Goldman Sachs zice cî industria roboților ajunge la 38 de miliarde de dolari. Până în 2035. De șase ori mai mult decât estimau acum un an. Și dacă m-ați fi întrebat cu câteva luni înainte de CES, poate v-aș fi zis: „Pare exagerat...” Acum cred că sunt prea puțin optimiști ca orice bancher.
De ce? Pentru că i-am văzut în Las Vegas, ianuarie 2026. În loc de fum de țigară și păcănele, în aer plutea ceva cu totul altceva. LG CLOiD plia rufe într-un demo coreografiat de 15 minute — lent, calculat, dar real. Știa să pună un croissant în cuptor și să descarce mașina de vase. Nu perfect, nu rapid, dar o făcea.
Boston Dynamics a adus Atlas pe scena keynote-ului Hyundai și a lăsat sala fără cuvinte. Robotul s-a ridicat de pe podea, a mers fluid, s-a întors, a făcut cu mâna — totul pilotat de un inginer din spatele scenei prin teleoperare, dar mișcarea era altceva. Nu mai era demonstrația aia stângace pe care o știai de pe YouTube. Cântărește în jur de 89 de kilograme, are 56 de grade de libertate, ridică 50 de kilograme și, asta mi s-a părut cel mai tare, își schimbă singur bateria ca să nu se oprească niciodată din lucru.
Și-atunci îți pui întrebarea: dacă piața chiar explodează, de ce nu cumperi încă unul? De ce nu-i vezi peste tot, decât pe internet?
Răspunsul e mai interesant decât un simplu „da” sau „nu.”
Jensen Huang a urcat pe scenă la CES cu vocea aia calmă a lui: „The ChatGPT moment for physical AI is here.” Contextul era vehiculele autonome — a lansat Alpamayo, primul model de raționament end-to-end pentru self-driving, și platforma Rubin cu șase cipuri — dar mesajul se aplica la tot ce înseamnă AI în lumea fizică: mașini, roboți, fabrici. NVIDIA lansase deja GR00T N1 la GTC în martie 2025, primul model open-source de fundație pentru umanoizi, iar la momentul CES, platforma Cosmos trecuse de cinci milioane de download-uri. Ce încerc să spun este că piesele sunt deja aici pentru că ecosistemul e aici. Soft de bază și materiale. Acum vedem doar avansul și rafinarea.
Unitree G1 sau „omuleții aceștia din metal și plastic” încep e la 13.800 de dolari: treisprezece mii opt sute de dolari pentru un robot umanoid. Acum câțiva ani, un prototip de humanoid costa sute de mii de dolari. Acum e sub prețul unei Dacii noi. Ba mai mult, Unitree a scos și modelul R1 la 5.900 de dolari. Aproape cât un televizor bun. XPeng alocă 7 miliarde de dolari pe an pentru R&D, din care peste jumătate pe AI — iar robotul IRON e piesa centrală a strategiei. CEO-ul He Xiaopeng a tăiat cu foarfeca pielea sintetică de pe piciorul robotului, pe scenă, în direct, la AI Day în Guangzhou, ca să demonstreze că nu e om înăuntru. Oamenii nu credeau că o mașinărie poate merge atât de fluid. Elon Musk visează un milion de Optimus pe an la sub 20.000 de dolari fiecare și de aceea a oprit liniile de producție pentru Tesla Model S și Model X ca să producă roboți pe ele. Nu pariez că vom vedea armate de roboți pentru că nici comenzile de Model S și X nu rupeau norii, deci nu vorbim de o fabrică mare ci doar de o linie mică alocată pentru aces5t proiect.
Și totuși, Goldman Sachs spune că furnizorii chinezi construiesc fabrici cu capacitate de 100.000 până la un milion de unități pe an. Cu cerere reală mult sub capacitate. Unitree are roboți G1 și H1 deja în fabricile Nio și Geely. BYD investește masiv în humanoizi. Agibot e partener NVIDIA. Dar nimeni nu a confirmat încă comenzi la scară mare. Se construiesc fabrici pentru o cerere care abia se formează.
Bulă? Poate. Dar atunci de ce simt că tremură pământul sub picioarele lor?
Răspunsul nu e în tehnologie. E în demografie. Acolo-i cutremurul adevărat.
