VLOG – Am făcut 10.000 de pași într-o zi!

Buna ! Cea mai lunga ,dar si frumoasa zi din viata mea a fost in 28 Iulie 2016 ,zi care s-a desfasurat dupa urmatorul program :

Ora 8:00 : E dimineata? Cert este ca inca lumina nu patrunsese in camera mea ,dar totusi ma trezesc intr-o stare foarte buna ,dornica de o mica sesiune de shopping la Cluj, planuita de iubitul meu cu o seara inainte. Urma ca foarte putine lucruri din ce planuisem impreuna sa fie indeplinite . El avea alte planuri …

Ora 9:15 : Este momentul in care ne urcam amandoi in masina si pornim la drum. De foarte putine ori in viata iti este dat sa pornesti o zi cu o asemenea energie debordanta ,precum o aveam eu atunci …

Ora 9:30 : Suntem pe drum de aproximativ 15 minute ,cand totul devine apasator,desi in plina vara, o ceata densa se asterne peste zona (coborare Muntii Meses). La rugamintele mele, prietenul meu incepe sa reduca viteza de deplasare,fapt care s-a dovedit a fi indicat intrucat peste nici 500 de metri observam un accident ,inca nesemnalizat corespunzator.

Ora 9:35 : Intrucat drumul este termporar blocat pe sensul de mers spre Cluj, aveam de asteptat putin pana la fluidizarea traficului.

Ora 9:50 : Ne repunem in miscare si avem un mic conflict . Prietenul meu tocmai imi anulase sesiunea de shopping in favoarea unei vizite in natura . Isi amintise ca eu nu vazusem pana in momentul acela ,Cascada Valul Miresei din Rachitele si s-a gandit ca ar fi mai indicat sa ne relaxam acolo. Cearta a continuat si am inceput sa-i reprosez ca m-a indemnat sa ma imbrac pentru o vizita la mall , nu de mers in natura. Cu toate acestea ,nu aveam cum sa ma opun dorintei lui de a-mi arata aceasta zona, se citea incantarea pe fata lui.

Ora 10:10 : Pe drum incepe sa cada stropi mari si greoi de ploaie. Parea ca alegerea este una gresita si i-am cerut chiar sa ne intoarcem. In acel moment a devenit foarte tensionat si mi-a cerut sa ii respect alegerea. Nu intelegeam de ce este atat de important sa mergem chiar daca ploua si nu era tocmai o placere sa stai in natura

Ora 11:00 : Ajungem la aproximativ 1 Km de cascada ,ploaia nu contenea a cadea. De aici pornea un drum neasfaltat unde am oprit intrucat drumul parea impracticabil . Am abandonat masina, ne-am luat singura umbrela pe care o aveam si am pornit de brat spre cascada.

Ora 11:10 : In sfarsit am ajuns la cascada, una de o frumusete exemplara ,un adevarat val ce te racoreste! Dupa nici 2 minute de privit ,ies cateva raze de soare, moment in care prietenul meu imi transmite ca doreste sa mearga dupa masina ,pentru ca urcand la pas vazusem ca ,cu putina straduinta se poate urca si cu masina. Am ramas singura cu umbrela in mana, privind inghetata in jur,aveam o stare de neliniste dar si spaima . In jurul meu doar natura, niciun pamantean nu se incumetase sa viziteze zona pe acea vreme.

Ora 11: 20 : Continuand sa privesc cascada ma gandeam la tot felul de chestii ,printre care la faptul ca ,ce mici suntem noi,oamenii,in fata creatiei lui Dumnezeu. Cu umbrela la mana ,ma intorc incet simtind pietrisul miscandu-se…aparuse el , logodnicul meu. Spun pentru prima data logodnicul meu ,ci nu prietenul meu,deoarece acela a fost primul moment al consfintirii relatiei noastre . Era in genunchi,cu un mare buchet de flori in mana, plouat ca ,,un caine” ,tremurand de emotie ,si incepe sa rosteasca cateva fraze scurte ,care sincer sa va spun nu le stiu si nici el nu si le aduce aminte. A fost un moment neasteptat pentru mine, tremuram din toate incheieturile ,am izbucnit intr-un plans si totusi am reusit sa spun DA. Ne-am luat in brate si incercam sa ne calmam unul pe altul din acel tremurat. Acum toate aveau sens…la pornire nu m-a lasat sa-mi pun micul bagaj in portbagaj,pe motivul ca se blocheaza … acolo avea buchetul, cutia cu inelul de logodna si cateva haine groase . Se gandise la tot … planificase fiecare particica.

