„Vreau să fiu piarizdă!”

Am oroare de fătucile şi băieţeii care au făcut sau nu o şcoală prin care au trecut precum gâsca prin apă şi au ieşit la mal consilier/specialist/asistent relaţii publice. Fiţa secolului este să fii de la PR. E în trend să poţi să stai degeaba, însă din vârful unghiei cu care tastezi pe laptop să poţi trasa imaginea sclipitoare şi spectaculoasă a companiei (de stat/privată) pe care o serveşti, cu o singură virgulă de geniu.

Până într-o zi când piarizda se opreşte din lenevit şi chiar trebuie să facă ceva.

Reporterul o sună şi îi cere o informaţie, un interviu al unui angajat, nişte cifre. Răspunde greu sau deloc că „e fraieri şi agresivi ziariştii”.

Scuzele tipice:

„1. Nu am fost în ţară. 2. Nu am informaţia. 3. Colegul nu răspunde”.

În traducere:

„1. Deşi am avut telefonul deschis pentru că eram în timpul programului nu am răspuns pentru că ştiam că vrei ceva, iar mie nu îmi place să ofer relaţii publice deşi asta am visat cînd m-am angajat. Plus că eu mai şi ies din ţară spre deosebire de tine… Dar nu irosesc roaming-ul cu toţii fraierii. 2. Nu vrem să îţi spunem adevărul pentru că ştim că îl vei folosi împotriva noastră iar o minciună cu iz de adevăr nu suntem în stare să scornim. 3. Am vorbit şi nu are chef/ are emoţii/ nu sunt în stare să îl conving pe şef să îi ordone să comunice/ nu am chef să vorbesc cu el…. etc.”

După o perioadă piarizda rămâne fără job şi se apucă de altceva. Cum ar fi să vândă abonamente de sute de euro la o sală de fitness cu bazin SF de 10 metri pe 4.

Mă minte de un an că oferta expiră peste „decât” câteva zile.

Ultimele articole

Articole recomandate

12 Comments

  1. Isi face doar treaba! Mai ales in situatii de criza este indicat sa-ti spun strict ce i se permite.. :) Intr-adevar e important sa comunici in situatiile de criza.Cea mai mare greseala ar fii sa nu raspunzi la telefon, insa decat sa spui aberatii, mai bine gasesti cauza problemei si o comunici abia dupa aceea :)) In plus PR-ul nu este asa un domeniu fantoma cum li se pare la cei mai multi, doar ca la noi nu exista destui specialisti care sa va schimbe parerea. Cei care exista au de foarte mult de lucru explicandu-le la bisnitarii de patroni de ce au nevoie de un departament de comunicare si de ce pr -ul nu e marketing sau departamentul de relatii cu clientii :))

  2. Draga George,

    Imi dau seama ca articolul de mai sus a fost scris „la nervi” si ca urmare a unei discutii neplacute. Iar oferta promotionala primita este mai mult decat graitoare…

    Sigur, domeniul PR-ului este plin de „uscaturi” (ca orice alt domeniu de activitate – inclusiv domeniul jurnalistic, nu-i asa?). Cu toate acestea, nu trebuie sa generalizam: exista specialisti de relatii publice si „pitzi-pr-iste”, asa cum exista jurnalisti profesionisti si „fripturisti”. Important este sa ii distingem pe profesionisti de „impostori” si sa colaboram, deoarece, fie ca vrem sau nu, avem nevoie unii de altii.

    Din pacate, PR-istele de genul celei prezentate de tine „beneficiaza” de cea mai mare „acoperire media”, astfel ca acest domeniu de activitate a dobandit o imagine negativa (cu toate astea, in ultimul timp, tot mai multi jurnalisti se muta in PR).

    Stiu ca ai dreptate, exista multi PR-isti care seamana cu cea prezentata de tine, insa nu trebuie sa ii incadram pe toti in aceasta categorie. De aceea, am facut o impartire a acestei categorii profesionale pe tipologii; sper sa te amuze daca o vei citi si sa te mai „imblanzeasca”.

    Larisa Toader

Dă-i un răspuns lui Helga Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.