Salutare și bine te-am regăsit prin octombrie, când copacii se dezbracă și pornesc centralele. Prin Ilfov se aprind sobele pe lemne, sau ce mai găsesc oamenii de pus pe foc zilele astea, iar pe la marginea Bucureștiului se arde ce nu ar trebui ars. Dacă ieșiți seara la o plimbare prin Chiajna sau prin Corbeanca, știți mirosul. Eu îi spun mirosul neputinței noastre. Am luat purificatorul Evoair Aero 400 și l-am pus la treabă în studio și în bucătărie, în situații pe care le facem cu toții fără să stăm o secundă să ne gândim. Un ou prăjit, un odorizant de cameră și 18 lumânări parfumate. Rezultatele m-au speriat pe mine, cel care vorbește de ani de zile despre asta.
Casa ta, toamna, e un acvariu fără filtru
În nopțile reci, fără vânt, aerul de afară și aerul dinăuntru nu pleacă nicăieri. Stă ca sub un capac peste tot orașul. Meteorologii îi spun inversiune termică, eu îi spun cameră de gazare lentă, că de fapt aia e. Reflexul tău e simplu, prost și singurul pe care îl ai: dacă miroase prea tare, deschizi geamul, și pe geam îți vine fumul de afară. Dacă îl închizi, stai în ce produci tu.
Așa ajungem toți să trăim într-un acvariu. Numai că nimeni nu ține pești fără filtru. Schimbi apa, cureți pompa, verifici nitriții. Casa, în schimb, o ținem toamna închisă, încălzită, cu trei sau patru vietăți înăuntru care fac mizerie de dimineața până seara, și nu filtrăm nimic. Diferența e că la acvariu vezi când se tulbură apa. Aerul nu se tulbură vizibil, iar când se tulbură deja e nasol, înseamnă că ai fum în casă. Până la fum sunt câteva stadii destul de urâte, și despre ele am vorbit pe larg cu Andrei Agafița, despre cum te îmbolnăvești acasă fără să știi. De aia folosesc eu senzori de calitate a aerului.
Aero 400 sau Aero 600, și de ce iei unul mai mare decât crezi
Pe masă am avut amândouă modelele. Diferența principală e cifra din nume, metrii cubi pe oră, plus puterea maximă și greutatea. Pe cutia lui Aero 400 scrie până la 85 de metri pătrați, numai că aia e la debit maxim, adică exact la turația pe care nu vrei să o asculți toată ziua.
Recomandarea mea e invers de cum cumpără lumea: ia un aparat mai mare pentru o suprafață la jumătate. Dacă îl iei pe cel mic pentru un apartament tipic, s-ar putea să muncească din greu, zgomotos, tot timpul. Dacă iei unul mai mare, îl lași pe treapta 1 și nu îl mai auzi. Pe turbo îl auzi, mă auzi mai rău pe mine decât pe el, dar îl auzi. Pe treapta 1 nu. Are și mod de noapte, și mai silențios, dar dacă ai luat aparatul mare poți sta direct pe treapta 1 și noaptea. Concret: Aero 400 într-un dormitor sau un living normal, Aero 600 pentru open space mare.
Partea de gadget e acoperită. Are aplicație, Smart Life, cu statistici, istoricul tău de poluare din casă (un loc foarte trist unde să navighezi din când în când), child lock, countdown, mod sleep și automat. Îmi place că nu au făcut încă o aplicație proprie și că ia comenzile instantaneu, deși le primește prin Wi-Fi. Alimentarea se face prin niște pini de contact, deci nu tragi cablu după tine prin casă. Iar ventilatorul are pale mari, ceea ce îl face mai silențios decât ar sugera carcasa. S-ar putea să fie și asincrone palele, ca să fie și mai silențios, multă tehnologie inspirată din aviație.
