Actualul Civic a fost ca o campanie de lansare în Europa a mărcii japoneze, o bună strategie de marketing, pentru că, până în acel an, Honda nu prea exista. Şi acum, ca dovadă, pe site-urile de vânzări auto, nu găseşti multe Honde mai vechi 5-10 ani.
Pentru cei care au văzut prima dată noul Civic, a fost ca un duş cu whiskey rece. Mai ales pentru administratorul blocului, că s-a trezit cu un OZN pe locurile sale de parcare. Pentru design-ul ieşit din comun, care să fim sinceri n-a fost pe placul tuturor, există şi-o explicaţie logică: peste mări şi ţări, doar cei trecuţi de a şaptea pomană îşi cumpărau Honda. De-aici design-ul pentru cei care încă nu s-au născut.

Din păcate sunt şi nişte măsuri pe care trebuie să le luaţi. Vezi muchiile ascuţite pe maşină. În plus, vizibilitatea nu este chiar excelentă. Inginerii japonezi au făcut maşina în aşa fel încât să poată fi condusă doar înainte, căci cu spatele loveşti tot ce apuci.
GT-ul testat e perfect pentru cei cărora Type-R devine hardcore. Din start, ai pierdut un Polo 1,2 din puterea maşinii, dar cel puţin ai o suspensie pentru pământeni. Oricum, ai demaraje şi sprinturi foarte bune.
Despre interior nu mai are rost să discutăm, l-ai văzut şi în urmă cu 10-15 ani în episoadele de Star-Trek. Arată ca sufrageria unui ahtiat după gadget-uri. Dar, cu toate astea, e foarte prietenos şi comenzile sunt mult mai aproape de şofer, faţă de alte autoturisme concurente. Ergonomie exemplară.
Preţul de 18.000 de Euro este unul bun pentru un hot-hatch. E ideal dacă eşti în căutari, pentru că la banii ăştia nu le găseşti nici măcar pe cele de clasă mică. Honda e la îndemâna oricui, cu acest model. Dacă anii trec, măcar tu să rămâi tânăr.
O altă variantă de Civic, ar fi motorul de 1,4, vreo 15-16000 de euro, tot i-Vtec, care produce 100 de CP, însă fiind un motor mic va trebui ţinut sus în turaţii de tătic iar mami va demara în rând cu toată lumea. S-ar putea ca la drum lung să nu existe nicio diferenţă la consum între motorizări însă, la o analiză amănunţită GT-ul e un chilipir.