Viziune, carieră, performanță la nimic. Țara unde nimic nu se termină niciodată

 

M-am născut între Carpați… și am crescut educat să învăț carte multă ca să dau la medicină într-o facultate cu 20 de candidați pe un loc. Dacă nu, la ASE, că se bat doar 14 tineri tocilari pe un post sigur în bănci. Prin 1996 mă și imaginam cu bisturiul într-o mână și șpaga în cealaltă… Ori șef poate la un birou din lemn masiv cu cinci telefoane și o secretară. Cam atât știa generația mea despre orientarea profesională.

Nu m-a învățat nimeni atunci că lumea se schimbă. Nu a venit nimeni în liceu să ne spună că rezidenții își plâng de milă prin spitale și că se prostituează pe la companii care vând medicamente. Sau că posturile bune din bănci se dau pe pile și că restul muncesc pe nasturi. Țara mă vroia prost. De fapt nu prea mă vroia deloc.

Nu mi-e clar de ce, dar m-am răzgândit în clasa a douăsprezecea, subit. Am dat la jurnalistică din instinct. Pe ultima sută de metri am început meditații la română. Istorie nu am mai apucat și am tras lozul. Nu am avut niciodată noroc la loto, dar de data asta am tras câștigător și am început o carieră grea dar frumoasă. După patru ani de fizică-chimie intensiv, majoritatea colegilor mei au emigrat.

Din câte văd, nu s-a schimbat nimic în învățământ. Școlim tot diplome, în loc de profesioniști. Scoatem frustrați pe bandă care merg la serviciu în loc să tragă din pasiune la muncă.

Nu mă interesează disputele politice și nu susțin cauze pierdute ca reforma nesfârșită. Nu cred că oamenii care ne-au condus ori țin acum de putere au habar cum să facă. Sunt și ei tot niște copii nedoriți ai civilizației românești.

Cum poți să îi ceri viziune unui om care a trecut prin sistemul de educație împotriva voinței lui?

La noi, te duci la clasă să memorezi, să cotizezi și să te nivelezi. Nu ne învață nimeni în clasa a patra că avem drepturi și responsabilități, nu ne arată meserii dintr-a opta ca să avem habar ce ne-ar plăcea să facem mai târziu. Talentele sunt considerate hobby-uri inutile, când ar trebui să ne definească viața. Ne facem toţi intelectuali cu patalama la facultăţi unde chiulim cu semestrele.

Tragic este că punem tocmai astfel de cârpaci să ne conducă. Oameni docilizați și apoi reeducați de mocirla românească. După frustrarea din școala generală și sărăcia din facultate, au aflat că banii se fac repede numai prin compromisuri. Ca să dea înainte au învățat să fure în timp ce îi înjurau pe cei care au făcut-o în fața lor. Când au ajuns în față hămesiți, au devorat ce mai rămăsese. Acum chiar dacă ar vrea să facă mai bine, habar nu au cum. Genul acesta de oameni măsoară valoarea în bani și merg înainte nu după manualul de management ci după instinct. Instinctul de războinic, de bișnițar, de haită.

Am o veste proastă. Așa funcționează majoritatea firmelor românești. Un patron îmi povestea că a concediat un român școlit afară pentru că îl exaspera cu ideile lui despre tăierea costurilor. Acum, după patru ani, a ajuns să aplice forțat ideile pe care le renega când economia duduia.

Ce să mai ceri de la politicieni? În instituțiile de stat nu se înțeleg între ei nici măcar membrii aceluiași partid. Muncesc împreună în campanii și după ce ajung la putere se împart pe găști ca să și-o tragă mai rău decât o pot face inamicii din opoziție.

Miniștrii se schimbă tot la un an sau doi. După ce preiau funcția, le ia jumătate de an să priceapă un sfert din furăciunile din sistem. Subalternii de prin companiile de stat, direcții sau chiar proprii consilieri îi cocoloșesc cu favoruri în biroul călduț și îi deconectează de la realitate. Cu voia lor înșiși. Câtă vreme cafeaua e caldă, proaspătă și dulceagă, treaba merge unsă.