Ora 11:45 : Acum era timpul sa luam cu noi in amintire cateva momente ale acelei zile de neuitat si am inceput sa sa capturam in toate modurile.

Ora 12:00 : Dupa ce ne-am revenit amandoi ,pornim spre masina,care se afla tot la inceputul drumului pentru ca el venise tot pe jos,pentru ca eu sa nu aud sunetul motorului .

Ora 12:30 : Dupa aproximativ jumatate de ora de stat in masina si cu el trecand prin diferite intrebari din partea mea precum ,,Cum de te-ai gandit acum ?…nu ma asteptam inca” sau ,,Chiar vrei asta? Te iubesc mult…” si alte vorbe care atestau iubirea unuia pentru celalalt, am decis sa ne urnim din loc. Bineinteles tot spre Cluj, insa acum pentru mine nu mai conta nicio haina,nicio geanta,niciun lucru material,conta ca il am pe el, pe veci al meu .

Ora 14:00 : Ajungem la un mall-ul din oras , unde am stat pana cu putin timp inainte de inchidere . Mancare, shopping,film romantic si totul era perfect.

Ora 11:50 (Seara) : Desi inca din timpul zilei imi anuntasem toti prietenii de cele intamplate ,prin intermediul Facebook, mama mea a aflat despre cele intamplate abia cu putin timp inainte de miezul noptii ,cand am ajuns acasa. Cu multa bucurie am pasit toti intr-o noua zi , lasand in urma cea mai frumoasa si lunga zi din viata noastra(datorita emotiilor si starilor traite) si asteptand cu mare entuziasm urmatoarea zi importanta din viata noastra, 15 Septembrie 2018.

Aceasta a fost povestea celei mai lungi si importante zile din scurta mea viata de 22 ani .Am incercat sa prezint niste intervale orare care sa arate momentul din zi in care a avut loc fiecare mica intamplare ( +- 30 minute ) Ma bucur ca am putut sa impartasesc acea zi aici si va urez tuturor cititorilor si tie d-le George Buhnici, Paste Fericit !

Salut ! Am 17 ani și sunt pasionat de telefoane si de tot felul de gadgeturi de când eram mic dar mama nu avea atâția bani să îmi cumpere telefonul la care visam eu mai ales că sunt adoptat de la vârsta de 8 ani și are un salariu foarte mic.
Eu aveam un prieten bun pe nume Robert părinții lui aveau bani, în comparație cu noi cel puțin. Si el tot timpul avea începând de la telefoane , playstation si laptopuri până la accesorii, ceasuri etc de ultimă generație. Pentru mine era ceva de negrăit să îmi dea telefonul să mă joc o oră pe el.
Într-o zi m-a luat pe la el ca de fiecare dată dar de data asta era fericit i se citea pe fata, îi cumpăraseră părinții un laptop cam din ăla la care visez eu un hp, avea 8 GB ram si i7 era foarte bun m-a lăsat o oră să îl folosesc mergea de nu îmi venea să cred jucam gta 5 si nu avea pic de lag nu mai vorbesc cum se vedea de clar.Apoi mi la cerut ca el sa stea pe facebook si tot mă invarteam pe lângă el iar din greșeală i-am varsat un pahar cu apă pe tastatură în clipa aia am incremenit amandoi.Cred ca cinci ore ne-am învârtit cu el prin casă și din clipa în clipa mă așteptam ca o sa intre parintii lui în cameră și ce scuza sa găsesc de 3500 de lei cât costa laptopul pe atunci…În noaptea aia am ,,dormit” la el defapt nu am dormit toată noaptea am stat și am așteptat până la 5:30 :} atunci era momentul să îl aprindem toată noaptea am stat cu feonul pe el, dar l-am mai lăsat 2 ore l-am aprins pe la 7:30 laptopul se aprindea mai greu încă 10 minute de suspans, dacă nu se aprindea trebuia să îmi vând tot ce am prin casă, ca să îl cumpăr.Norocul meu că s-a aprins si am scăpat de tot stresul dar nu îi mergea touchpad-ul. A doua zi a vorbit cu tatal lui si l-au dus la reparat ca avea garanție, laptopul merge si acum :-}}}.A doua zi am dormit ca ursul….aia a fost cea mai lunga zi
Nu stiu daca mai trebuie să spun cât de mult îmi doresc acest telefon se subînțelege.
Peste câteva săptămâni este ziua mea si mi-l doresc din tot sufletul de când l-am văzut în review pe youtube si huawei fit îmi place enorm.Si uite așa m-am trezit si eu pe ultima sută de metri cu speranța că poate o sa il câștig tocmai eu dar nu cred că sunt prea norocos ..Mulțumesc pentru răbdare !!!

