Am văzut titlurile alea cu bulgarii care ne fură curentul și, sincer, am mușcat-o și eu cel puțin prima dată. România vinde energie ieftină la prânz și o cumpără înapoi seara de șapte ori mai scumpă? Sună a jaf național. Numai că realitatea e mai complicată și mai enervantă decât un villain bulgar cu rezervor secret de electroni în beci. Azi pun datele pe masă.
Ce e adevărat și ce e titlu de clickbait
Faptele sunt reale, interpretarea e falsă. În aprilie 2026, România a vândut energie către Bulgaria la prânz la un preț mediu de aproximativ 50 €/MWh. Seara a trebuit să cumpere înapoi energie la un preț de până la 250 €/MWh — de cinci ori mai mare. Valoarea importurilor a fost de vreo 33 de milioane de euro, față de exporturi de doar cinci-șapte ori mai mici ca valoare. Pare jaf în toată regula.
Numai că nu vorbim despre același curent. Nu a luat nimeni megawatți de dimineață ca să ți-i dea seara cu adaos. Sunt cantități diferite, momente diferite, cu prețuri complet diferite — mere și pere pe aceeași factură, ca să iasă titlul mai gras.
Piețele de energie din România, Bulgaria, Grecia și cam jumătate din Europa sunt legate automat printr-un algoritm european numit EUPHEMIA. La prânz bate soarele peste tot în Balcani în același timp. Toate panourile fotovoltaice varsă un tsunami de energie deodată și prețul cade la pământ — uneori chiar sub zero. Curentul curge fizic dinspre locul cu surplus spre locul cu consum. Atât. Nu stă nimeni la pândă, nu există conspirație.
Duck Curve: fenomenul pe care presa nu ți-l explică
Se cheamă Duck Curve — Curba Rățuștii. Nu e o speculă balcanică, e realitatea oricărei rețele din lume care are mult solar. La prânz: soare, energie multă, preț jos sau chiar negativ. Seara soarele apune, producția din panouri cade brusc spre zero. Lumea vine acasă, pornește cuptorul, aerul condiționat, pune mașina la încărcat. Dintr-o dată consumul național lovește vârful exact când nu ai fotovoltaicele pornite.
Ca să acoperi vârful ăla de seară trebuie pornite centralele pe gaz și cărbune, care produc scump — din cauza taxelor de carbon, nu doar a prețului la petrol. Deci România nu plătește mai mult seara pentru că vine curentul din Bulgaria. Plătește pentru că ăsta e prețul corect de noapte în toată Europa. Nu te fură nimeni — te fură fizica, te fură lipsa soarelui.
Pe 3 iunie, când înregistra George videoul, mixul energetic arăta așa: 37,45% fotovoltaic, 26% hidro, doar 12% hidrocarburi, 11,99% nuclear — cu un reactor pornit după revizie — și 1,27% eolian. Producție verde de peste 75%, exact ca la bulgari. Diferența dintre noi și ei? Battery storage.
Criza reală: Cernavodă jos și lipsa de stocare
În primăvara lui 2026 a fost o suprapunere rară și gravă la Cernavodă. Pe 4 mai, unitatea 2 s-a oprit singură — defecțiune la un transformator. Pe 10 mai, unitatea 1 a intrat în revizie planificată. Adică pentru câteva zile ambele reactoare au fost jos în același timp. Cernavodă înseamnă aproape o cincime din curentul stabil al țării — fiecare reactor vreo 700 MW, împreună aproape 1.400 MW. Pentru prima dată atâtea zile la rând, România a rămas fără pic de energie nucleară.
Problema reală nu e că am planificat revizia — asta e din manualul de siguranță nucleară. Problema e că, odată căzut nuclearul, nu avem destule alternative: centrale rapide pe gaz sau hidro care să umple golul instant. Importăm la preț de seară european și e mai bine așa decât să rămânem pe întuneric.
Și acum vine partea care enervează cu adevărat. Bulgarii au înțeles înaintea noastră o regulă simplă a noii realități energetice: nu mai contează doar cine produce curentul — contează cine îl poate stoca. În mai 2026, Bulgaria avea deja peste 3.300 MWh de baterii pe rețea, mai mult decât dublu față de începutul anului. Au contractat peste 14 GWh — cu mult peste ținta lor oficială pentru 2030. Acum doi ani aveau 200 MWh. Acum sunt printre liderii Europei la stocare. Modelul lor: la prânz încarcă bateriile cu solar ieftin grecesc și românesc; seara le descarc și vând la preț de vârf. Nu furt — strategie.
SMR-urile nu rezolvă Duck Curve. Bateriile da
Nuclearelectrica a aprobat în februarie investiția în reactoare mici modulare (SMR) la Doicești — tehnologie americană, șase module, cost estimat 7 miliarde de euro, termen prima unitate prin 2030-2031, dacă totul merge bine. Decizia finală alunecă deja spre 2027. Adică 7 miliarde, 5-6 ani, cu un mare dacă deasupra.
Problema: SMR-ul nu rezolvă Duck Curve. Nuclearul produce constant, bandă, zi și noapte. Asta e exact avantajul lui — stabilitate. Dar golul de seară de la ora 19:00, când cade solarul și sare prețul la 250 €/MW, îl acoperă tot importul sau bateriile, nu SMR-ul.
Bateriile se pun în câteva luni — ne-au demonstrat-o și bulgarii. Nu ai nevoie de Elon Musk pentru asta. Costă o fracție, se instalează rapid și răspund instant. La Constanța, din 2024 e pe rețea un proiect care leagă solar, eolian și baterii la un loc — bateriile fabricate chiar la noi de Prime Batteries, lângă București, lider tehnologic în UE pe stocare. Există proiecte contractate de 200 MW la Cluj, aproape 400 MW prin Olt, vreo 500 MW în Tulcea. Fondul de Mediu a lansat abia în 2026 un program de 400 de milioane RON dedicat bateriilor. Banii există din PNRR și fondul de modernizare — 1,7 miliarde de euro. Numai că au stat în bancă la dobândă de 7% în loc să fie investiți.
Dacă ți-a plăcut analiza și vrei să nu ratezi videouri despre energie, tehnologie și tot ce mișcă în 2026, abonează-te pe YouTube.
Vrei să susții conținutul independent și să ai acces la mai mult? Devino membru al comunității buhnici.ro.
Surse recomandate: Electricity Maps — harta în timp real a sistemului energetic european | Transelectrica — operatorul rețelei de transport din România.
