Pentru câteva minute am avut emoții mari de tot. Credeam că o să îmi las permisul în Italia. Ieșisem la puțină joacă cu cel mai puternic Ferrari făcut vreodată pentru stradă, iar la prima apăsare serioasă de accelerație ne-a oprit poliția italiană. Hai să îți spun cum a fost, de la început.
Mașina este 849 Testarossa, succesorul lui SF90 Stradale, cu 1.050 de cai putere scoși dintr-un V8 biturbo și trei motoare electrice. Eu nu sunt ferrarista, ca să zic așa. Dacă ești pasionat de Ferrari, azi o să auzi de la mine impresiile cuiva care se uită la mașinile astea cu mult respect și multă curiozitate, dar cu conștiința că cel mai probabil nu o să dețină niciodată una. Nu neapărat pentru că sunt scumpe, deși sunt, ci pentru că eu mi-am ales o mașină electrică de mulți ani.
Trei motoare electrice, un V8 și două bușoane
Cu toate astea, în mașinile astea este foarte multă tehnologie care mă interesează. Mașina pe care am condus-o are nu mai puțin de trei motoare electrice inspirate puternic din Formula 1, plus V8-ul biturbo. Există și o baterie mică, pe care din câte știu eu o încarci pe un port Type 2, undeva pe aici, dacă nu greșesc. Mașina asta are două bușoane: pe unul bagi benzină, pe celălalt bagi curent. Și pe ăla cu curent bagi foarte puțin, nici măcar 8 kWh.
Numai că bateria aia mică, împreună cu motoarele electrice, transformă total mașina. O transformă dintr-un SF90 Stradale, dacă vrei, într-un 849 Testarossa care nu doar arată retrofuturist, ci chiar este foarte fun to drive.
Poliția italiană și singura apăsare de accelerație
Am condus încet toată ziua. Am apăsat o singură dată accelerația serios și exact atunci ne-au oprit. Ce noroc pe mine. În mașină se vorbea despre cum se schimbă treptele, o atingere mică taie una, una mare taie două, și despre faptul că pe lângă poliție poți trece în electric, ca să nu te audă venind.
Oamenii legii ne-au cerut actele, le-am dat, și ne-au lăsat să plecăm. Eu rămăsesem cu întrebarea dacă încălcasem ceva. Nu vreau să încalc legea. Mașina oricum piuie la limita de viteză, deci eram legali. Și cumva asta e o metaforă foarte bună pentru toată experiența Ferrari pe drum public: te plimbi, îți face o plăcere nebună, dar trebuie să îți amintești permanent că nu ești pe circuit.
Hibridul care te liniștește
În hibrid, mașina chiar se simte mai sigură. Asistența electrică face ca viteza să nu se simtă la fel, totul pare confortabil, iar la un moment dat chiar trebuie să te uiți în bord ca să îți dai seama cu cât mergi.
Când intru în mașina asta văd potențialul de control total, dar și liniștea că, dacă greșesc ceva, mașina nu o să mă pedepsească. Mi se pare enorm de valoros, pentru că nu suntem toți piloți. Eu folosesc tehnologie tot timpul și tot am avut câteva accidente, de aia înțeleg limitele fizicii. Când urci într-o mașină ca asta știi că e cel mai puternic Ferrari de stradă de până acum, dar e foarte controlabilă, fiindcă ai motorul termic plus trei motoare electrice care te ajută.
Deci există o bucată mare de frică, aia că ai putea face o prostie, și pe partea cealaltă tehnologia care îți spune calm că o să fie bine. Asta mi se pare magnific la o mașină ca asta. Ai experiența de cockpit, ai manettino, ai toate butoanele, poți prelua controlul, dar toată tehnologia e acolo ca să îți facă experiența plăcută. Nu conducem mașinile astea ca să ajungem din A în B, le conducem pentru distracție. Iar eu cred că avem nevoie de distracție.
Pe partea tehnică îmi place să îi spun un hibrid foarte sofisticat, aproape un hack. Bateria e mică, dar când cobori la vale ea rămâne plină. În loc să consumi benzină, îți umpli rezervorul electric din mers. Practic conduceam un Ferrari fără să cheltui carburant.
Mai e Ferrari fără sunetul motorului?
Am condus sute de mașini cu motor termic. Aici, în scenariul de coborâre, mașina se simțea ca o electrică pură, și totuși plăcerea era întreagă, pentru că interiorul, culorile, butoanele, suspensia și comportamentul sunt Ferrari curat. Singurul lucru care lipsea era zgomotul motorului. Muzica, pentru unii.
Pentru cine trece pe lângă tine, muzica aia poate să nu fie chiar muzică. Un copil sau un om în vârstă o aud altfel. Eu caut mai degrabă experiența Ferrari decât muzica Ferrari, deci sunt un alt tip de client. Știu că există oameni care vor un Ferrari pur, orice ar însemna asta, dar eu cred că Ferrari știe cel mai bine să facă dinamică, suspensii și experiență completă.