Ocazional mai vine câte un profesionist din privat, care se opintește în căruța de la stat. Nu mă luați de cârcotaș, dar mi se face milă de ei când îi văd cu chef de muncă. În primă fază intră în panică după ce își preiau biroul. După prima zi le vine să își dea demisia, ca să nu își lege numele de un contract de închiriere în contrapartidă cu cartofi prăjiți și cafele (caz real) sau un tun de zeci de milioane de euro la o licitație cu dedicație pentru securiști reciclați (și acesta e tot real). Șefii îi sună permanent să le servească oameni și contracte. Teama de eșec îi ține însă acolo și se amăgesc că schimbă lumea cârpind găurele într-un sac ciuruit cu toporul. Îndură atitudinea comunistă a colegilor și chiar speră că vor aduce ei schimbarea. După jumătate de an își dau seama că nu au cum să radă nici măcar un șefuleț. Până și individa incompetentă de la personal e proptită cu pile până în parlament (alt caz real). După câteva tentative de gen, își fac destui dușmani cât să simtă ei cum „îi trage curentul”. O mică parte se recunosc învinși ca Emil Constantinescu și pleacă înapoi în privat. Restul se adaptează și devin cărămizi noi în zidul birocrației și corupției. Așa se „primenește” sistemul de nepoftiți cu idei și chef de muncă.

Așadar singura viziune, care ghidează România spre viitor, rămâne cea a putorilor cu pile. Nu contează partidul, nu contează funcția. În timp ce liderii se schimbă, eșaloanele doi, trei și tot așa, rămân să stăpânească.

Cred că singura soluție funcțională și la noi ar fi tot modelul georgian al lui Saakașvili. Acesta a concediat toată poliția rutieră, adică 30.000 de oameni, din cauza corupției incontrolabile și a recrutat oameni noi, școliți după modelul american. Vreau să văd prima instituție similiară unde facem la fel. Cu care propuneți să începem?

Nu uita să dai like pe butonul de dedesubt. Împrăștie vorba și pe twitter.

Ultimele articole

Articole recomandate

31 Comments

  1. Eu sint de parere ca ar trebui inceput cu o reforma din temelii a educatiei si cu o investitie puternica in educatie. In 20-30 de ani, chestia asta ar putea scoate Romania din kakao.

    Dar, in loc de asta, se merge pe prostirea populatiei.

  2. Salut, sper sa imi rapunda si mie cineva la o intrebare.
    Sunt foarte multe probleme, nu are rost sa spunem cu care problema incepem. De la Invatamant(primar-universitar) pana la Justitie, Sanatate si Administratie. Tot e putred. Dar sunt convins ca exista oameni deosebiti. Eu cred ca totul se poate rezolva prin politica, asa ca vin cu intrebarea:

    Este chiar asa de greu/imposibil sa se alcatuiasca un partid politic cu niste criterii de admitere ca membru foarte drastice. De exemplu ca sa fii membru, tre sa ai o aumita educatie, o anumita cultura, sa ai o anumita experieta, sa nu fi avut dosar penal, etc. Partidul respectiv sa isi rezerve dreptul de a refuza acei membrii care nu corespund anumitor criterii.

    Eu cred ca daca un partid politic, se va alcatui din oameni culti, intelectuali, oameni care sa vrea sa faca un bine, buni gospodari… se va putea incepe o schimbare. Daca nu… tot asa va fii, inca 1000 de ani.

  3. Oscilez intre a emigra sau nu? Anul trecut mi s-a propus sa raman in Austria insa ales sa ma intorc fara sa-mi dau seama de ce am facut-o pana la urma. Am 31 de ani si imi dau seama ca aici nu ramane nimic dupa mine. Campania de „vise” de la 1 Decembrie 2010, ca atunci m-am intors, a fost una dintre cele mai scarboase propagande tv, pentru mase, de 1 Decembrie. Am fost dezgustat de felul in care ne balacim in propriul jeg si totusi sa ramana in noi puterea de a spune: RomaniaDA! Mai recent, vazand cum se inchid scoli si spitale care in prealabil au fost dotate si renovate complet imi ramane sa cred ca aici suntem mult dupa marginea oricaror sperante. Dazamagit complet.

