauza unui „autism la nivel profesional”. Convingerea că singurele valori teoretice și morale sunt în rândurile lor. Eu i-am zis că se va întâmpla, în crize extreme, doar ca să își recalibreze sistemul. A închis cu o frază care mi-a rămas: un om patriot și inteligent recunoaște când e prost și face ceva în legătură cu asta.
Și pentru că la final i-am cerut o recomandare, a dat-o fără ocolișuri: nu mai sta pe social media, urmărește ce te interesează direct de la sursă și urmărește oameni care chiar contează. Centrul devine tot mai greu de dus, are nevoie de înțelepciune, de citit și de efort intelectual, și nu poți face asta obosit sau sub presiune. Apropo de surse directe, dacă vrei contextul economic al cursului de care vorbeam la început, l-am desfăcut separat în analiza despre euro peste 5 lei și ce ne-a spus BNR.
Episodul întreg e mai sus. Dacă vrei să vezi clipurile în avans, apasă butonul de Join dedesubt și devino membru. Voi sunteți patronii noștri, nu corporațiile și nu partidele. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
