Categorii: Auto, Editorial

Câţi cartofi îmi daţi de zece lei? – II

Aceasta este partea a doua care continuă editorialul : Câţi cartofi îmi daţi de zece lei?

Trebuie neapărat să îmi placă. Este prima regula şi cea mai importantă pe care o aplic atunci când îmi aleg maşina. Ce urmează apoi devine un război între dorinţă şi putinţă în care arbitrează necesităţile reale.

Şi da, trebuie neapărat să fie frumoasă ca să te reprezinte. E o decizie subiectivă, pentru că suntem cu toţii diferiţi, ca să parafrazez o reclamă la mobilă. E şi normal, pentru că nici sub comunism nu suportam toţi să avem Dacia 1310TX.

Tata, spre exemplu a dat prin 1987 economiile familiei pe un Volkswagen 1600 roşu, care făcea pană cel puţin o dată la fiecare drum către mare sau la ţară. Avea 22 de ani la achiziţie dar arăta superb.

Însă a fost şi el nevoit să renunţe la frumoasa catastrofă mecanică şi să cumpere ce era şi util şi disponibil. Adică şi-a luat şi el Dacii pentru următorii 30 de ani.

Nu spun să ne luăm toţi Sandero de 50 de cai putere, cum spunea unul dintre cititori, deşi sunt decizia economică cea mai rentabilă. În nici un caz, însă, cea mai scumpă maşină pe care o poţi achita cu un credit baban. De fapt, nu trebuie să pleci deloc de la bani. Deşi pare ilogic. Nu propovăduiesc credinţa în maşina unică, ci în maşina care ţi se potriveşte. Indiferent de marcă.

Mai întâi trebuie să ştii exact ce vei face cu automobilul proprietate personală.

Să o luăm cu liniuţă: mai mult pe ProMotor.ro