Ediția 26 din Follow the Money a prins o seară în care se țineau consultări la Cotroceni pentru a patra nominalizare de premier, iar noi stăteam cu un ochi pe televizor și cu celălalt pe cursul valutar. Pentru că asta e legătura pe care puțini o fac: fiecare lună fără guvern se vede în dobânda la care ne împrumutăm și în cât valorează leul din buzunarul tău. Am luat-o pe rând cu Andrei Brătucu, de la euro care urcă la noi și scade la americani, până la o criză care nu mai e de petrol, ci de motorină.
Un guvern care nu vine și un leu care pleacă
România a scăpat încă o dată de retrogradarea la junk după verdictul S&P, dar hai să fim serioși: când te împrumuți la 7,7%, nu te mai împrumuți ca o țară cu investment grade, chiar și BBB minus. Suntem la limită, cu outlook negativ, iar șansele să scăpăm și anul viitor nu sunt dintre cele mai fericite.
Motivul e simplu și nu are nimic mistic în el. În 2026, România a avut guvern cu puteri depline patru luni, iar de atunci funcționăm cu interimat de a șasea lună încoace. Niciun creditor nu se uită la asta și spune „stabilitate, predictibilitate, hai să dăm bani ieftin”. Dobânda îți crește exact atunci când investitorul are dubii dacă vei fi bun platnic la scadență. Skin in the game: ultimul cuvânt îl au cei care pun banii, nu cei care dau declarații.
Și de aici vine presiunea pe leu. BNR duce o luptă onorabilă, iar ultima mișcare a fost de vreo 10 bani pe unitate, nu un salt brusc. Dar cursul realist despre care vorbesc oamenii din piață e mai aproape de 5,5 decât de 5,35, așa că până la final de an scenariul rezonabil e 5,34, poate 5,4 în cel mai rău caz. Nu e prima dată când ne mutăm un prag mai sus: euro a trecut de 5 lei și ne-am obișnuit cu el acolo. Fluctuațiile sunt normale la orice monedă. Spike-urile de genul celor de săptămâna trecută înseamnă că ești shitcoin.
Partea pe care nimeni n-a discutat: euro pierde la dolar
Toată lumea s-a uitat la leu față de euro. Nimeni nu s-a uitat la euro față de dolar, deși acolo se întâmplă mișcarea mai importantă. Dolarul e cel mai puternic în paritate cu euro din mai 2025, undeva la 1,12, iar DXY-ul a făcut breakout din range-ul în care stătea de un an și jumătate, cu higher high. Mai știi The Dollar Milkshake Theory? Cam asta se întâmplă: când dobânzile cresc și lichiditatea e aspirată din piață, cea mai puternică monedă globală devine refugiul.
Consecința pentru tine, în lei: dolarul e la 4,76 și nu mai are mult până la pragul de 5 lei, prag pe care l-a atins ultima dată în toamna lui 2022, când ajunsese spre 5,18. Iar noi cumpărăm motorină în dolari. Ironia e că Donald Trump a spus mereu că nu vrea un dolar puternic, pentru că vrea exporturi. Uite că a ajuns, poate fără să vrea, să i dea dolarului forță exact prin discuția despre interzicerea exportului de diesel american.
Casa lui Bessent arde, iar acum arde și în Franța
Americanii se împrumută deja la peste 5%, la o scară de peste o sută de ori mai mare decât a noastră, și nu se vede niciun pompier. Oricâte declarații dă Trump că situația e sub control, piața de obligațiuni spune altceva. Rezerva strategică de petrol a Statelor Unite e la un nivel pe care nu l-am mai văzut din 1982, deși îl luam peste picior pe Biden că a golit-o.
Franța e însă cazul care mi-a ridicat sprâncenele. Randamentul la 10 ani a urcat de la 3,7% la începutul lui iulie 2026 până la 4,86% acum. Nu e problemă nivelul în sine, ci viteza: un punct procentual în două luni, când același punct procentual îi luase pieței patru ani, din septembrie 2022 până în iulie 2026. Peste asta, protestele franceze, care nu seamănă deloc cu ale noastre. Singura întrebare care rămâne e unde și ce cedează, pentru că pare clar că urmează niște piese de domino, dacă nu imediat, atunci până la începutul lui 2027.
Among Us pe piețele financiare: cine minte?
Pe 5 octombrie 2026, NASDAQ-ul făcea all time high, S&P-ul era aproape de maxim, dolarul creștea, crypto arăta bine, iar dobânzile obligațiunilor erau la cotații nevăzute de la începutul anilor 2000. Instrumente care în mod normal sunt invers corelate accelerează împreună. Deci cine e impostorul?