Scoate folia de pe filtru. Da, chiar așa
În Statele Unite au descoperit că se vindeau purificatoare cu nemiluita și aproape nimeni nu scotea folia de pe filtre. Filtrele de aici au folie pe ele, iar pe aparat scrie mic „vă rugăm să îndepărtați folia de protecție”. Ar trebui să scrie mare, direct pe cutie.
Deci regula de instalare: îl scoți din cutie, scoți cutia din cealaltă cutie, îl scoți pe el din folie și după aia scoți filtrul din folie. Folia e acolo cu motiv, în transport, mai ales pe vapor, echipamentul trece prin zone cu umiditate diferită, iar asta ar afecta filtrul HEPA și partea de cărbune activ. Nu vrei să filtrezi aerul de pe vas, vrei să filtrezi aerul din casă.
Filtrul în sine e masiv, cu plasă grosieră în exterior și fante care îi triplează suprafața reală de filtrare. Se așază cu o garnitură de cauciuc care etanșează, ca să nu tragă aer fals. Fără filtru, aparatul nu funcționează deloc, iar filtrele de schimb se găsesc online pe Ecovent.
Testul 1, un ou prăjit: de la bun la sever în două minute
Am mers în bucătărie, am oprit ventilația clădirii și am închis fereastra. Aer curat, fără niciun miros, ca și cum tocmai aerisiseși. Purificatorul pe automat, filtru la 100%, calitatea aerului „great”. Apoi am pus ulei de floarea-soarelui în tigaie și un ou. Nici măcar flacără de gaz, doar inducție.
La 35 de micrograme eram deja când uleiul abia începuse să scoată aburi. Fumul pe care îl vezi e uleiul care arde, se oxidează, și prin oxidare se creează atât compuși organici volatili, cât și particule fine. În două minute am dus aerul de la bun la sever, cu vârf la 273 de micrograme de PM2.5 pe metru cub. Un ou. Nears, doar foarte puțin rumenit.
Ca referință, la 1 microgram pe metru cub ești în zona de aer suficient de curat pentru o sală de operație. Am deschis fereastra complet, fără plasă, cu purificatorul pornit, și tot stăteam la 273. Ne-a luat încă vreo 7 sau 8 minute să coborâm pe la 100. Nu e bine, nu e ideal, dar e mult mai bine.
Testul 2, odorizantul de cameră: mai rău decât oul
Mai simțeam un pic de miros de ou și am făcut exact ce face toată lumea într-o casă obișnuită: am dat cu odorizant. Miroase mai bine, nu? Mirosul de ou a dispărut.
În câteva secunde am făcut lucrurile de două ori mai rele decât erau. Am urcat la 400 de micrograme, deci odorizantul a poluat încăperea mai tare decât uleiul ars. La asta chiar nu mă așteptam. Aerosolii ăia au și particule, pe lângă compușii organici volatili, iar pe aceia nu îi poți filtra mecanic, aparatul doar îi vede. Și uite cum ajungi să deschizi iar fereastra.
Concluzia e simplă și nepopulară: parfumurile de orice fel doar acoperă alte mirosuri, nu curăță aerul. Cu odorizante și fâsuri îți murdărești aerul mai mult, doar că ție ți se pare că miroase mai bine. Într-o casă sănătoasă nu ar trebui să simți niciun fel de miros. Mirosurile din încăpere ne sunt familiare, le recunoaștem și ni se par normale, și exact aici e păcăleala.
Testul 3, 18 lumânări de parafină
Am plecat de la 56, cu aerul deja curat. Am aprins 18 lumânări parfumate ieftine, de parafină, și le-am lăsat un minut după ce am aprins-o pe ultima. Cam ca o lumânare lăsată 18 minute, de dragul științei.
Surpriza: parafina a ars destul de curat. Abia când le-am stins fumul a început să ridice particulele. Parafina e un produs petrolier și, când arde, creează atât de mulți compuși organici volatili încât nu pot fi numărați cu toții, dar în practică aerul a rămas mai puțin poluat decât la spray sau la uleiul prăjit. Purificatorul a muncit totuși la putere maximă pentru 18 lumânări care nu au ars mai mult de 5 minute, adică echivalentul unei ore și jumătate de lumânare aprinsă.