Salutare George! Laurențiu mă intitulez. Nu o să încep cu ” cea mai lungă zi a fost etc.” fiindcă oricum vine Paștele și o să fi asaltat cu mesaje de genul ” fie ca lumina etc.” Deci, să purcedem la fapte.
Cea mai lungă zi a fost în toamna anului trecut când a trebuit să ne alegem mult iubiții reprezentanți pentru a ocupa acele scaune frumoase de piele din a doua cea mai mare clădire din lume.
Cu o seara înainte am primit un apel( apel la care știam că nu trebuie să răspund, ca o premoniție) de la o persoană căreia îi datorez mult respect și, în consecință, pe care nu o puteam refuza. Am fost întrebat ( de parcă nu știa ca o să accept într-un fel sau altul :|) dacă vreau să fiu supraveghetor într-o secție de votare din partea partidului X. Am acceptat, cu mențiunea că nu pot sta până târziu deoarece a doua zi de dimineață era programată tăierea lui Ghiță. Mi s-a spus că cel târziu până la ora 23 se va termina totul. Zis și făcut.
În ziua de alegeri m-am prezentat la 07:00 la secția de votare, pe de-o parte bucuros fiindcă era o experiență noua. Pe de cealaltă parte, încă nu știam ce mă așteaptă :D.
Ziua a decurs bine, normal, oamenii votau. Nimic ieșit din comun. Bateria rezista eroic la al meu Honor 7. P.S: am fost de câteva ori aproape să-mi dobor propriul record la Angry birds.:)
Adevăratul motiv pentru care ziua aceea a fost interminabilă apare după ce se închid urnele si secțiile și urmează număratul voturilor. Președintele secției ștampilase cu peste 1000 de buletine de vot mai mult decât numărul de oameni arondati secției respective… știi cum e omul „las’ să fie că nu strică” de parcă era greu să te oprești la 50 de buletine semnate în plus. Nu e ca și cum ar fi venit la vot și persoanele decedate, deși nu e străină România de așa ceva. Iar, culmea, numai el avea voie potrivit regulamentul să le anuleze…de parcă ne vedeau de la București că ajutam. Apropo, acțiunea are loc într-un orășel din provincie. Să revin.
Iți poți imagina ce înseamnă să barezi, cred că așa se zice (să faci Z-uri pe fiecare buletin de vot), peste 1000 de buletine cu 4 pagini fiecare?! Eu mi-am dat seama. Înseamnă 4h și 15 min aproximativ.
În timpul acesta pentru a încerca să maschez frustarea, oboseala și nervii acumulați pentru o greșeala stupidă aș zice, m-am focusat pe Angry Birds (mare fan) și am spulberat recordul din arcade, pentru cunoscători :)).
Pentru a scurta povestioara, am ajuns acasă la ora 6:30 dimineață…chiar mai devreme decât plecasem și de la revelion în 2016.
Știu că în întâmplarea mea nu am făcut un record d.p.d.v al mișcării, dar aș fi preferat de o mie de ori să dau 10 ture de stadion sau 3 ore la tenis de câmp.
Te salut și aștept P10! Îmi va prinde bine pentru activitațile de zi cu zi.Cred că se va mișca mai bine și Angry birds pe el :)).

