Luni seara am făcut Follow the Money 31 cu Andrei Brătucu, și n-am avut cum să începem cu altceva decât cu spionaj la Nvidia. Un scandal care arată ca un scenariu de film a tăiat câteva sute de miliarde din capitalizarea celei mai mari companii din lume, iar în timpul emisiunii Nvidia era aproape singura mare acțiune americană pe roșu, în jurul a 5% scădere, în timp ce restul bursei își revenea.
Spionaj la Nvidia: ce se știe și ce nu se știe
Informațiile vin din serviciile americane, prin Financial Times, și spun că CIA ar fi început încă din 2024 să investigheze relația dintre Jensen Huang și o fostă directoare a companiei Megaspeed, firmă aflată în programul de parteneri al Nvidia și care construiește centre de date și soluții de inteligență artificială. Acuzația, neconfirmată și infirmată până acum de partea chineză, e că femeia ar fi lucrat pentru serviciile de spionaj chineze și ar fi încercat să faciliteze ocolirea sancțiunilor americane la exportul de plăci către China.
Noi nu suntem pasionați de viața amoroasă a nimănui. Pe noi ne interesează miza. Jensen Huang e omul care vinde lopețile în cea mai mare cursă tehnologică din istorie, o companie care a trecut la un moment dat de 5 trilioane de dolari și care are contracte pe următorii cinci sau zece ani. Am făcut un calcul foarte simplu în live: din fiecare dolar cheltuit pe o placă Blackwell, Nvidia scoate 55 de cenți profit. Apoi Tesla și SpaceX scot din fiecare dolar de hardware venituri de câteva ori mai mari în patru ani, iar Anthropic ia compute și ajunge la o evaluare de zeci de ori investiția în plăci. Ne place sau nu, Jensen Huang este cel mai mare creator de valoare din bursa americană și cred că e cu adevărat too big to fail. Compania a început o anchetă internă, care e procedură normală. Întrebarea reală e dacă acționarii îl vor forța să facă un pas în spate.
Partea serioasă e alta: dacă a existat vreo influență ca plăcile să ajungă în China, a funcționat până la un punct, pentru că administrația Trump chiar a ridicat o parte din restricții. Chinezii spun că nu au nevoie de Nvidia, că au plăcile Ascend de la Huawei, dar estimările din piață le dau un decalaj de șase până la nouă săptămâni față de modelele de frontieră. Ce fac în realitate e să distileze modelele americane, de foarte multe ori cu tehnologie americană.
Curentul la 564 de euro pe MWh și un reactor care nu pornește
Am avut și un breaking news pe energie, și e subiectul care vă atinge pe toți direct. România este una dintre cele mai scumpe piețe de energie din Europa chiar acum, aliniată cu Germania undeva la 564 de euro pe MWh. Importăm 31% din energie și doar jumătate din ce producem e regenerabil, pentru că motorul merge pe toți cilindrii, iar unul și jumătate merge pe cărbune. Golim barajele cât se poate, bate un pic de vânt, dar pe nuclear aveam 163 de MW, ceea ce e jenant când un reactor întreg ar trebui să dea peste 700. Ni s-a anunțat că pornește un reactor la Cernavodă, dar povestea cu reactorul de la Cernavodă și curentul care se scumpește se repetă de luni de zile, iar oamenii din chat ne-au confirmat că unitatea 1 tocmai se oprise din nou.
Cea mai bună imagine a situației: luăm curent din Ungaria, din Serbia, dar și 286 de MW din Ucraina. O țară aflată în război, cu sistemul energetic sub alertă de drone permanentă, ne vinde nouă electroni. Pentru toți suveraniștii care se plâng de vecini, uitați cum arată vecinătatea.
Pe gaze, benchmarkul european TTF era la 82 de euro pe MWh, în scădere de la vârful de peste 100 de euro atins la finalul lui octombrie, dar sunt prețuri pe care nu le-am mai văzut din 2022. Prețul median al energiei pe piața spot ne costă deja de două ori mai mult decât în septembrie. Faptul că nu îl vedeți încă pe factură nu înseamnă că o să rămână așa, iar frigul care vine în valuri plus scumpirile la gaze ne vor lovi pe fiecare dintre noi în iarna asta. Bat toba pe energie de ani de zile și o să continui: ar trebui să producem electroni din aproape orice sursă, pentru că cererea de curent crește oriunde se construiesc centre de date, iar într-un fel sau altul plătim toți.