  4. @George – Atata timp cat va fi un partid oarecum „atipic”, totul transparent, totul informatizat, sa vada toata lumea ca se poate forma un partid politic care este valoros nu doar prin numarul membrilor, ci si prin calilatea lor, eu zic ca membri s-ar gasi, greu, dar s-ar gasi. 1 membru valoros = 5 membi din partidele actuale. Si votanti ar fi cu siguranta, fiindca toti cei care nu sunt afiliati politic ar vota orice in afara de „ce este pe piata”. Singura MARE problema sunt fondurile(dupa parerea mea). Este imposibil ca presupusii oameni cinstiti si onesti din viitorul partid sa faca atatea „furtisaguri” ca sa acopere cheltuielile unui partid. Singura varianta este sa gasim o mana de oameni onesti, dispusi sa investeasca, apoi un sistem de cotizatii bine pus la punct. :) Lanseaza online ideea unui astfel de partid „atipic” si voi fi primul care ma inscriu si bineinteles cotizez! :)) Numa bine.

  5. @George – Te cred. Eu glumeam:). Sper sa nu ma intelegi gresit, dar cred ca si respingerea politicii de catre intelectuali(clasa superioara a societatii) este una dintre probleme. Sunt foarte putini care sunt onesti, cinstiti, culti, care sa se implice politic cu scopul de a face bine. Nu stiu de ce dar exista in aer ideea, uuuu miroase politica… e clar.. pute.:) Exista ideea preconceputa ca politica e ceva necurat, necistit, trebuie sa te manjesti ca sa faci ceva…Este perfect adevarat, asa este in momentul de fata in Romania! Dar este o idee formata in ultimii 20 de ani de asa-zisa „clasa politica”. Nu prea vad cum intelectuali, oameni culti, oameni la casa lor.. sa fie activisti politic intr-un astfel de sistem.

  6. Ideal ar fi un sistem lipsit total de partide politice, in care fiecare candidat sa fie independent si respunzator direct pentru circumscriptia sa electorala. In acest fel i-am priva pe cei ce pun interesul personal inaintea celui national de protectia in fata justitiei oferita de mana ocrotitoare a partidului. In acest fel am lua multa din presiunea ce e exercitata asupra justitiei. Sunt constient ca un asemenea sistem e aproape imposibil de implementat dar eu cred ca ar avea un efect benefic daca ar fi coroborat cu un guvern de tineri tehnocrati capabili. As avea mai multe de spus dar momentan nu imi permite timpul. Numai bine!

  7. George Buhnici – am citit cu atentie ce ai scris. Ai un sarm al tau, jos palaria. Si ai pus punctul pe i. M-am amuzat insa de unele idei, pentru ca eu am terminat si profesat istoria, si stiu ce e asta si cu ce se mananca.
    Sunt de fapt 2 smecherii, 2 explicatii.
    1. Se stie ca toti tinerii din orice tara sunt mai exuberanti, sunt mai entuziasti la inceput, au pofta de viata, nu sunt erodati si uzati. Dar ce te faci cu batraniturile, cu bagabontii batrani? Astia odata instalati intr-un scaun, vor sa moara acolo. Clar. Nu vor nici pensie. Vor sa moara pe scaun, si de acolo sa-i ia cu dricul si sa-i duca la cimitir direct. Orice post se vrea a fi ocupat pe viata. Scurt.
    2. In Romania, nici nu se vrea dar nici nu se poate. Sa zicem ca la noi e mai rau. Dar chinezilor de rand crezi ca la convine cu comunismul ala? Dar africanilor crezi ca le convine in mizeria aia de continent negru? Dar arabilor le convine oare sa fie muritori de foame intr-o lume care balteste de petrol?…….si cu toate astea, asta e sistemul. E ca in natura. Daca ajungi mare si nu-i „mananci” pe altii, atunci te mananca ei pe tine. Asa a fost de mii de ani. Pana si in imperiul roman, imparatii si senatorii mancau bine, beau bine baietii, regulau bine gagici…….iar tampitilor l-i se servea paine si circ. :))) Deci toata lumea avea de castigat.

