Categorii: Auto, Editorial

Vinovat până la proba contrarie? Până aici!

Proba de viteză în coastă cu rapidul 347 de la Bucureşti la Braşov şi retur. Un rău gratuit făcut de un agent de la Poliţia Rutieră (poate vă scriu o dată toată povestea dar nici măcar nu cred că mai contează) m-a pus pe atâtea drumuri şi mi-a tocat atâta timp (deja mai valoros decât banii tocaţi simultan) încât regret ziua când am contestat în instanţă procesul verbal.

Revin de la examinarea pentru scurtarea perioadei de suspendare a permisului de la 60 de zile la 30. Sistemul îmi toacă mărunt răbdarea şi mă domesticeşte. O mişcare bine meşterită din pixul agentului m-a obligat să demonstrez la bar că el minte și că sunt de fapt nevinovat.

Spre deosebire de orice sistem de drept din lumea civilizată, la noi cel sancţionat trebuie să şi demonstreze nevinovăţia şi nu organul să facă proba deciziei de a sancţiona. Adică eşti vinovat până la proba contrarie.

Un organ rău-intenționat te poate pune pe drumuri fără ca tu să te poți apăra cu decență. Până și avocații mi-au spus că dacă nu am un martor, care să susțină versiunea mea de adevăr, sunt sortit să pierd cu aplauze. Adică el poate constata că eu am încălcat legea, însă eu nu pot demonstra că el minte dacă nu aduc pe cineva, mai pe românește să confecționez un martor.

Păi și pe cine să mai aduc? Care dintre voi umblă după el în permanență cu cineva în mașină ca să îi poată susține adevărul? Și ce faci dacă te încăpățânezi să lupți cinstit? Pierzi, ca mine.

Așa că îmi voi face și eu pile și relații și voi învăța de acum tertipurile prin care pot evita următorul abuz.

O declar deschis. Câtă vreme sistemul mă calcă în picioare pe cap îi voi arăta dintele și nu celălalt obraz.