Salut ! Sunt Mihai am 17 ani și cea mai lunga zi a fost astăzi când m-am gândit ce aș putea să scriu ca să te conving cât îmi doresc telefonul asta Huawei p10 SINCER :-}}} Mi-l doresc mult mult mult mult de tot dar nu are mama bani să mi-l cumpere, am rugat-o de cand a aparut în România sa mi-l cumpere. Acum dacă aș câștiga eu telefonul ar înțelege cât de mult mi-l doream :-)}}

15,87 KM- aproximativ 21.000 de pasi.6 august 2016.Florenta la pas.Am ajuns in faimosul oras dimineata la 10.Am parcat masina sus langa Piazzale Michelangelo.Dupa admirarea frumoasei privelisti ca de carte postala, am luat-o pe jos prin gradinile de iris si trandafiri inspre raul Arno. Coborarea prin gradinile inflorate a fost o incantare. Ajunsi in centrul istoric am vizitat Piazzadella Signoria, Palazzo Vechio, Casa di Dante, Palazzo Strozzi si tot ce ar mai dori un turist sa viziteze.Pentru a surprinde autenticitatea si crampeie din Florenta cotidiana ne-am abatut de la drumurile batatorite de turisti si ne-am strecurat pe stradute laturalnice.Ceva mai linistite si traversate de oameni cu sacose de cumparaturi sau cu servieta in mana ne-au asternut in fata o explorare frumoasa.Magazine cu produse locale ( mezeluri, branzeturi si vinuri ) impanzesc Florenta.Fiind ora pranzului deja, pastramele, porcheta, parmezanul, pecorino si alte bunatati ne faceau cu ochiul dintr-un magazin cochet.Condusi de foame, am intrat sa cumparam cate ceva.Cu desaga plina si cu foamea ce cred ca ni se citea in ochi, Gepetto (batranelul simpatic si serviabil care ne-a spus povestea magazinului-mostenire de familie si care prepara cu mana lui toate bunatatile dupa retete de familie) ne-a poftit sa luam masa acolo.Ne-am asezat la o masuta mica de lemn ce parea scoasa din casuta celor 7 pitici.Am primit un fund de lemn pe care ne-am insirat din bucate.Pana si cutitul ce l-am primit avea o poveste: manerul de lemn era facut de strabunicul lui cu 146 ani in urma.Cativa turisti rataciti ne priveau nedumeriti cum infulecam.Dupa ce ne-am potolit poftele culinare l-am lasat in urma pe Gepetto, care am aflat ca purta numele de Piero. Plecati de acolo, pasii ne-au purtat spre o piazzeta unde se afla un carusel inconjurat de copii ce isi lingeau degetele lipicioase de vata pe bat si faceau baloane de sapun imense.Zambetul strengar primit de la o copilita balaie ce observase ca i-am surprins bucuria din chicotul de copil m-a facut sa imi amintesc de propria-mi copilarie frumoasa.Bucuroasa am pornit inspre Ponte Vecchio.Ajunsa pe vechiul pod nu am putut sa nu incerc sa imi imaginez cum arata interiorul locuintelor norocosilor ce traiesc in podul istoric,ce se trezesc si adorm leganati de cantul raului Arno si ale caror tample sunt mangaiate de soarele ce se strecoara printre cladirile pline de poveste.Am traversat podul ca sa ajungem pe Oltrarno, celalalt mal al raului Arno asa cum il numesc oamenii locului, unde ne astepta palatul Pitti. Incarcatura emotionala, frumusetea si maiestria arhitecturala, povestea fiecarui loc-erau coplesitoare.Admiram fascinata o sculptura in marime naturala in piatra.Fiecare fir de par, muschi, vena, rid, cuta a inbracamintii spuneau povestea unui artist dedicat, pasionat, vizionar.Cu ochii la chipul domnitei in rochie lunga ce ma privea de sus am avut senzatia pentru o secunda ca frumoasa cu chip trist si-a purtat pasii pe stradutele inguste pana intr-o zi nefericita cand a fost transformata in stana de piatra.Demnitatea si frumusetea unor lucruri si trasaturi atat de banale ce de multe ori le consideram defecte ne pot inspira cele mai frumoase si nobile trairi.Palazzo di Bianca Cappella a fost urmatoarea bijuterie de secol 16 frumos decorata care ne-a ocupat timpul.De la ea am ajuns cu usurinta pe podul Santa Trinita, vecinul Ponte Vecchio-ului pe care l-am vazut invaluit de mantaua rozalie a soarelui ce se retragea de pe un cer complet senin.Cu picioarele obosite si sufletul bucuros am hotarat sa luam autobuzul pana la masina.Ne-am indreptat inspre un punct de oprire al autobuzelor.Neconventionali de fel, ne-am asezat oasele pe niste trepte peste drum de statie.Euforici si inca entuziasmati de cate vazusem si prinsi in schimbul de impresii,in vacarmul traficului unui oras plin de turisti si oameni grabiti, ne-am trezit inconjurati de preoti, maicute, scolari in uniforma si parinti.Nu am realizat ca ne-am asezat pe treptele unei biserici realizata in stil gotic.Rusinati ne-am ridicat repede si am observat copii ce tineau in maini picturi realizate de ei in scopul uni eveniment caritabil.Cu ochii atintiti asupra chipurilor lor inocente si ale scenelor reprezentate in picturile din mainile lor am vazut cat de frumos e sa cresti si sa pasesti pe aceleasi drumuri ca si Michelangelo, Medici, Poggi, Bardini si Dante.In Florenta arta vorbeste, priveste si sopteste cu fiecare adiere si susur al apei si la fiecare colt de strada.Trebuie doar sa te opresti,sa asculti, sa privesti si sa iti lasi sufletul sa se bucure.Viata e arta si istorie masurata in pasi!

