Salutare tuturor și bine v-ați regăsit la Follow the Money! Ediția 23 a prins piețele internaționale exact în mijlocul unui turmoil, cu petrol, Ucraina, AI și costuri de împrumut care cresc, toate în aceeași săptămână. Noi nu suntem economiști, suntem doar consumatori de economie, așa că l-am chemat pe cineva care face research în fiecare zi: Iulian Lolea, economistul-șef al patronatului Concordia. Iar concluzia lui despre România fără guvern e mai dură decât pare la prima vedere.
Stagflația nu e o vorbă mare, sunt cifrele de azi
Am reluat subiectul cu care Andrei ne-a lăsat în ediția trecută, pentru că atunci nu găsisem nicio cale de ieșire. Datele nu s-au îmbunătățit între timp. Raportul INS pe trimestrul al doilea din 2026 arată șomajul la 6,8%, o cifră care nu e catastrofală pentru economia noastră, dar care crește. Partea urâtă e defalcarea: la tinerii între 15 și 24 de ani rata e de aproximativ 30%, adică unul din trei. La cei între 25 și 34 de ani suntem pe la 8%.
Inflația a coborât la 6,2%, dar rămâne sticky, iar PIB-ul arată prost de câteva trimestre, cu stagnare în cel mai bun caz și contracție în altele. By the book, asta e stagflație, și e probabil coșmarul oricărui economist, pentru că măsurile clasice nu mai funcționează. Nu poți stimula economia cu dobânzi mici cât timp ești constrâns de inflație.
Încrederea, la minimele ultimilor 17 ani
Iulian a adus în discuție ceva ce nu se vede în titluri: indicatorii de sentiment calculați de Comisia Europeană ne arată ca țara în care încrederea, atât a populației cât și a firmelor, s-a prăbușit cel mai rău. Suntem la niveluri comparabile cu criza din 2010 sau 2012, când s-au tăiat salariile din sectorul public cu 25%. Diferența e că acum nu avem o criză de amplitudinea aia, doar o comunicare defectuoasă și o luptă politică fără sfârșit.
Consecințele sunt foarte concrete. Investițiile străine directe au scăzut cu 70 sau 80% în primele șase luni față de anul trecut, spune BNR. Iulian povestește că a avut în ultimele trei luni întâlniri cu investitori care au pus planurile pe hold, unii chiar le-au anulat sau au ales altă țară. Dacia a blamat public costul ridicat al energiei și lipsa de predictibilitate, iar modelul Striker a fost mutat în Turcia. Modelul electric se produce în Slovenia. Am pierdut și trenul ăla.
Iar peste toate astea plutește un guvern demis de aproape cinci luni și un președinte care amână nominalizarea. Cineva din chat a glumit că mediului de afaceri îi convine, pentru că nimeni nu mai schimbă fiscalitatea peste noapte prin ordonanțe. E o sămânță de adevăr acolo, mai ales că în ultimii zece ani am schimbat regimul fiscal aproape la fiecare doi ani. Dar ca să investești 10 sau 20 de milioane de euro trebuie să știi ce doctrină are următorul guvern, altfel nu semnezi nimic. Urmează și evaluarea S&P la începutul lui octombrie, iar instabilitatea și fragmentarea Parlamentului au fost deja notate ca puncte slabe.
Ce s-ar putea face, de fapt
Trei probleme mari pentru mediul privat: costul finanțării, prețul energiei și birocrația. Primul se rezolvă continuând reducerea deficitului, pentru că statul e competitor direct. Dacă statul se împrumută la 7%, nimeni nu-ți dă ție bani mai ieftin. Al doilea se rezolvă, paradoxal, prin a nu strica nimic: piața de stocare se dezvoltă rapid singură, iar statul trebuie doar să asigure un level playing field. Al treilea, birocrația, e de durată, dar acolo AI-ul și digitalizarea chiar pot ajuta.
Realist, Iulian vede o revenire a creșterii economice de anul viitor, dar sub 1%, mai degrabă statistic, după trei ani în care industria a scăzut constant. Comisia Europeană estimează spre 2%, dar de la firul ierbii lucrurile arată mai temperate. BNR-ul rămâne pasiv, cu dobânda de referință la 6,5% și inflația la 6,2%, prea aproape una de alta ca să poată relaxa ceva fără risc.
P(doom), sau cum se vinde frica de AI
Partea a doua a serii am dedicat-o subiectului săptămânii. Un fost angajat Anthropic, Jacob Coxson, a publicat un tweet în care spune că modelele de frontieră scapă de sub control și că AI-ul, citez, ne va omorî pe toți. 171 de milioane de vizualizări, probabil cel mai viral tweet din istorie, de pe un cont care aproape nu exista înainte. Omul lucrase acolo șase săptămâni, nu a venit cu nicio dovadă și nici cu vreun exemplu concret, deși ieșea dintr-o companie aflată în perioada de liniște dinaintea unei listări.