Îmi place chiar și sunetul electric. Motoarele astea venite din Formula 1 sună diferit, le auzi în spate dacă ești cu urechea la locul potrivit. Pe Ferrari Luce, pe care am văzut-o tot în Italia, sunetul electric e chiar amplificat intenționat.
De ce încă avem nevoie de V8: 1 g și greutatea
Am condus mașini electrice de performanță și trebuie să fim sinceri: sunt producători care încearcă să le aducă pe piață, dar încă nu sunt acolo. Problema cea mai mare rămâne bateria. Până când bateria nu devine mult mai mică sau nu dispare cumva, nu putem face electrice care să se comporte atât de bine fără să îl punem pe șofer în pericol. O electrică poate aplica cuplul în feluri foarte diferite, uneori neașteptate pentru un om, iar ca să o duci la limită trebuie să fii aproape pilot de avion de vânătoare.
Singura limitare care rămâne, fiindcă trăim pe planeta asta, este acel 1 g. Și tocmai din cauza lui contează greutatea totală, pentru că între tine și planetă sunt tot patru petice de cauciuc. Ai nevoie de echilibrul perfect între greutate, control și cuplu. De asta sunt foarte curios să văd vectorizarea nouă de pe Luce. Până când o să vedem electrice care coboară sub greutatea asta cu aceeași putere și același control, eu cred că încă avem nevoie de V8, deși sunt fan de mașini electrice.
Interiorul: încape un om mare, cu tot cu CarPlay
Pe dinafară, 849 Testarossa e o mașină excepțional de frumoasă. Pe dinăuntru e mult mai ușor de acceptat decât ai crede. Am spațiu berechet, picioarele intră confortabil, cred că și la doi metri înălțime ai loc. Și nu doar înalt, ci și lat: poți avea o sută și ceva de kilograme și tot stai comod.
Cockpitul e plin de informație și complet digital, iar pasagerul are și el comenzi. Există o mică perioadă de învățare pentru felul în care schimbi treptele, dar maneta aia suspendată eliberează spațiu dedesubt. Telefonul stă exact unde trebuie, departe de mână, și ai CarPlay sau Android Auto dacă chiar ai nevoie de navigație.
Scaunele m-au surprins. Te țin pe loc ca niște scaune sport, dar nu sunt incomode, iar chiar dacă nu sunt făcute pe măsura corpului meu, se simt de calitate. Inserțiile de carbon, pielea, totul e la locul lui.
Magia de sub 1,6 tone
Putem vorbi despre cifre toată ziua. Moștenirea din Formula 1, motoarele electrice foarte eficiente, foarte puternice și foarte mici, bateria mică de asistență, V8-ul excelent. Dar să amesteci toate astea într-o mașină care rămâne sub 1,6 tone este pur și simplu magie. Asta e magia Ferrari.
Și mai e ceva ce mi se pare cel mai frumos la ea: își schimbă personalitatea într-o fracțiune de secundă. Lași hibridul pornit și devine liniștită, aproape tăcută. Ciupești accelerația și pleacă electric, termicul intră o secundă, apoi se retrage singur. Sunt convins că Ferrari poate vinde mașini mult mai radicale pentru circuit, dar pentru oamenii care chiar trăiesc cu ele, astea sunt mult mai bune decât obișnuia Ferrari să facă.
Tocmai de aia zic că asta ar putea fi, chiar acum, cea mai bună mașină pe care o poți cumpăra la prețul ăsta. Și nu e complet electrică.
22 de kilometri în electric după o oră de condus
Aici vine cifra care mi-a plăcut cel mai mult. După o oră de condus prin viraje, doar din coborâri, bateria s-a reîncărcat la maximum, iar după ce am trecut și prin străduțele orașului, alternând termic cu electric, tot mai aveam 22 de kilometri în electric. Iar rezervorul de benzină era aproape plin, ceea ce nu se întâmplă prea des cu un Ferrari.
Caii, circuitele și concluzia de lângă Maranello
Când văd căluții de pe capotele acestor mașini, văd niște căluți frumoși. Încă există loc de cai în lumea noastră, doar că nu neapărat pe străzi. Sunt pe circuite, cărora le spunem hipodroame. Dacă îți permiți și, mai important, dacă ești în etapa aia a vieții în care ai și timp, și pasiune, și chemare, ia-ți un Ferrari, du-te cu el și bucură-te. Mai ales pe circuit. Dar dacă vrei cumva să îți fie și daily driver, acum chiar poți.
Aici cred eu că stă magia celor de la Ferrari. Au luat niște mașini gândite în primul rând pentru performanță și circuit și le-au făcut suficient de versatile și de adaptabile încât să fie interesante și pentru unii ca mine. Am venit în Italia în special pentru Ferrari Luce, iar multă tehnologie pe care am văzut-o aici e deja transplantată acolo și dusă la nivelul următor.
Le mulțumesc celor de la Ferrari pentru invitație și le mulțumesc mai ales membrilor care susțin canalul cu abonamentele lor lunare. Cam atât de la mine, de aici de lângă Maranello. Până data viitoare, să vă fie mai bine!