Ce nu se vede în cifrele de particule: oxigenul. Eu și Vlad consumăm fiecare vreo 20 de metri cubi de aer proaspăt pe oră, am stat o jumătate de oră cu ferestrele închise și fără ventilație, și se simțea clar că s-a terminat oxigenul. La final tot a trebuit să deschid fereastra. Iar recomandarea medicilor rămâne dură: pneumoftiziologii zic să arunci toate lumânările de parafină din casă.
Ce nu măsoară aparatul: CO2 și limitele senzorilor
Aici vine o limitare onestă pe care trebuie să ți-o spun. Filtrul e excelent pentru particule și bun pentru mirosuri, până la un punct, cât ține cărbunele activ, care se neutralizează și el în timp. Dacă încăperea e plină de fumători, consideră filtrele niște consumabile cu viață foarte scurtă.
Senzorii nu sunt de calitate industrială, deși sunt evident mai buni decât ce am văzut până acum în purificatoare. Compușii organici volatili sunt mai mult intuiți decât măsurați. Și, cel mai important, nu există senzor de CO2, pentru că un senzor bun de dioxid de carbon costă cât încă un purificator. Sunt convins că Ecovent ar fi putut pune unul, dar ar fi făcut aparatul prea scump. Deci dacă vrei control real pe aerul din casă, nu măsura doar particulele, măsoară și dioxidul de carbon. Mai departe de filtrare, discuția serioasă e despre aer proaspăt adus din afară, adică ventilație cu recuperare de căldură, pe care am tratat-o separat.
Cât despre ce se întâmplă afară, m-am uitat și pe URAD Monitor pentru zona în care stau. Peste noapte, 500. Se dă foc la deșeuri în jurul Bucureștiului și senzorii confirmă. Ziua scade, pentru că se opresc focurile alea nenorocite. Iar acum se adaugă și gospodăriile care au început să se încălzească cu combustibil solid. O să ne dea chestia asta toată iarna.
Umidificatorul care te poluează, și aerul uscat de iarnă
Un test total neașteptat, din categoria „să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Purificatorul pornea ventilatorul aiurea în studio, a trebuit să îl dau pe treapta 1. Vinovatul: umidificatorul meu ultrasonic obișnuit, în care pun apă de la chiuvetă. Ce iese de acolo nu e abur cald, e abur rece plus mineralele din apă, pulverizate prin cameră. Calcar, pe românește. Un praf fin pe care îl respir eu sau pe care îl prinde filtrul, deci plătesc de două ori.
Când l-am umplut înainte de filmare, m-am speriat: sub bazinul de apă se adunase o apă pe care sper sincer că e doar calcar. Urmează un test separat, pe un aparat cu ceață caldă și cartuș de demineralizare, acolo s-ar putea să fie altceva.
Partea a doua a problemei sunt caloriferele. Ca să îți încălzească ele casa, sunt mult mai calde decât aerul, iar efectul lor usucă. Într-un dormitor de bloc am prins sub 18% umiditate iarna. Sub 30% te trezești cu gâtul ca șmirghelul, și apoi ne mirăm de ce suntem toți tot timpul răciți. Zona în care te simți bine la interior e între 40 și 60% umiditate, pentru că nările tale trebuie să fie umede ca să își facă treaba, exact ca nasul cățelului. De aia țin măgăoaia aia sub masă de ani de zile. Dacă vrei să rezolvi umiditatea ca lumea și nu cu un aparat pe covor, există și centrale care fac ventilație, recuperare de căldură și umidificare în același timp. Iar la capătul celălalt al problemei, cu umezeala și mucegaiul din casă, am făcut un material separat.