Ce mă deranjează pe mine e că fix cei doi de la frontieră, care vând cel mai scump AI de pe planetă, sunt cei care ne spun că frontiera ar trebui încetinită, și propun o super agenție guvernamentală, ca la medicamente, care să reglementeze toate modelele, inclusiv pe cele open source și ale competiției. E pulling up the ladder: au urcat deja, iar acum vor să ia scara. De o parte sunt effective altruists, de cealaltă acceleraționiștii. China a răspuns în câteva ore că vede totul ca pe un soft cold war, o încercare de a pune talpă dezvoltării de AI în afara Statelor Unite. Donald Trump a pus cireașa pe tort spunând că singura autoritate de control de care are nevoie AI-ul e un președinte inteligent și puternic, adică el.
Realitatea din spate e mai banală: cererea de procesare crește mai repede decât capacitatea, aplicațiile gâfâie, abonamentele mari au fost restrânse peste weekend, iar procesarea costă încă mai mult decât încasează companiile astea. Vând pielea ursului din viitor, nu din pădure, și se pregătesc de listări la evaluări de peste un trilion de dolari. Am mai văzut filmul ăsta la IPO-ul SpaceX și de fiecare dată când ne întrebăm dacă se sparge bula AI.
Eu unul nu cred că AI-ul se poate opri. Dacă mâine mi se taie abonamentele, mă întorc pe modele open source rulate local. GB.ro s-a transformat peste noapte tocmai pentru că am pus agenți la treabă: peste 2.400 de produse listate, categorii refăcute cu un singur prompt, pagină de branduri, prețuri urmărite zilnic la sute de eSIM-uri. One man operation with several agents. Asta nu pleacă nicăieri.
Săptămâna în care se joacă totul: FOMC, Clarity Act, Banca Japoniei
Trei evenimente mari. Miercuri e FOMC, iar piața face pricing cu șanse de peste 92% pe o majorare a dobânzii de referință. Kevin Warsh, înlocuitorul lui Jerome Powell, e prins între o piață care cere dobândă mai mare, o inflație de bază la 3,7% care nu o cere neapărat, și un președinte care îl vrea relaxat. Obligațiunea americană la 30 de ani e la 5,33%, după un vârf de 5,42%, nivel nemaivăzut din iulie 2004. Cea la 10 ani a atins astăzi 5%, prag din 2007. Statul american îți oferă 5,4% garantat pe 30 de ani, iar CAGR-ul pe S&P în ultimii 50 de ani e 7,9%. Două procente diferență, dar fără risc. Întrebarea firească e de unde să mai vină banii spre economia reală, când statul plătește deja mai mult pe dobânzi decât pe apărare, iar România plătește mai mult pe dobânzi decât pe educație.
Marți e votul procedural pentru Clarity Act, prevotul dinaintea celui final din Senat. Republicanii au venit cu o versiune finală, mai ales pe pachetul de etică, și spun că are suport bipartizan. Site-urile de predicții, pe care apropo nu le putem accesa din România pentru că ne protejează statul, dau totuși șanse de doar 20 sau 30% ca legea să treacă în 2026. Dacă democrații fac sweep în noiembrie, povestea se lungește, pentru că vor vrea altă formă. Eu cred că legea va deveni realitate până la urmă, așa cum am zis și când am discutat semnalele din crypto, doar că nu știm când.
Vineri vine decizia Băncii Japoniei. Obligațiunile japoneze la 10 ani au atins un prag pe care nu l-au mai văzut de 30 de ani, aproape 3%. Între 2016 și 2023 Japonia a avut dobândă de referință negativă, adică erai plătit să te împrumuți în yeni. Așa s-a construit yen carry trade-ul care a alimentat piețele americane două decenii. Acum se strânge lațul.
Restul lumii: Revolut, Supernova și paza cu agenți
Revolut a recunoscut public că a pierdut date ale unor utilizatori după ce niște atacatori au folosit adrese de email care păreau ale unor agenții guvernamentale. Social engineering curat, fără AI, fără hacking sofisticat. Veriga slabă rămâne omul. Eu cred că răspunsul e tot tehnologic: am făcut un experiment în care un prieten hacker mi-a scanat site-ul, iar un agent pus să monitorizeze i-a identificat imediat IP-ul și l-a blocat, deci pen testing-ul s-a terminat înainte să înceapă. Băncile vor trebui să pună astfel de sisteme proactive, pentru că nimeni nu se întoarce la hârtie și la coadă la ghișeu.
Tot din zona locală, MultiversX a lansat upgrade-ul Supernova, cu tranzacții sub 150 de milisecunde și ideea de finance computer. Tehnologia pare acolo, dar încă nu am văzut parteneriate noi. Tehnologia e tare doar dacă o folosește cineva.
Scenariul euforic al săptămânii, ca să încheiem pe o notă semipozitivă: Clarity Act trece și Fed-ul nu majorează dobânda. În rest, majoritatea scenariilor sunt deja în preț, deci nu ar trebui să ne impacientăm. Mulțumim lui Iulian Lolea și lui Andrei pentru research, iar dacă ți-a folosit, dă mai departe. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
