De câte sute de megapixeli ai nevoie ca să te uiți la un telefon? OPPO a aruncat pe Find X10 Pro Max trei camere de 200 MP, adică, dacă le aduni ca la piață, vreo 600. Gluma asta cu adunatul e exact genul de cifră care nu înseamnă nimic, pentru că pixelii fără optică sunt doar fișiere mari. Numai că OPPO a pus și optică: în cutia a doua stă un teleconvertor Hasselblad care se montează pe telefon.
Și pentru că nu voiam încă un review de birou, am făcut altceva. Am tras repede unboxing-ul, i-am dat telefonul colegului meu Vlad și l-am trimis la Salonul Auto de la Paris. S-a întors cu oameni fotografiați în vârful Turnului Eiffel, în timp ce el era jos, pe trotuar.
Unboxing: două cutii și un cablu USB-A în 2026
Două cutii mari nu înseamnă că ne-am întors în vremurile bune, când un telefon venea cu de toate. În prima e telefonul, iar în a doua e accesoriul. În cutia telefonului: aparatul, un cablu cu USB-A la un capăt și USB-C la celălalt, și cam atât. USB-A în 2026. L-am pus la loc, nu-mi trebuie.
Telefonul însă e frumos. Lumo Camera System, un pătrat cu striații pe margine, un accent auriu spre portocaliu care îți aduce aminte de Hasselblad, canturi drepte și o denumire de Pro Max care, da, îmi aduce aminte de altceva. Are fix aceleași proporții cu un iPhone 18 Pro Max, doar că logo-ul OPPO și cel Hasselblad sunt puse invers, special ca să te încurajeze să răstorni telefonul și să îl ții ca pe un aparat foto.
A doua cutie e kitul Hasselblad Teleconverter: husă cu puncte de prindere, adaptorul care se glisează peste blocul de camere, obiectivul propriu-zis, husă pentru obiectiv, lanyard și un filet de prindere pentru monopied sau trepied. Dacă vrei să tragi la distanță mare, chiar ai nevoie de stativ, iar aici intră și stativele de la SmallRig pe care le-am desenat în ultima perioadă. Montat, obiectivul arată serios, iar husa aduce blocul de camere aproape la nivel cu spatele telefonului.
Recunosc, eram pregătit să îl trolez. Încă un telefon cu teleobiectiv agățat pe spate, în 2026? Am văzut sample-uri de la producători care încearcă de un deceniu să ne convingă, iar acum mai puțin de două luni am văzut în China un vivo cu așa ceva. Apoi l-am prins și m-am uitat prin el de aproape. E altă treabă.
Specificațiile care contează
Camera principală e pe echivalent 24 mm, iar OPPO zice că prinde 17 stopuri de lumină în fiecare cadru, ceea ce se face în mod sigur cu ceva procesare. Mai ai un ultrawide pe 13 mm cu autofocus, un periscop care pleacă deja de la 3x optic, adică echivalent 70 mm, un macro de la 10 cm și stabilizare optică cotată CIPA la 7,5 stopuri. Peste periscop se montează teleconvertorul, iar împreună ajungi, cel puțin pe hârtie, până spre echivalent 200x.
Are 233 de grame, deci e aproape acolo cu un iPhone, și măsoară 161,3 x 76,6 x 8,4 mm, plus încă vreo 2 mm de bloc de camere care îl duc spre un centimetru. Mie îmi place configurația asta pătrățoasă, o prefer în locul cercului. Protecția e Corning Gorilla Glass Victus 2 și pe față, și pe spate, iar folia e aplicată din fabrică, lucru pe care îl apreciem mereu.
Ecranul e un LTPO AMOLED de 1272 x 2772 cu Dolby Vision. Nu e foarte clar dacă merge chiar la 144 Hz, dar 120 Hz ai sigur. Procesorul e un Dimensity 9600 Pro pe 2 nm, deci suntem în punctul în care și Android are acces la aceeași tehnologie de fabricație ca Apple. Rezultatul practic e un telefon foarte eficient, cu o baterie uriașă.