Dacă lumina mi-ar cântări zilele, atunci cea mai lungă zi din an ar fi data de 21 iunie.
Dacă orele nedormite ar concura pentru cea mai lungă zi din viaţa mea,
CÂŞTIGĂTOAREA AR FI: ups, nu îmi amintesc data.
Alte „date istorice”: – început: 06:00 a.m; – sfârşit: 04:00 a.m(a-2a zi); – total: 22h;
Dacă mă întrebi pe mine care a fost cea mai lungă zi din viaţa mea, îţi voi spune….
Ai trecut vreodată prin acel moment când scapi ghemul de aţă din mâna şi în câteva secunde vezi un fir lung în faţa ochilor? Aţa este timpul vieţii mele. Aţa făcută ghem reprezintă acele momente carora vreau sa le văd începutul,dar nu si sfârşitul, de aceea nu le dau drumul. Firul de aţă reprezintă fiecare zi tristă pe care o privesc de la început la sfârşit şi apoi îi dau drumul. “Let it go!”
Aţa rămâne tot aţa.Indiferent dacă e sub formă de ghem sau fir.
Concept asociat: Timpul trece la fel fie că ai zile fericite sau triste. Diferenţa o face atitudinea. Atitudinea va stabili sub ce formă il vei păstra.
„CEA MAI LUNGĂ ZI DIN VIAŢA MEA”, a început cu mult timp în urmă.. În acea zi cred că am ales “ghemul”. I-am dat libertatea să mă surprindă. Fără aşteptări, am păşit înainte, am lăsat lucrurile ce păreau mărunte să îşi manifeste frumuseţea în mine. Fiecare trăire pe care o aveam, forma firul timpului, pe care apoi l-am rulat şi nu i-am mai dat drumul.
Ceea ce trăieşti te marchează. Nu poţi uita lucrurile cărora nu le dai drumul.
Acum fie că depăn amintiri (cum ar fi: traseul montan pe Negoiu(2535m); cele 5 zile unice în care am parcurs 80 km pe jos în Parcul Naţional Apuseni; 1 săptămâna în Tenerife unde am experimentat de la zborul cu avionul până la baia în ocean, totul pentru prima dată), fie că creez altele noi (abia aştept), ziua mea rămâne nemuritoare pentru că intensitatea ei e veşnică.
Cea mai lungă zi din viaţa mea este cea mai lungă pentru că atunci când am eliberat-o a devenit de neoprit şi o trăiesc din nou şi din nou în fiecare experienţă de care am parte.
Cât voi trăi şi ea va trăi. De ce? Pentru că acum suntem două fire ce împărţim acelaşi ghem.

