Pentru telefonul ăsta n-am făcut un benchmark. Am făcut un test cu un om. I-am dat iPhone Duo cuiva din familie care nu se uită la review-uri, nici măcar la ale mele, care nu știe ce e aia A20 Pro și pe care nu-l interesează câți megapixeli are camera. L-a luat, l-a deschis, s-a uitat cinci secunde și a zis trei lucruri: că e superb, că nici nu e greu și că e „pătratul perfect”. După ce am oprit camera, mi-a zis și al patrulea: că și-l dorește, indiferent cât ar costa.
Nicio întrebare despre camere, despre materiale, despre greutate. L-a cântărit în mână și atât. Și cam asta se întâmplă cu toată lumea. Ăsta e primul iPhone de ani de zile pe care oamenii îl vor înainte să-l înțeleagă. Hai, așadar, să-l înțelegem.
Transparență totală: telefonul e de la Apple, în regim de împrumut pentru test, pleacă înapoi. Nu e sponsorizat, nu mi-a văzut nimeni scriptul. Ce vezi aici e o unitate de test dinainte de lansare.
Șapte ani de așteptare și o jumătate de oră de precomenzi
iPhone Duo e primul iPhone pliabil, dar vine la șapte ani după ce Samsung a scos primul Galaxy Fold și după nouă ani de zvonuri că pliabilul de la Apple „vine la anul”. Nu e un telefon nou. E un telefon pe care l-am așteptat atât de mult încât am apucat să ne și plictisim de el.
În 2019 mă plângeam că 2.000 de euro pe primul Fold era cât un iPhone 11 Pro Max cu 512 GB și toate accesoriile. Șapte ani mai târziu, Apple cere cel puțin 2.000 de euro pe pliabilul lor și lumea se bate pe el. Precomenzile s-au deschis vineri dimineață, iar în jumătate de oră livrarea programată sărise din octombrie în ianuarie 2027. Pe canalul meu, clipurile scurte cu telefonul ăsta au făcut milioane de vizualizări. Nu am mai văzut așa ceva la un iPhone de ani de zile, nici la Air, nici la Pro Max, nici la varianta de titan.
Răspunsul meu, de fiecare dată când cineva mă întreba când vine Apple, a fost același: Apple înțelege că oamenii caută mai degrabă simplitate decât tehnologie de avangardă, de-aia nu se grăbește. În CuriosITy 306 am spus că Apple o să anunțe pliabilul fără crease și o să-i schimbe form factor-ul, pentru că oamenii nu au nevoie de un telefon mai lung, ci de unul mai scurt și mai lat. Forma am nimerit-o. Fizica, nu, și o să vezi imediat de ce. Cu o săptămână înainte de lansare apăruse și mock-up-ul care circula deja de ceva vreme, format pașaport și un preț estimat de peste 2.000 de euro.
„Pătrat”: ecrane de 7,6 și 5,4 inch
Nu e chiar pătrat, dar e cel mai pătrat ecran de iPhone făcut vreodată. Ecranul mare are 7,6 inch, cu un raport de aproape 1,4 la 1. Cel din față are 5,4 inch, cam același raport. Nu ai un telefon lung care se deschide într-o tabletă. Ai un telefon lat care se deschide într-un ecran și mai lat, iar surpriza e că îl poți ține chiar cu o singură mână.
Asta e diferența pe care o simte orice om în prima secundă, fără să știe de ce. Ochii noștri sunt puși pe lat. Telefoanele, de vreo 15 ani, sunt puse pe lung. Apple a făcut telefonul pe care îl deschizi ca pe o carte, nu ca pe o riglă. Am mai văzut phablete de genul ăsta, doar că atunci producătorii au renunțat, oamenii nu voiau o tabletă în buzunar. Acum avem, în sfârșit, tehnologie de pliabile fiabilă.
Cel mai subțire iPhone e și cel mai greu
Deschis, e cel mai subțire iPhone făcut vreodată, și am verificat chestia asta cu un iPhone Air lângă. Închis are 11,3 mm, cadrul e titan, spatele e Ceramic Shield, fața e Ceramic Shield 2, cu IP68.