Animale de companie și întreținerea filtrului
Eu am pe Gezi, o labradoare de neoprit, ceea ce înseamnă că am și un al doilea labrador sub formă de păr întins peste tot. Năpârlește aproape tot anul. O țin afară, altfel schimbam filtrele astea mult mai des. Valabil și la pisici. Nu toată lumea are grădină, deci dacă animalul stă în casă, vine la pachet cu și mai multă atenție la igienă. Și nu mă refer doar la podele, pentru alea v-am arătat tot felul de roboți de aspirat. Trebuie să ne ocupăm și de aer, nu scăpăm.
Întreținerea e simplă dacă ți-o faci obicei. Plasa exterioară oprește praful grosier și firele de păr, și e foarte bine că există, fără ea totul s-ar bloca direct în filtrul HEPA. O cureți cu aspiratorul, nu trebuie să ajungi fizic la ea. Iar senzorul se curăță o dată pe lună: mai întâi aspirator pentru praf, apoi o lavetă moale sau un bețișor cu vată peste zona senzorului. Nu fii atent doar la filtru, fii atent și la senzor, că pe acolo își dă el seama ce are de făcut.
Cum alegi un purificator: CADR, suprafață, filtre
Hai să facem socoteala cinstit. Un purificator nu trece aerul prin filtru o singură dată, îl trece de mai multe ori pe oră. Standardul american de testare pornește de la vreo 5 treceri pe oră ca să zici că aerul e mai curat de-adevăratelea. Cu 400 de metri cubi pe oră, asta înseamnă o cameră de 30 până la 35 de metri pătrați. Cei 85 de metri pătrați de pe cutie sunt varianta de întreținere, cu două treceri pe oră. Serios acum, două treceri e mai mult decât una și una e mai mult decât zero, deci orice ai face e un pas înainte. Dar bine să știi ce cumperi.
Peste asta, trei reguli pe care le aplic de fiecare dată:
- Dacă nu scrie CADR pe el, nu îl cumpăra.
- Dacă scrie ionizator sau ozon, nu îl cumpăra. Ozonul nu e sănătos pentru oameni. Ai nevoie de purificare, nu de ozon.
- Uită-te cât costă filtrul de schimb pe an înainte să te uiți la prețul aparatului. Și pune la socoteală că s-ar putea să îl schimbi mai des decât o dată pe an dacă vrei aer cu adevărat curat. Pe măsură ce se colmatează, o să auzi ventilatorul muncind mai greu și devenind mai zgomotos.
Ultimul sfat, de folosire: ziua lasă-l pe automat, nu alege tu treapta. Coboară singur când nu ești acasă și după ce și-a făcut treaba, iar tu găsești aerul curat când ajungi înapoi. Noaptea apeși pe semilună și se face liniște.
De ce mă agit atât pe tema aerului din casă
Ani de zile am verificat pe telefon calitatea aerului din București, când stăteam pe Calea Victoriei. Ce nu am măsurat la început, pentru că nici nu am avut curaj, că nu știam, era aerul din sufragerie. Ăla care îmi îmbolnăvea familia. Nu intru în detalii, dar ăsta e motivul principal din cauza căruia m-am mutat din oraș, în afară. Așa am devenit atât de guraliv despre filtrarea aerului.
Peștii din acvariu nu au de ales, acvariul depinde de noi să îl curățăm. Noi avem de ales. Ori ne mutăm la munte, ori facem ceva în legătură cu aerul din încăpere dacă stăm în oraș. Un purificator nu îți rezolvă oxigenul și nu îți aduce aer proaspăt, dar îți scoate din aer exact particulele pe care le produci tu, în bucătărie, cu lumânări sau cu odorizante, și face asta fără să îți spui că „oricum aerisesc dimineața”.
Materialul este realizat în colaborare cu Ecovent, partenerii noștri de ceva timp pe ventilație, iar testul pe care l-ai văzut este sponsorizat. Concluziile însă ne aparțin. Dacă vrei și tu să testăm un aparat folositor, scrie-ne pe contact@buhnici.ro.