Răspunsul meu l-am avut chiar de cu o seară înainte, de la interviul cu profesorul Dumitru Borțun, care spune foarte clar cine minte. Nu cred că Nicușor Dan e fundamental rău intenționat, dar minciuna, lipsa de transparență și promisiunile nerespectate se răsfrâng până la urmă în randamentele cerute de cei care pun banii. E valabil indiferent cum se numește politicianul, compania sau țara.
Și da, o să speculez, pentru că e teoria conspirației din capul meu din seara asta și aș vrea să mă contrazică cineva care are dreptate. Îmi imaginez scena de la Cotroceni în care i se spune lui Ilie Bolojan „americanii, Ilie, americanii”, după declarațiile lui Marco Rubio la NBC despre Kimberly Guilfoyle ca emisar al administrației Trump. Bolojan a cedat astăzi și a acceptat să voteze un guvern din care să nu facă parte. Dacă e adevărat ce zic aici, nu e doar o mare tâmpenie, e și o bucată de trădare. Nimic validat, nimic confirmat.
Cât despre variantele de pe masă, se vorbea de Sorin Grindeanu, de Nazare, de Victor Ponta care s-a nominalizat singur la Digi 24, iar pe surse apărea și Luca Niculescu, un diplomat de carieră care nu e genul de om care să scoată căruța din șanț. În AUR se mișcă și acolo lucruri: Marius Lulea, pe care l-am avut la podcast, a fost confirmat ca plecat din partid, iar vocea rațiunii a rămas Petrișor Peiu. Părerea mea: AUR nu ajunge niciodată la guvernare cu George Simion în față.
Dacă vrei o metaforă pentru unde suntem, uită-te la o dezbatere de televiziune în care toți vorbesc peste toți, iar prezentatoarea încearcă să medieze. Cine vede așa ceva înțelege că anticipatele nu sunt o sperietoare, ar trebui să fie o realitate. Doar că n-avem curaj.
Nu mai avem o criză de petrol, avem o criză de motorină
Un grafic Bloomberg arată că exportul de țiței prin strâmtoarea Ormuz s-a apropiat iar de 20 de milioane de barili pe zi, aproape de nivelul de la începutul anului. Nu știm cine confirmă cifrele și dacă nu e un hoax american, dar povestea oficială sună așa, pe ruta nouă, apropiată de coasta Omanului. Atunci de ce vedem în continuare prețurile de la pompă?
Pentru că problema nu mai e țițeiul brut, ci rafinarea. Dieselul e la all time high, în timp ce petrolul brut nu e nici la vârfurile din 2022, nici la cele de la începutul acestui an. Au fost atacate rafinării în Golf și rafinării din Rusia, de când ucrainenii au început să folosească dronele inteligent, iar transportul de produs rafinat e mult mai scump decât cel de brut. G7 a venit cu o soluție de scos peste 100 de milioane de barili de diesel și brut din rezervele de urgență, dar capacitatea de rafinare rămâne insuficientă. Am discutat de ce gazul, curentul și motorina ne costă mai mult la iarnă săptămâna trecută, iar de când s-a blocat Ormuz nu s-a schimbat nimic în bine.
Și aici e nuanța pe care o rata multă lume: nu poți da vina 100% pe guvernarea de la București pentru inflația de la București. Cheltuielile statului și nivelul de îndatorare contează, dar inflația e puternic legată de un petrol pe care noi îl producem în cantități mici. Până să încheiem subiectul, o mică lămurire din chat: cursul slab ajută exportatorii, care cumpără materie primă în lei și vând pe valută. Inflația nu e același lucru cu cursul și nu e benefică niciodată pentru tine, cel care vede că nu mai umple coșul cu 200 de lei, ci o plăsuță. Ținta de 2% a băncilor centrale există ca să incentiveze economia, nu pentru că inflația ar fi un cadou.
BMW ca studiu de caz: de la 16% la 2-3% marjă
Am făcut un experiment cu cei de la comentarii: care era acum zece ani compania auto cu cea mai bună marjă operațională? Nu Porsche, care a fost la un pas de faliment din lipsă de volum. Nu Mercedes, prea diversificat. Nu Ferrari, care joacă în luxury, unde logica e deflația controlată, adică produci mereu cu o mașină mai puțin decât se cere, ca să ții prețul sus. Răspunsul e BMW, care stătea la 13-16% marjă operațională, iar cea mai mare marjă nu venea de la seria 5 sau 7, ci de la seria 1.