Aici vine însă prima notă de scepticism: telefonul are 254 de grame. Un pliabil mare de pe Android abia stă pe la 200 și un pic, deci Duo e mai greu decât oricare dintre ele. Cel mai subțire iPhone e, în același timp, cel mai greu iPhone. Nu te deranjează, dar îl simți: intră mult mai ușor în buzunar și se simte diferit în mână.
Pliul: se vede sau nu?
Balamaua e prima chestie care te câștigă, pentru că e senzorială. E sunetul ăla de la unboxing. Apple spune că a folosit aproximativ 100 de piese și că ține ecranul perfect plat. Impresia mea, după mai multe zile de butonat, e că le-a ieșit.
E foarte greu, spre imposibil, să găsești pliul. În baie de lumină de studio, cu tratamentul antireflex nano-texture, ecranul nu trădează nici măcar o secundă că ar fi acolo o cută. Când trec cu mâna, degetul simte o mică denivelare, dar e păcălită vizual de stratul de deasupra. Se vede discret doar în lumină razantă, pe fundal luminos și dintr-un singur unghi. Pe negru, n-ai cum.
Apple a băgat două lucruri aici: un nano-texture ca pe iPad Pro și pe monitoarele Cinema Display, pe care se pot citi radiografii la standard medical, plus o textură de microlentile tăiată cu laser care ascunde optic îndoitura. Deci nu e „fără pliu”. E un pliu pe care nu-l mai cauți.
Ca să fiu corect, eu eram oricum împăcat cu pliul. Pe pliabilul pe care îl folosesc chiar eu, cu ecran glossy, îl simt un pic mai mult decât pe Duo și nu mă mai deranjează, nu-l mai văd, nu-i acolo pentru mine. Pe ecranele lucioase, în schimb, pot obține luminozitate un pic mai mare. Duo se va vedea bine afară, dar nu la fel de bine ca cele mai luminoase ecrane din piață, iar asta vine din stratul de nano, nu din tehnologia de ecran.
Partea la care Apple a muncit cel mai mult e software-ul
Toate controalele au fost mutate de sus și de pe laturi pe margine, acolo unde ajunge degetul mare. Dock-ul e vertical, bara de status s-a mutat în colț. Și, în aproape toate aplicațiile aduse la zi, iconițele ajung fix în același loc când treci de pe ecranul mic pe cel mare. Apple înțelege că ai nevoie să-ți fie totul la îndemâna degetului mare în ambele formate.
Butonașul din Control Center e un exemplu bun de design: iconița care pare de Wi-Fi e și iconița de baterie, cu informațiile de navigație și de localizare deasupra. Apeși o dată și se umple bateria. iOS 27 e, până la urmă, motivul pentru care telefonul ăsta se simte altfel decât un pliabil de Android.
Orice fel de video se vede excelent pe ecranul ăsta, iar trecerea dintre cele două ecrane se face fără nicio întârziere, mai repede decât la orice alt producător. Poți ține două aplicații deschise deodată sau aceeași aplicație de două ori, îl poți pune pe masă ca pe un laptop mic, îl poți face ecran de FaceTime sau cort pe noptieră. Când îl bagi la încărcat trece singur în modul de noapte, cu calendarul pornit, și devine cel mai valoros ceas de noptieră pe care l-ai văzut anul ăsta.
Camerele: câștigi un ecran de previzualizare, pierzi teleul
Avem două camere de 48 de megapixeli, principală și ultra-wide, ca pe 18 Pro și Pro Max, plus un zoom 2x prin decupare din senzor, pe care Apple îl numește calitate optică. Față de iPhone Air primești două camere de nivel Pro în loc de una. Dacă vii însă de pe un Pro Max, pierzi teleobiectivul, fără niciun dar. Rămân două camere bune, dar fără zoom-ul ăla cu care făceai portrete serioase.