Specificațiile chinezești spun 8.000 mAh, versiunea europeană coboară la aproximativ 7.150 mAh. Încărcarea ar trebui să tragă spre 100 W. Marja asta de baterie e, de altfel, și motivul pentru care Find X9 Pro ne-a convins anul trecut cu autonomia lui, iar X10 Pro Max continuă fix pe linia aia.
Un cuvânt despre Hasselblad, pentru că aici am o nostalgie veche. Cred în continuare că cei de la OnePlus au greșit cu asocierea asta: telefonul ăla trebuia lăsat să fie flagship killer, nu voiam să rupă pe cameră, voiam să rupă pe viteză și pe baterie. Deciziile lor, însă, iar OnePlus a ieșit între timp din Europa și din America de Nord. Hasselblad a ajuns pe OPPO, iar OPPO vrea acum să facă telefonul cu cea mai bună cameră.
Vlad la Paris: oamenii din vârful Turnului Eiffel
L-am trimis într-un loc foarte nasol din punct de vedere fotografic: oameni în mișcare, lumină complicată, multe reflexii și grabă. Prima poză e din mașină, din mers, cu turnul. A doua e din camera de hotel, deja cu obiectivul montat.
Apoi vine poza care m-a dat pe spate. Vlad a tras de jos, a văzut mai întâi calitatea cadrului, iar când a dat zoom în el a descoperit oamenii înghesuiți sus, pe platforma Turnului Eiffel. Fișierul e de 4416 x aproape 6000, 26 de megapixeli, 15,9 MB, tras pe camera principală, nu pe ultrawide. Ca să vezi ce vraiște e sus pe turn nu ai cum altfel, decât cu un add-on ca ăsta sau cu un aparat foto adevărat.
Ce caut eu de fiecare dată când văd scris Hasselblad pe un telefon sunt culorile naturale, iar aici se țin. Mai e și partea de stabilizare: Vlad a filmat mergând, a schimbat telefonul de pe o mână pe alta și a dat zoom cu o singură mână. Senzorul mare e folosit tot pentru stabilizare, iar rezultatul arată ca și cum ar fi fost tras pe gimbal. Dacă filmezi pe orizontală și te plimbi, chiar nu mai înțelegi de ce ți-ar trebui un gimbal.
La pozele cu soarele în cadru se simte deja artificialul, pentru că se vede clar că sunt mai multe expuneri lipite. OPPO vorbește de 12 până la 14 expuneri pentru un singur cadru. Arată bine, dar arată și a altceva decât realitatea, ceea ce e fix compromisul pe care îl fac azi toate telefoanele scumpe, inclusiv iPhone 18 Pro, cu tot cu diafragma lui variabilă.
Noaptea, din mână, la 230 mm
Partea de noapte e cea care m-a surprins cel mai tare. Pozele de seară cu turnul și laserele pornite sunt făcute după apus, deci cerul albastru e în bună măsură reconstruit. Dar una dintre ele e la echivalent 230 de milimetri, 12 megapixeli, cu timp de expunere de 1/13 de secundă, trasă din mână, fără trepied, fără nimic. La 1/13 mâna se mișcă, teoretic ar fi trebuit să iasă mișcat. Nu a ieșit.
Tot de seară sunt și filmările cu oameni dansând pe malul Senei, trase cu obiectivul montat, și liftul care urcă în turn. La zoom maxim nu mai înțelegi mare lucru din lumini, aia e frontiera. Dar până acolo, cât timp nu te miști brusc, e decent.
La standurile de la salon Vlad a filmat un minut întreg prin mulțime, cu telefonul în mână, fără obiectiv și fără stabilizator. Focusul mai sare din când în când, probabil din cauza senzorului care se mișcă pentru stabilizare, dar dacă vrei să tragi ceva și să pui imediat pe TikTok sau pe Instagram, nu mai ai nimic de făcut la materialul ăla. Lângă el era un om cu gimbal și cameră mare.