Datoria României: 800 de milioane de lei pe zi
Am săpat niște cifre de la noi din țară și sunt greu de digerat. Deficitul comercial a crescut în 2026 cu 3,6%, la peste 25,5 miliarde de euro în primele nouă luni. Am exportat de 75 de miliarde, cu 4,3% mai mult decât anul trecut, dar am importat de peste 100 de miliarde, plus 4,1%. Teoria spune că o monedă mai slabă ajută exporturile. România reușește să contrazică teoria, cu un euro care a trecut de 5,35 lei și cu un balans comercial tot mai negativ. Banii ăia de 25 de miliarde trebuie produși sau împrumutați, și se ard în consum.
La datoria publică, Ministerul Finanțelor a actualizat cifrele: peste 1.230 de miliarde de lei, adică peste 200 de miliarde de euro, 61,1% din PIB. Doar în august statul s-a împrumutat cu peste 800 de milioane de lei în fiecare zi. În 2020 datoria publică era 498,5 miliarde de lei, deci am dublat-o în șase ani, iar cea mai abruptă creștere a fost în 2024, de la 784 la 964 de miliarde. Pentru Franța sau Germania 61% e o cifră confortabilă. Pentru România, care stă cu sufletul la gură la fiecare revizuire de rating, e suportul critic. Problema de fond e că ne împrumutăm ca să plătim dobânzile la banii împrumutați deja, mai ales după 2020.
Mi-e teamă că reformele nu se vor face la timp și se va ajunge iar la taxe. Ni s-a promis că nu se mărește TVA-ul și s-a mărit. Taxăm enorm munca, iar la propunerea de majorare a salariului minim, ca angajatul să primească 100 de lei în plus, statul mai încasează vreo trei sute. Asta e o formă mascată de a taxa și mai mult munca, exact acolo unde se produce.
Anthropic la bursă, cu evaluarea tăiată la jumătate
Democrații au șters pe jos cu republicanii la alegerile de la mijlocul mandatului din Statele Unite și au luat atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul. Asta a contribuit la frica din piețe, pe lângă inflația americană care e așteptată din nou în creștere, cu un CPI aproape de 4%, dublu față de ținta Fed. Săptămâna asta ne uităm la raportările neocloudurilor, CoreWeave și Nebius, companiile din punctul cel mai riscant al piramidei AI, plus Take-Two, iar săptămâna viitoare vine cireașa de pe tort: raportarea Nvidia. Dacă Nvidia vine cu cifre bune, toată lumea uită de scandalul de spionaj.
Între timp, Anthropic se pregătește de listare și nu dă înapoi. Se vorbește de o evaluare de 1,1 trilioane de dolari, în condițiile în care acum patru săptămâni, când discutam prima dată despre listarea lor, vorbeam de 2 trilioane. Ținta de bani atrași e între 80 și 100 de miliarde, iar o parte din panica din piață vine probabil și din profit taking, din nevoia de lichiditate înainte de listare.
Diferența pe care o văd față de SpaceX e că Anthropic face doar modele și software, în timp ce Google își face singur toată tocana: plăci, centre de date, modele de frontieră. Google poate rezista oricărui crash. Companiile care fac doar modele ar putea suferi de pe urma succesului pe care l-au câștigat extrem de repede. Eu cred în continuare că Anthropic e una dintre cele mai valoroase companii din istorie și că Opus 5 e cel mai bun model public, dar nu sunt profitabili încă și trebuie să demonstreze că pot fi rentabili. Mi-e frică, sincer, pentru cei ca mine care îl folosesc zilnic, că se va scumpi pe termen scurt.
Iar celor care spun că marile corporații fac AI doar ca să îl scumpească le pun o singură cifră: acum trei ani un milion de tokeni costa 60 de dolari. Azi costă cenți. Costurile au scăzut de aproximativ 1.000 de ori în trei ani, adică un ordin de mărime pe an.
Ludiții europeni și cine câștigă din ura față de AI
Vineri au fost proteste mari în Europa împotriva centrelor de date, cu oameni urcați pe o macara ca să scandeze împotriva macaralei. Le-am dedicat un editorial pe Substack, pentru că aici e o nuanță care mi se pare esențială. Un sondaj Gallup, plătit de Microsoft, a întrebat oamenii dacă inteligența artificială îi va ajuta. Pe primele locuri: China cu 93%, apoi Vietnam, apoi Singapore cu 77%. La capătul celălalt, sub Afganistan, Statele Unite.