Weave Robotics, un startup din San Francisco fondat de doi foști ingineri Apple — Evan Wineland și Kaan Dogrusoz — a instalat un robot care pliază rufe într-o spălătorie din cartierul North Beach. Robotul lor, Isaac, pliază un articol în circa două minute, cu ajutor ocazional de la un operator la distanță. Nu e perfect. Nu e nici rapid. Dar proprietarul curățătoriei de lângă, spune că business-ul a crescut cu 10-15% de când Isaac stă la geam și pliază prosoapele în văzul lumii. O fi doar hype de San Francisco? Probabil, dar fondatorul Weave zice altceva și mi se pare esențial: nu robotul e povestea, ci faptul că nimeni nu mai vine la interviu pentru jobul ăsta. Oamenii nu mai vor să stea opt ore pe zi să plieze prosopul altuia. Și nu-i condamn. Toți ne imaginam că oamenii aceia există și că vin de undeva să muncească pe bani puțini la un job foarte plictisitor. Nu mai vin.
Și aici e faza. Roboții nu vin să ia joburile pe care le vrei tu. Vin să le ocupe pe alea pe care nimeni nu le mai vrea. Cele goale, cu zero candidați. Unitree trimite roboți spre clienți reali. Prea devreme? Sau exact la timp pentru o problemă care devine urgentă?
Insist pe ideea asta. Nu trebuie să fie atletici și rapizi, trebuie doar să facă treaba aia, chiar dacă asta înseamnă că se mișcă în slow-motion.
Apropo de hype versus realitate. Tesla Optimus a căzut pe spate la Miami, în decembrie, la un eveniment numit pompos „Autonomy Visualized.” Împărțea sticle de apă și, dintr-odată, a ridicat ambele mâini la cap — exact mișcarea pe care o faci când îți dai jos casca VR — și s-a prăbușit pe spate. Videoul a devenit viral. Teleghidat? Toată lumea e convinsă că da. Bateria reală a humanoizilor de azi ține între două și patru ore — departe de o tură completă de muncă. Dexteritatea e cu ani în urmă față de o mână umană. Rodney Brooks, omul care a co-fondat iRobot și ne-a dat Roomba, e cel mai vocal critic al hype-ului umanoid și spune că suntem într-o bulă clasică. Și poate are dreptate. Dar e o bulă care umple goluri reale — goluri care cresc pe măsură ce populația îmbătrânește iar cei tineri nu se rup cu munca fizică.
Și România? Paradox complet. Avem UiPath, lider global în RPA, software care automatizează procese întregi în companii din toată lumea. Și totuși, conform International Federation of Robotics, aveam 18 roboți industriali la 10.000 de lucrători în 2018. Între timp, datele recente sugerează că am ajuns pe la 28. Nu e o victorie, raportul ING din februarie 2026 confirmă că media internațională e acum de 162 de roboți la 10.000 de angajați. Europa e undeva la 136. Noi suntem la o fracție din asta. Nu cred că am văzut vreodată cifră mai tristă într-un tabel de competitivitate. Mint, am văzut deficitul și inflația pe 2025.
Între timp, zeci de mii de oameni lucrează în call centre care, dacă Dario Amodei de la Anthropic are dreptate, sunt pe cale de dispariție. El a declarat în mai 2025, că AI ar putea elimina jumătate din joburile entry-level white-collar în următorii unu până la cinci ani. Jumătate. Și șomajul ar putea sări la 10-20%. Numai că, și asta e un detaliu important, propriul studiu al Anthropic din martie 2026 arată că deocamdată nu s-a materializat un val masiv de șomaj în ocupațiile expuse. Ce s-a văzut e o încetinire a angajărilor în rândul tinerilor. Adică nu „încă apocalipsa,” dar nici liniște. Zuckerberg merge și mai departe cu retorica: spune că Meta va avea în curând un AI echivalent cu un inginer mid-level. La noi încă se sună la 112 să se întrebe de ce nu merge mouse-ul.
Deci cum procedăm?
Ăsta-i adevăratul test. Nu dacă Atlas poate merge pe scenă sau dacă NVIDIA are procesor și mai bun. Ci dacă noi, ăștia cu 28 de roboți la 10.000, suntem pregătiți, sau o să rămânem la faza de uitatul pe YouTube la roboți în loc să îi facem.
Viitorul nu e în hype-ul lui Musk sau în estimările Goldman Sachs. E în lipsa oamenilor. Și asta, la noi, nu e bulă. E realitate. Oricine a încercat să angajeze pe munci simple o să vă spună că nu mai e coadă la poarta firmei de vreun deceniu, că de aia orașele sunt pline de livratori care nu știu nici măcar engleză bine, darămite românește. Să vă zic de grădinărit sau instalatori?
Stai că era să uit să fac promo. Am fost acolo, la CES, și am filmat tot. Am văzut roboții ăștia cu ochii mei, nu în clip tăiat de PR, nu pe feed-ul cuiva. Dacă vrei să vezi cum arată revoluția asta de aproape, ia-o de aici: reportajul complet de la CES 2026 e pe canalul meu de YouTube. Merită văzut înainte să-ți formezi o opinie.