Și, da, e și telefonul pentru oamenii care, după o anumită vârstă, încep să facă poze la păsări. La 50x prinzi clădirea abandonată de la capătul lumii. Ăsta e telefonul pentru birdwatcherii care încă nu au devenit profesioniști, pentru că am văzut oameni care se duc la birdwatching cu DSLR-uri.
Bateria: 66% după o zi întreagă de filmat
Vlad l-a încărcat sâmbătă seara, a plecat duminică și a filmat și fotografiat toată ziua la salon. La întoarcere avea 66%. Am verificat, pentru că nu mi-a venit să cred. Telefonul meu nu stă la 66% nici dacă nu îi fac nimic atâtea zile.
Asta e combinația dintre bateria de peste 7.000 mAh și procesorul pe 2 nm, și e, sincer, cea mai puțin spectaculoasă și cea mai folositoare caracteristică a telefonului.
ColorOS 17 și Quick Share care chiar merge
Interfața e curată, surprinzător de curată. Lui Vlad i-a dat feeling de Google Pixel, ceea ce pentru un telefon chinezesc e un compliment serios. Rulează ColorOS 17, primește update de securitate recent și, din ce știm, ar urma să primească update-uri vreo 7 ani.
Partea care m-a bucurat cel mai mult e Quick Share. Funcționează impecabil, inclusiv către un iPhone. Vlad a trimis peste o sută de poze și filmări dimineața, prin Wi-Fi Direct, în două minute. Asta era, până nu demult, bătaia de cap numărul unu când lucrai cu un Android lângă un Mac.
Cât costă și pentru cine e
La momentul filmării telefonul era încă sub embargo, fără prețuri oficiale. Ce am găsit noi: undeva pe la 1.800 de euro în Europa, în varianta de 12 GB RAM cu 512 GB stocare, iar cu un avans de 50 de euro în magazinul OPPO ar coborî spre 1.600. Kitul cu obiectivul ar fi în jur de 150 de euro, dar la lansare e inclus. În China același telefon ar veni pe la 1.200, iar diferența e TVA, transport, garanție și update-uri de software. Disponibilitatea în Europa rămâne, ca de obicei la OPPO, subiectul sensibil, pentru că pliabilul Find N6 nici măcar nu a ajuns pe la noi.
Merită kitul? Pentru de două ori pe an cât o să îl folosești, la 150 de euro, da. Dar să fim cinstiți: nu o să stai niciodată să îl montezi. Nu o să îl ții pe telefon permanent, pentru că blochează celelalte camere, și nu o să îl scoți din buzunar când ești cu prietenii și vrei o poză repede. Nu te așteaptă nimeni.
Întrebarea pe care i-am pus-o lui Vlad la final a fost dacă, obligat să plece în vacanță cu un singur telefon, l-ar alege pe ăsta sau un iPhone. A zis că pentru poze și filmări, categoric ăsta, și că singura lui problemă rămâne sistemul de operare. E un răspuns onest, mai ales venind de la cineva care l-a folosit o săptămână aproape exclusiv ca aparat foto. Dacă oricum pleci în vacanță, ia-ți și un travel SIM de pe gb.ro, ca să nu te trezești că dai banii pe roaming.
Concluzia noastră: design frumos, poze bune, baterie excepțională, cea mai nouă platformă hardware. Din punct de vedere hardware și cameră nu prea ai ce să îi reproșezi. Rămâne doar prețul, care e greu de înghițit. Dar astea sunt prețurile în 2026, iar la preț fiecare votează cu buzunarul lui. La urma urmei contează ce îți place și ce îți permiți. Luați testul nostru ca una dintre referințele din research-ul vostru, nu ca pe singura.
Un like pentru Vlad, care a făcut o treabă excelentă la Paris. Îl găsiți și pe Instagram, și pe TikTok, cu linkurile în descrierea clipului. Tura viitoare schimbăm continentul.
