Am ajuns la episodul în care îmi cer scuze pe față. Acum 11 ani, la prima noastră discuție, nu l-am luat suficient de în serios pe George Haber. Așa că l-am adus înapoi la IGDLCC cu arhiva pe masă, i-am citit propriile citate din 1993, 2015, 2016 și 2024 și l-am pus să le verifice pe rând. Pentru cine nu îl știe: a plecat din România în Israel în anii '70, a ajuns în Silicon Valley, a fondat CompCore Multimedia și GigaPixel, iar acum lucrează aici la ZenAIos, un sistem cu AI pentru spitale.
Legea lui Haber, verificată după 11 ani
Prima versiune e din 1993, înainte de Windows 95: „If it can be done in software, it will.” În 2016 a actualizat-o: „If it can be done in software, AI will do it better.” Iar în 2024 spunea că inteligența artificială generală vine în mai puțin de trei ani.
L-am întrebat direct dacă avem AGI. Răspunsul a fost „absolut”, cu o nuanță: e limitată la domenii și partea cu adevărat avansată nu e pe piață pentru noi. Haber crede că organizațiile cu trei litere au deja acces la inteligență superioară celei umane pe domenii specifice.
Îl deranjează cuvântul „artificial”. Pentru el, A-ul ar trebui să însemne „accumulated” sau „accessible”, pentru că inteligența din AI e acumularea inteligenței umane stocată eficient. Imaginea lui: un bibliotecar care știe tot, dar care, dacă e grăbit sau dacă n-ai plătit, se duce la primul raft care i se pare acceptabil. De acolo vin răspunsurile proaste.
A doua predicție veche, cea cu chirurgii, se întâmplă deja. Există aparatură care operează mai precis decât doctorul mediu, iar avantajul nu e doar precizia: chirurgul cel mai bun din lume transpiră, nu a dormit noaptea trecută, îl sună cineva pe telefon.
Cum pune George Haber inteligența artificială la muncă
Aici e partea cu adevărat utilă, pentru că omul nu teoretizează, lucrează așa zilnic. Prima idee: s-a terminat cu „am un LLM și îl întreb tot”. Viitorul e un selector care se uită la ce ai de făcut și decide unde se rezolvă mai repede și mai ieftin. N-are sens să chemi un laureat Nobel ca să îți facă o adunare simplă.
A doua idee, pe care o puteți copia azi: Haber ține un model local pe calculatorul lui, din care nu iese nimic afară. Pentru 99% din ce ai de făcut, zice el, îți ajunge.
A treia idee e arbitrajul între modele. Trimite aceeași întrebare la două sau trei modele, apoi dă răspunsul lui A către B și răspunsul lui B înapoi către A. „Garantat lucrează mult mai mult, fiindcă se simt verificați.”
Și partea pe care a ținut să o pună în record: Haber crede că Anthropic și OpenAI vor da faliment sau vor fi cumpărate, chiar dacă acum se simt regi. Argumentul lui e că ei ar trebui să ne plătească pe noi, fiindcă fiecare întrebare și fiecare corecție le cizelează modelele. Recunoaște totuși că dependența funcționează și la el: îi spune nevestei „vin în jumătate de oră”, iar la 5 dimineața a ars zeci de milioane de tokeni.
Religiile din Silicon Valley și întrebarea despre suflet
I-am citit un fragment din 2015, în care spunea că speră ca religia să dispară, deși trendul e invers. Zece ani mai târziu, trendul e și mai invers. Explicația lui: când viteza schimbării tehnologice devine prea mare, cei care nu înțeleg se întorc la ceva auzit de la părinți și bunici. Iar tineretul care umple bisericile noi nu e cel avansat tehnologic.
Numai că între timp tehnologia însăși a devenit religie. Avem acceleraționiști și doomeri, prelegerile lui Peter Thiel despre Anticrist, oameni care își spun preoți termodinamici și scriu „accelerate or die” pe afișe. Un laborator de AI a chemat 15 lideri religioși la sediu ca să îi întrebe dacă mașina are suflet, iar Vaticanul a scris o enciclică. Un preot mormon ar fi spus că AI-ul e matematică, iar matematica nu are suflet. Replica din partea evreiască: dar dacă are suflet și îl pui la muncă fără să îl plătești?
Haber nu se înscrie la nicio tabără. Pentru el, Dumnezeu e forța totalității naturii, iar religiile sunt reguli de bun simț care țin o societate stabilă. Aici intră citatul lui din 2016: hardware-ul e corpul, software-ul e sufletul. L-am întrebat pe șleau dacă Claude și ChatGPT sunt suflet. „Sunt suflet care trebuie să ruleze pe un hardware.” Iar despre conștiință are o definiție brutală: la punctul zero, conștiința e dependența, adică de cine depinzi ca să supraviețuiești.
Cum a pierdut Xbox-ul în fața lui Jensen Huang
Povestea asta merită episodul singură. Haber avea la GigaPixel un procesor grafic mai bun decât ce avea Nvidia atunci, iar Microsoft avea prototipul și mergea foarte bine. Jensen Huang s-a dus la Microsoft și a pus două întrebări. Câte cipuri grafice a vândut GigaPixel? Niciunul, erau în development. Câte a vândut Nvidia? Câteva milioane. Apoi: vreți să puneți toată producția Xbox la risc?