Salutare inainte de toate.Am aflat de acest concurs acum 5 minute (ultima zi valabila din concurs, din cate observ) si incerc sa caut prin arhivele mintii pentru a descoperi monotonia celei mai lungi zile din cei 27 de anisori ai mei.Am gasit 3 situatii cu care m-am confrunat si in acele clipe parea ca sta timpul in loc,insa una din acele zile imi bantuie prezentul…. :

Era prin toamna anului 1997 iar strabunicul meu decedase intr-o zi mohorata de noiembrie,plina de ploi interminabile si covoare de frunze aramii.Eram la sat iar parintii mei,alaturi de bunici si de celalalte rude,au plecat pe ulite sa cheme lumea la pomana de 3 zile.Ei au avut impresia ca sunt plecat la joaca cu copii vecinilor,asa ca au inchis pe exterior usa casei in care ma aflam,alaturi de raposat aka strabunica-miu (rip. Tagarta Costica 1910-1997).Cand am realizat ca sunt singur alaturi de ,,tata mare,, a inceput sa ma ia cu tremurat,scrajnit de dinti si cu palpitatii schizofrenice.Chei de rezerva nu gaseam sa deschid usa iar ferestrele nu le puteam deschide fiindca erau vechi si intepenite in perete.Incercam sa ma imbarbatez,cand am auzit un scartait de usa din camera unde era ,,mosneagul trecut in nefiinta,,…efectiv am facut pisulica in nadragi…eram ca o Dunare mai mica si tremuram mai rau ca un cutremur de 9 grade pe richter.Tiptil,tiptil,cu pasi de furnica schioapa si cu balti in urma mea,am trecut prin holul de 3 – 4 metri,apoi era un hol mai mic in dreapta,care ducea spre camera macabra.Am scos jumatate de cap,cu un ochi bulbucat ca broasca,de dupa zid si am vazut cu spaima spaimelor ca usa era semideschisa.Faceam cruce si cu limba (asa auzisem pe la babe ca e bine cand ai de-aface cu necuratul) iar in camera se auzea activitate apoi am auzit un miorlait.Atunci am facut conexiunile in gand ca ar putea fi unul din pisoii bunicilor care nu a fost inchis in cusca dupa moartea strabunicului.Atunci mi-am facut curaj si am deschis usa pana la perete si ce sa vezi : pisoiul cel gras,Morcoveata,statea pe mort si il lingea pe fata miorlaind.Am albit la fata,pe langa celalalte spaime.Stiam,din traditii batranesti,ca pisicile trebuiesc inchise cand moare cineva fiindca decedatul se transforma in moroi daca trece pisica peste el.Spaima s-a transformat in nervi si m-am dus ghiulea sa iau ciomagul sa altoiesc putoarea de pisoi grasan.Am gasit un vatrai langa soba si la vederea motanului, care il lingea ca pe chupachups,i-am dat una cu sete pe spinare (,,din fundul gradinii,,),cum se zice din popor iar la a 2-a tentativa de lovire,pisoiul a luat-o la sanatoasa,am ratat si i-am dat in cap mortului,caruia i s-a deschis un ochi si a ramas cu gura cascata,iesind singurii 2 dinti care ii mai avea si anume caninii.Cand am vazut cat de hidos poate fi al meu strabunic fiindca ai mei nu ma lasasera sa il vad deoarece ramaneam cu sechele,fiind doar un copil,am urcat pe scara care duce in pod sa pot da 2-3 tigle jos sa ies afara pe acoperisul casei.Prin bezna,am reusit si am ajuns pe acoperis,tremurand de frig si de teama.Dupa circa o ora,a ajuns o matusa de-a mea si dupa ce i-am spus cele intamplate,s-a crucit la fel ca si restul familiei.In acele momente de spaima,clepsidra timpului s-a oprit.Mi s-a parut o vesnicie in cele 2-3 ore ramase singur in casa.Singurul care a fost pedepsit a fost motanul Morcoveata,caruia nu i s-a mai dat mancare o perioada.Oricum era prea puturos sa prinda soareci la cele 10-12 kg care le avea,de cele mai multe ori,soarecii isi bateau joc de el si ii treceau nestingheriti calea.Au urmat o serie de cosmaruri dupa acest eveniment neplacut,am fost la psiholog iar pe parcurs s-au remediat fricile.Astazi privesc cu un ochi bun (amuzament) si cu unul rau aceasta situatie insa,cu siguranta acele clipe mi s-au parut cele mai lungi din viata mea.Nu inainte de toate,ii cer scuze strabunicului ca l-am lovit cu vatraiul in cap cand statea ranjind in sicriu.Pe atunci nu existau smartphone-uri,insa am facut un milion de pasi in acea casa datorita adrenalinei combinata cu spaima.Toate cele bune.