    PS: Noi doar teoretizam inutil, la urma urmei. Si stiti de ce? Daca maine-poimaine, unul dintre cei care comenteaza aici ajunge ministru, si i se ofera o spaga discreta de 1 milion de euro……..imi tai o mana ca nu refuza nimeni. Absolut nimeni. Despre asta e vorba…….money……..sweet money.

  8. @Marius – Iti dau dreptate la ultimul comentariu. Oricine ar lua acel milion. Dar de ce l-ar lua? Fiindca stie ca are pe X acolo, ca prietenul sau Y a facut acelasi lucru si nu a patit nimic, ca stie ca daca o face nu va pati nimic.
    Ma enerveaza cand aud „Numa romanii sunt asa, cei din Vest sunt mai civilizati, deaia le merge mai bine:)” Eu zic ca sunt prostii, orice popor poate fi educat, civilizat. Iti spun eu ca neamtu, francezu cand vine in romania si vede cum romanii arunga gunoi pe strada, vede ca nu il trange nimeni, cu timpul arunca si el, oricat de civilizat si educat ar fi. Neamtul nu arunca gunoi pe strada fiindca se aplica legea, fiindca atunci cand era mic, tatal sau i-a spus ca daca arunca ambalajul de la inghetata pe strada, tati plateste o amenda de nu mai are bani de inghetata inca 4 luni. La noi, te uiti la tati cu aruca gunoiul, apoi il arunci si tu:) Nu se aplica legea, si de aici se ajunge tot mai sus cu neaplicarea legii. Concluzie, daca ai fi ministru in Finlanda, Suedia, Germania, etc. si ti se ofera spaga discreta de 1 milion de euro, tremuri tot, te gandesti la familie, si ii refuzi si eventual il predai pe ala politiei. Sunt sigur ca si in tarile date exemplu mai sus se fura, oriunde se fura, dar nu asa de mult, si nu fura toate rudele rudelor, fura doar cativa, si putin. La noi se fura ca in codru:))

  9. George, e de salvat ce ai scris tu.
    La o prima gandire as alege educatia ca sa fie prima schimbata din temelii dupa modelul finlandez/norvegian, dar daca stau sa ma gandesc mai bine imi dau seama ca nici un sistem nu poate functiona bine fara ca celelalte sa functioneze la fel de bine, iar o reforma damboviteana radicala e aproape imposibil de realizat intr-o lume imperialista. Cei mai puternici ai lumii nu vor sta cu mainile in san la o astfel de reforma si din pacate sunt prea puternici si prea multi.

    P.S.: Tara te vrea prost pentru ca prostii pot fi condusi si furati usor. Sunt usor de pacalit.
    p.s.: Tare Saakașvili ala!

  10. Eu am ajuns la concluzia trista ca e o oroare sa-ti duci copilul intr-o scoala de stat romaneasca. Cand eram in liceu (fara modestie si exagerare) le dadeam clasa catorva profesori. Ajunsesem sa ma plictisesc la ore sau sa strang „perle” de-ale profesorilor.
    In facultate, profesorul de tehnici de redactare jurnalistica era de meserie inginer naval… Ce puteam sa mai spun la asta?

  11. Frumos articolul. Pacat ca e adevarat. Si eu de multe ori ma gandesc la emigrare si nu se stie cat o sa mai rezist sau o sa rezistam pe aici cei care inca nu au plecat. Acest sistem pare ca nu se va sfarsi niciodata, atat timp cat cei care au fraiele vor avea mereu prieteni sau rude carora „trebuie sa le asigure un post bun si caldut” fara prea mari eforturi, mai ales daca tot au aceasta posibilitate. Toti lumea gandesc pe termen scurt si trag doar pentru ei.

Dă-i un răspuns lui Stefan Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.