Acum, succesorul lui Oliver Zipse dă guidance de 2-3% marjă operațională, cu avertismentul că treaba continuă până spre sfârșitul deceniului. BMW taie câteva sute de manageri și câteva mii de angajați, Volkswagen a trecut deja de 100.000 de concedieri, iar seria 2 Active Tourer, mașina tipică de familie de la intrarea în clasa mijlocie, iese din producție. Întrebarea logică: dacă bagi un miliard în fabrică și ieși cu 2-3%, de ce nu cumperi titluri americane la 5%? Singurul răspuns e că trebuie să ții business-ul pe linia de plutire până revin marjele.
Abonamentele la scaune încălzite și add-on-urile nu salvează situația, pentru că nu mai e gazul ieftin de la ruși, fabricile consumă enorm, tranziția la electric a venit târziu și vin chinezii care mușcă și din premium. Am prieteni care lucrează în fabrici și îmi spun un detaliu care spune tot: furnizorii schimbă calitatea tablei de la un lot la altul, deși contractul zice altceva, iar robotul care sudează programatic trece cu sudura prin ușă. Arunci ușa la gunoi și reprogramezi robotul. Asta e ineficiența structurală din economiile noastre, dependente de costul energiei și de unde vine tabla.
Ce ne spune CFA România despre 2027
CFA România, prin președintele Adrian Codirlașu, a ieșit cu predicțiile pentru 2027: curs între 5,4 și 5,5 lei la final de an, inflație de 4-5% (acum suntem la 6,2%) și creștere economică între 0 și 0,5%. Asta se traduce într-un singur cuvânt, stagflația despre care vorbim de câteva ediții. Iar cifrele astea mi se par optimiste, pentru că presupun că situația globală se calmează.
Lucru deloc garantat. Avionul Fly Dubai cu pilotul din Oman care n-avea ce căuta la manșă, drona rusească în blocul din Galați, atacurile iranienilor din Marea Britanie după care americanii și-au retras bombardierele strategice. Am trecut prin urechile acului de prea multe ori. La un moment dat și norocul o să zică „bă, dar sunteți nesimțiți, cât noroc mai vreți?”.
Brazilia votează și bursa sărbătorește
În primul tur din Brazilia, fiul lui Bolsonaro e favorit, iar asta a adus cea mai bună zi pentru acțiunile companiilor braziliene din 2020 încoace. Seamănă izbitor cu reacția pieței la alegerea lui Trump: o întoarcere la ceva perceput ca normal, bazată mai mult pe nostalgie decât pe realitate. America de Sud oricum nu prea are de ales între guvernări prietenoase cu Statele Unite și restul, iar doctrina Monroe transformată în „Don-roe” își spune cuvântul.
Crypto: bottom pus, dar probabil după o panică
Bitcoin a încercat din nou pragul de 87.000 de dolari la începutul săptămânii și a primit o respingere dură, tranzacționându-se acum la 85.170. Michael Saylor a anunțat doar 334 de Bitcoin cumpărați în ultima săptămână, deci încă nu e în zona în care STRC-ul să ne pună probleme. ETH stă la 2.693, cu un daily extrem de puțin volatil, iar perioadele de volatilitate mică preced de obicei mișcări mari. Altcoin-urile care produc revenue predictibil arată din ce în ce mai bine.
Un semnal nou: începutul unui Coinbase Premium, adică diferența de preț la care se tranzacționează Bitcoin pe Coinbase față de alte exchange-uri. Contează pentru că instituțiile americane, inclusiv ETF-urile, folosesc Coinbase ca partener, deci premium-ul înseamnă inflow instituțional. Nu l-am văzut nici măcar în perioada în care Bitcoin a pus bottom-ul.
Concluzia lui Andrei: bear market-ul s-a încheiat, cu un drawdown de doar 50% față de cei 70-90% cu care eram obișnuiți, și s-a confirmat teza că ciclurile s-au schimbat odată cu ETF-urile americane. Direcția pentru Bitcoin e în sus, probabil în cicluri mai mici și mai repetitive decât cele de patru ani. Concluzia mea: crypto a devenit prea stabil, prea normal prin comparație cu realitatea, iar ceva trebuie să pocnească. Așteptăm un Black Swan, dar un Black Swan arată ca martie 2020, când Bitcoin a căzut de la aproape 10.000 la 3.600 în câteva săptămâni. Prin definiție, nu l-am anticipat. Dacă vrei să vezi cât de expus ești deja la piețe fără să știi, discuția despre Pilonul 2 de săptămâna trecută e un punct bun de plecare.
Ne vedem luni viitoare la Follow the Money, iar dacă ai recomandări de invitați sau subiecte, scrie-le în comentarii sau pe contact@buhnici.ro.