Cea mai lunga zi a mea a fost azi, joia mare.. lucrez intr-un supermarket și haosul de dinaintea Pastelui te fac sa parcurgi kilometri întregi intr-un spațiu închis. Noi avem o expresie: „mi-au intrat picioarele în fund” EFECTIV. 8 ore de mers continuu. O zi normala de lucru are cam 8-9000 de pași.. azi am făcut 21000..(trimit printscreen cu dovada!)

Ps: măsurat cu fitband de 80 de lei :D

Cea mai lunga zi din viata este cea in care faci o sumedenie de lucruri si parca nu te mai saturi de frumusetea ei. Ai vrea, sa nu se termine niciodata iar corpul tau refuza sa se odihneasca. Totusi, vine un moment, cand ochii sunt grei, parca ar avea plumb pe ei iar picioarele devin doi butuci umflati care refuza sa inainteze. Am trait aceasta oboseala dar si bucuria coplesitoare a celei mai lungi zile, cand am ajuns la Disneyland Paris. Cred ca ziua cea mai lunga este si cea mai fericita de zi. Fascinata de mirajul povestilor auzite de la prietenii care fusesera aici, m-am postat vioaie de la prima ora, la coada formata deja la intrare. De mana cu fiul meu, eram emotionata si hotarata, sa nu ratez niciun obiectiv, posibil de vizitat. Inarmati cu harta parcului, am inceput un adevarat maraton, bucurandu-ma ca un copil, de fiecare moment petrecut in lumea personajelor lui Disney. Cred ca, in prima zi, am strabatut zeci de kilometri, pentru ca, nu vroiam sa ratez nimic iar parcul este foarte mare. Am descoperit Cescutele dansatoare, raliul Testoaselor si am zburat cu Peter Pann. Am trait senzatii tari in Indiana Jones si in Big Thunder Mountain. Insotiti de zane, pirati sau personaje din lumea povestilor am calatorit pe taramuri magice unde timpul dispare. Alergand de la un loc la altul, nu am observat ca, afara se intunecase, decat cand am fost anuntati ca parcul se inchide. Abia atunci am realizat ca, ziua se incheiase, iar eu redeveneam adultul care abia isi retraise copilaria. Nu stiu cum am ajuns in camera de hotel, dar toti eram franti de oboseala si am adormit instantaneu. Cea mai lunga zi tocmai se terminase dar amintirea ei, probabil niciodata.