Ce câștigi e altceva: ecranul din față devine ecran de previzualizare, deci te poți filma cu cele mai bune camere ale telefonului, nu cu cea frontală. Trecerea se face cu „Slide to Show Camera”, cea mai intuitivă soluție văzută până acum, fiindcă pe celelalte telefoane trebuie să cauți butonul care activează ecranul exterior.
Camera interioară e ascunsă sub ecran și e singura zonă neprotejată de nano-texture. În utilizare normală nici nu-ți dai seama că e acolo; doar pe fundal alb vezi o diferență de reflexie, pentru că pixelii sunt suficient de luminoși cât să păcălească ochiul. Calitatea e ok pentru FaceTime și pentru mesaje către prieteni, cu destulă reconstrucție prin AI, dar începe să sacadeze când scade lumina și n-aș folosi-o pentru story-uri serioase. Cu alte trei camere bune pe spate, oricum pe alea le vei folosi. Pontul meu: pentru portrete și detalii, filmează la 2x, fiindcă elimină distorsiunile de pe margini.
Baterie și încărcare: o zi, cu 45W în realitate
Nu vorbim despre o baterie, ci despre două, câte una în fiecare jumătate. Apple nu comunică cifrele, dar din research reiese un total de aproximativ 4.883 mAh. Promisiunea e o zi orice ai face, iar la noi, folosit și forțat, duce cel puțin o zi.
Vestea bună e că în sfârșit poți încărca rapid un astfel de telefon: 50% în 20 de minute cu un încărcător de 60W, care, evident, nu e în cutie. În realitate, acel 60W e un pic eluziv, exact cum am arătat și în testul cu Pro Max: telefonul nu face spike-urile de 60W aproape niciodată, se încarcă constant cu 45W, iar după 60% coboară spre 30W. Nu e cea mai rapidă încărcare din industrie, dar pentru un pliabil nou de la Apple e o veste bună.
Touch ID în loc de Face ID, în 2026
Da, un iPhone destul de scump fără Face ID. Motivul e grosimea: cei 5,2 mm nu lasă loc pentru camera TrueDepth. Touch ID-ul e pe lateral, iar telefonul se deblochează și cu Apple Watch.
Eu sunt subiectiv aici, prefer amprenta feței. Și îmi place că la prima atingere nu se deblochează pur și simplu, trebuie să-i spui tu că vrei. Pe alte pliabile pe care le-am testat, dacă atingeam senzorul prin buzunar se tot aprindea ecranul. Aici nici ecranul nu se aprinde, deci nu îți descarcă bateria aiurea și nu se deblochează în buzunar fără să știi.
Restul cifrelor: A20 Pro, 12 GB de RAM și modemul C2 de la Apple, adică eSIM only. Ăsta e telefonul la care nu ai sertar de SIM, posibil primul din Europa în situația asta. Pe rețelele din România nu vei simți nicio diferență, toată lumea oferă eSIM, doar că pe la unii îl iei din aplicație, iar pe la alții prin e-mail, prin consultant sau direct în magazin.
Aplicațiile: trei niveluri de optimizare
Toate aplicațiile merg pe Duo din prima zi, doar că „merg” are trei niveluri:
- cele făcute pe SDK-urile vechi apar ca o fereastră în mijlocul ecranului, cu negru în jur, și le poți doar roti sau mări (așa arată Audible sau Waze la mine);
- cele făcute pe iOS 27 se întind singure pe tot ecranul, și abia acum vezi cine și-a făcut treaba în ultimul an;
- cele optimizate pentru iOS 27.1 folosesc tot ecranul exact cum trebuie, cu butoanele pe coloana laterală rezervată de Apple.