Anthropic și OpenAI au publicat pe parcursul acestui an cercetări care arată o probabilitate mare ca o parte din ura împotriva AI să fie originată în China. Pe de o parte companii cu legături chinezești încearcă să obțină plăci, pe de alta pe rețele sociale se propagă ideea că AI-ul e nasol, ca Statele Unite să încetinească. Întrebați-vă cui servește. Nu spun că nu există argumente reale, pentru că piața muncii e vizibil mai dură, iar scumpirile se simt: la build-ul meu recent am plătit cu minimum 30% mai mult decât acum un an, RAM-ul de vreo trei ori mai mult, două plăcuțe de 16 GB la 1.600 de lei față de sub 1.000 anul trecut, și m-am dus pe un AMD 9070 XT în loc de Nvidia. Dar să te pui în fața trenului e ca să te certi cu becul când a apărut curentul electric.
Partea bună e că uneltele sunt mai bune ca niciodată și devin accesibile. Am terminat chiar în ziua live-ului testele cu noul MacBook Pro 16 cu M5 Pro, pe care rulează AI local serios, deși calculul e clar: mi-ar lua între unu și două decenii să îmi amortizez abonamentele dacă aș rula doar local. Eu fac deja asta de plăcere, am peste 700 de entități în Home Assistant și asistent vocal în română pe un calculator din casă. Am început de la un sistem de 1.000 de euro, am coborât la 500 și vreau să ajung la 200, fără internet, doar în interiorul casei.
Petrol, Bitcoin și banii care ies din ETF-uri
Pe Orientul Mijlociu nu e nicio noutate reală. Rubio a spus că pacea e departe, pentru că cererile iranienilor sunt outrageous, iar Donald Trump se întâlnea cu premierul Qatarului, principalul mediator. Zvonurile că Iranul ar fi cedat ceva au fost infirmate în aceeași zi. Piața spune însă altceva: Brentul a avut un double top la peste 115 dolari la începutul lui noiembrie și a coborât spre 96, iar prima mișcare descendentă a venit după victoria democraților, pe ideea că Trump are mâinile mai legate. Exact cum explica Ioana Constantin-Bercean la IGDLCC, prețul de la pompa din Berceni se decide la Doha.
În crypto circulă o glumă care spune că Ethereum arată ca și cum Jensen Huang și-ar fi înșelat soția cu Vitalik, pentru că reacția la știre a fost cea mai violentă acolo. ETH se tranzacționa în jur de 2.120 de dolari, după ce odată cu victoria democraților trecuse de 2.450, iar Bitcoin coborâse spre 74.000, într-o zonă de suport importantă atât pe daily cât și pe weekly, la intersecție cu trendul ascendent început în bottomul din iulie 2026.
Banii instituționali ies. Din ETF-ul IBIT au ieșit aproximativ un miliard de dolari în câteva zile, iar pe total suntem aproape de 2 miliarde de la începutul lunii. Pe Ethereum, din 22 octombrie au fost doar două zile cu intrări, vreo 60 de milioane, în timp ce ieșirile se duc spre 500 de milioane. Octombrie nu a fost Uptober și noiembrie nu arată ca Moonvember. Iar după cel mai mare jaf din istorie, cele peste 6 miliarde furate de la Binance despre care am vorbit săptămâna trecută, exchange-ul și-a schimbat CFO-ul. Gaura rămasă e de peste 3,4 miliarde de dolari, fără activele înghețate pe care le-ar putea recupera prin Tether și Circle.
Concluzia mea
Ce vedem zilele acestea pe bursă e doar un respiro. Inteligența artificială e hămesită după curent și după bani, și povestea asta nu se termină cu un scandal de spionaj. Ne vom uita înapoi și vom vedea că era foame de electroni și foame de dolari pe toate piețele. Restul e zgomot. Toată povestea cu insula spionilor riscă să ne distragă de la miza adevărată, care este o transformare generațională, iar noi plătim factura la curent și dobânzile la o datorie care crește cu 800 de milioane de lei pe zi.
Dacă vreți analiza asta săptămânal, dați un like, un share și un abonament la canal. Ediția completă e în clipul de mai sus, iar Andrei vine cu analiza tehnică pe grafice la market update de joi.