Eram la schii iarna trecuta pe un munte inalt…langa el era o padure deasa , luminoasa din cauza zapezii…Imi placea mult privelistea asa ca m-am apropiat putin. Incepusem sa merg putin sa vad daca descopar ceva..pentru ca la intrarea in padure ers pustiu….Mergeam ce mergeam si in fata mea vedeam urme ciudate…le-am urmarit pana la sfarsit….urmarindu-le am ajuns la un copac care nu era nins deloc…ers asa de ciudat incat 10 minute tot trebuia sa ma gandesc de ce nu are pic de zapada pe el…la un moment dat am auzit un zgomot ciudat care-mi dadea fiori am fugit inapoi de unde am venit stergandu-mi urma cu o creanga..
Nu am stiut, nu stiu si nu voi sti niciodata cine a putut face un asemenea zgomot.
Asta a fost o intamplare neobisnuita. Sper ca te-am ajutat umpic de fantezie am bagat in compunere deoarece asa o fac sa fie mai interesanta si pot starni atentia oricui sa il citeasca pana la sfarsit.

Cea mai lung zi a fost cand am mers cu bicicleta 30 de km intr-o zi , si cu opriri .Din comuna Costisa pana la Manastirea Nechit din comina Borlesti. Am plecat la 07:00 si am ajuns seara cam la ora 23:00 . a fost o zi lunga, dar frumoasa!!!!

Cea mai lunga zi a fost atunci cand mi-am sclantit piciorul si am asteptat foarte mult timp la spital ca sa mi- l puna in ghips.

Cand am mers 20 de km cu bicicleta, de dimineata 07:00 pana la 23:00 vara. Cand am pierdut microbizul si ca sa nu il mai asteptam am mers cu bicicleta pana la destinatie. A fost obositor, dar distractiv pt ca nu am mers singura ci cu mama mea.

Cea mai lunga zi din viata mea a fost la facultate !

Ce mai lunga zii?Hmm… Deabea am scapat de la liceu, o zii cu soare dar frig, eu si cu prietenul meu ne-am propus ca in ziua aceea sa „cheltuim” bani (10 lei, mai mult nu aveam :)) ). Mai intai ne-am dus la o brutarie se ne luam cativa covrigi calzi (mmm..taastyy), dupa ce am luat covrigi, am pornit spre piata de rusi sa ascutim un lant de drujba pentru tatal lui. Ajunsi acolo, un domn de acolo n-ea ascutit lantul si am pornit in Parcul de 9 luni care era tocmai in partea cealalta a orasului,spre parc ne-am mai oprit la o brutarie si am mai luat cativa covrigi(daca va intrebati de ce luam doar covrigi, tineam post :( ) Nici bine nu am ajuns in parc ca ne suna tatal prietenului, trebuia sa lu-am 2 borcane de 5 l, asa ca ne-am intors de unde am plecat, langa Piata de rusi in Piata de zarzavaturi, dar stai unde se afla, a trebuit sa ne invartim pe acolo pana am putut da de ea, ajunsi acolo am luat borcanele si aruncand privirea prin hala, amandoi am vazut o taraba cu mere apetisante, ne-am uitat unul la altul cu un zambet tamp pe fata, nici macar nu a mai trebuit sa spunem ceva pentru ca ne-am dat seama ca amandoi vrem mere, asa ca am mers in liniste spre acea taraba ( nici eu nu imi pot da seama de ce am mers in liniste dar anyway). Am luat mere si am plecat spre statia de autobuz care era tocmai in partea cealalta a orasului, mergand am trecut pe langa o brutarie asa ca am mai luat cativa covrigi , toate cele bune, burtile pline de covrigi si de mere , ajunsi in statie, suna telefonul, era din noi tatal prietenului, trebuia sa luam de la o farmacie veterinara furaje pentru pui, dar ghiciti unde era framacia.. Fix in partea cealata a orasului langa piata de rusi .. In acele momente cu piciarele ingreunate de durere am plecat repede sa luam si furajele sa ne intoarcem in statie si sa plecam direct acasa. Toate cele bune :D