Aplicațiile standard de la Apple arată excelent, iar experiența e chiar mai faină decât pe iPadOS. La mijlocul lui octombrie, printre cele complet optimizate erau Netflix, Facebook, Sonos, Claude și Slack, în timp ce Instagram, TikTok, Zoom și WhatsApp în varianta completă vin abia după 23 octombrie, adică odată cu lansarea. Deci în primele săptămâni unele dintre cele mai folosite aplicații din România o să arate pe telefonul ăsta mai înghesuite decât pe un iPhone mai ieftin. Cum spunem noi des, follow the money: Apple vinde hardware-ul acum, experiența completă o primești în rate, prin update-uri, până la Crăciun.
Cât costă în România și când îl găsești
Varianta de 256 GB începe de pe la 12.000 de lei, cea de 512 GB e la 13.500 de lei, cea de 1 TB sare de 16.000, la 16.200 de lei, iar cea de 2 TB e la 19.999 de lei, probabil cel mai scump telefon de serie pe care l-am văzut. O să-l găsești prin ofertă la marile magazine și pe la operatori, mulți cu rate sau cu abonament mărit.
Vestea mai puțin bună e că nu prea-l găsești la început. Prima alocare s-a vândut în primele ore, Apple Germania arată livrare pe 22 ianuarie, iar iSTYLE scrie pe pagina lor că data livrării nu poate fi estimată. Am mai văzut șmecheria asta la lansările de Pro și Pro Max, doar că aici eu cred că problema nu e de cerere, ci de producție: se vorbea de randamente de 60% la ecrane și de câteva sute de bucăți pe zi la sfârșitul lui august. Fiecare Duo pe care îl fac, îl vând, deci nu te aștepta la reduceri anul ăsta și în niciun caz la Black Friday.
Întrebările pe care le primesc deja
Merită față de Fold 8? Fold 8 e mai subțire, mai ușor, are 16 GB de RAM, trei aplicații deodată și cameră cu tele. Duo are forma, MagSafe, încărcare magnetică, Pencil și iOS. Dacă ești pe Android, nu cred că ai motiv să treci. Dacă ești deja pe iPhone, nu prea ai alternativă.
Cât de rezistent e? IP68, Ceramic Shield și o balama din 100 de piese. În primele mele zile nu am observat absolut nimic, dar mi-ar trebui luni ca să-l uzez cu adevărat. Mă hazardez totuși: după zeci de mii de plieri, cred că pliul o să ajungă să se vadă foarte discret.
Ce accesoriu merită? Bumper-ul e o variantă bună în primele săptămâni, până te obișnuiești cu forma și greutatea. Preferatul meu e însă husa care se prinde magnetic și lasă telefonul expus și subțire, cu o protecție elastică ingenioasă pentru balama. Singurul minus: acoperă ecranul exterior, deci pierzi tranziția aia magică până o dai la o parte.
Verdictul
iPhone Duo nu e cel mai bun pliabil din lume pe hârtie. E mai greu decât Samsung, are mai puțin RAM, rulează mai puține aplicații deodată și nu are cameră tele. Dacă te uiți la specificații, pierde.
Numai că oamenii nu se uită la specificații. Îl iau în mână, îl deschid și zic trei cuvinte: frumos, premium, pătrat. Asta e chestia pe care Apple a înțeles-o și alții nu. În șapte ani de pliabile, forma nu e o specificație, forma e motivul. Ceilalți au făcut telefoane care se pliază. Apple a făcut un obiect pe care vrei să-l deschizi.
Dacă ai iPhone și 12.000 de lei de care nu ai nevoie, e cel mai interesant iPhone din ultimii cinci ani. Dacă ești pe Android, Fold 8 rămâne o alegere rațională, iar dacă ești deja pe un Magic V5 ești foarte bine acolo unde ești. Iar dacă vrei să-l cumperi mâine, nu o să poți: ăsta e primul iPhone din istorie pe care nu-l poți cumpăra nici dacă chiar vrei.
Dacă vrei contextul de la început, am scris și despre primul contact cu iPhone Duo, de la lansare. Un review mai detaliat, cu aplicațiile actualizate, cu bateria în viața reală și cu multe poze, vine după prima lună, fiindcă îl am pe o perioadă de anduranță. Până atunci, spune-mi tu în comentarii de care parte ești.