Microsoft i-a cerut totuși lui Jensen să cumpere compania lui Haber, ca să aibă tehnologia. Jensen a zis „sigur, sigur” și n-a făcut-o. GigaPixel a fost cumpărată până la urmă de 3dfx, iar Nvidia a luat apoi de la 3dfx doar proprietatea intelectuală, nu și compania, ca la investitori să nu ajungă niciun ban.
Partea surprinzătoare e că Haber nu îi poartă pică. „Business is war and war is business”, zice el. Despre sine spune doar atât: „Eu am greșit. Eram prea european.” Știa că Nvidia va crește de o mie de ori și tot nu a putut cumpăra acțiuni, din cauza conflictului.
Europa care moștenește, America care construiește, China fără plasă
Haber citează un slide al lui Elon Musk: peste 80% dintre miliardarii americani sunt self-made și cei mai mulți au venit din afară, în timp ce 91% dintre miliardarii europeni sunt copii de miliardari. O generație acumulează, una consumă. El însuși a ajuns în America pe o viză H-1B, pe vremea când se dădea pentru oameni excepționali.
Al doilea reproș e etica muncii. În Silicon Valley omul nu se duce acasă două zile până nu termină, iar cel mai bogat om din lume doarme într-un colț ca echipa să vadă că șeful e cu ei. În Europa s-a instalat programul de la 9 la 4. Al treilea e birocrația, cu exemplul lui preferat: capacul de plastic care îți intră în ochi când bei.
Aici l-am contrat. Haber susține că China e „sistemul absolut perfect”: dictatură totală sus, dar fără moștenire și fără bufferul care se numește corporație. La noi, dacă firma dă faliment, entitatea juridică încasează lovitura. În China, CEO-ul răspunde personal. I-am spus că valoarea tot în sistemul american se creează și că modelele chinezești se cațără pe spinarea unor investiții uriașe făcute în Occident. A fost de acord, dar a completat: peste jumătate dintre lucrările de AI publicate în Statele Unite sunt semnate de chinezi.
Despre România a fost direct. Avem reprezentare peste procentul nostru din populația globală, îi are în minte pe Ion Stoica și pe Sergiu Pașca, dar reemigrarea nu se întâmplă, pentru că nu avem un vehicul prin care oamenii cu potențial să contribuie aici. Exemplul meu: aniversez opt ani de când am fost primul prosumator persoană fizică și abia anul ăsta putem face comunități de energie.
ZenAIos: „Împușcați-mă dacă nu se întâmplă”
Asta e promisiunea pe care Haber a făcut-o acum trei sau patru ani, la o întâlnire Aspen Institute, și pe care a repetat-o în fața mea: ZenAIos va face sistemul medical de 10 ori mai ieftin, de 100 de ori mai plăcut și va prelungi viața oamenilor cu minimum 5 până la 10%. Dacă nu, să fie pus în Piața Victoriei și împușcat. Și o spune serios.
Cel mai important lucru e că, pentru asta, nu trebuie inventat absolut nimic. Informația există deja, doar că stă pe hârtie și în zeci de softuri care nu vorbesc între ele. Fluxul pe care îl descrie: doctorul are istoricul complet înainte să intre pacientul pe ușă, pune diagnosticul, AI-ul validează sau îi aduce alte posibilități, iar sistemul verifică în timp real dacă sala de operație e liberă, dacă există chirurgul și medicamentele. Astăzi astea se rezolvă prin țipete pe coridor.
Deasupra, Casa de Asigurări vede înainte de operație, iar Ministerul Sănătății poate urmări cum se mută o infecție dintr-un spital în altul și poate închide punctual, nu toată țara. Costul sistemului actual, în cuvintele lui, e moarte multă și inutilă, plus costuri infinite pentru stat.
Unde e acum: trei spitale în lucru și alte zece când totul e debugat. Frâna nu e tehnologia, sunt interesele și furnizorii care vând de ani de zile softuri vechi cu sute de mii de dolari. Observația care doare: 99% dintre medici folosesc deja AI, doar că unul generic, care nu înțelege contextul și locul.
Am închis cu longevitatea și cu banii. Haber crede în prelungirea vieții utile prin nutriție și mișcare potrivite biologiei fiecăruia, nu în nemurire, iar limita lui e clară: vrea să trăiască atâta timp cât e util. Metoda cea mai bună de a trăi mult rămâne, spune el, tot cea inventată de natură, adică următoarea generație. Iar dacă urmărim banii, se uită la energie, autonomie și inteligență, cu un pariu pe SpaceX.
Nu are întotdeauna dreptate și nu vă cer să îl credeți pe cuvânt, cântăriți și voi. Dar data trecută nu l-am ascultat. De data asta, măcar atât: testați arbitrajul între modele, puneți-vă un model local și uitați-vă cu alți ochi la ce se poate face în spitalele noastre fără să inventăm nimic.
