BMW 320dA Touring – Buhnicimobilul!

Model: BMW 320dA Touring model 2010

Culoare: Negru metalizat
An fabricație: 09/2009
Înmatriculată RO: 10/2012 – taxa plătită și nerecuperată
Kilometraj: 143.000km
Motor: 1995cmc Diesel Efficient Dynamics cu filtru de particule
Norma poluare: EURO 5
Consum real: 6L/100km exterior / 8-9L/100km urban
Emisii: 150g CO2/km
Putere: 130KW / 177CP
Transmisie: Automată 6 trepte Steptronic
Ultima revizie: 10/2012 – 136.000 km – carnet service complet

Jante aliaj 4×16” – 2 seturi complete de anvelope vară și iarnă în stare bună
Servodirecție Servotronic
6 Airbaguri
DSC (ESP), ABS, EBD etc.
Volan multifuncțional
Regulator de viteză (tempomat)
Pachet Confort
Senzori parcare față-spate cu avertizare audio și vizuală
Senzori de lumină și ploaie
Tapițerie din stofă neagră plus velur
Climatizare automată pe 3 zone
Încălzire staționară
Multimedia BMW Business Navi DVD/CD/USB/Aux IN
4 geamuri electrice automate
închidere centralizată cu telecomandă
Scaunde sport față semi-electrice încălzite cu suport lombar
Prize 12V în cotieră și portbagaj.
Parbriz și geamuri atermice
Folie UV
Stopuri cu LED spate.
Prinderi ISOFIX
Cotieră cu spațiu depozitare.
BMW TeleServices – Apel Urgență
Auto-diagnoză

Review complet al Buhnicimobilui!

Până am văzut-o așa din capul scărilor, cu numerele provizorii pe ea și actele în mâna mea a fost o aventură. Mașina la care nu îndrăznisem să visez urma să mă ducă acasă pe roți de la Berlin la București, nonstop, din două plinuri de motorină. Nu mai trebuia decât să reglez câteva mici detalii birocratice cu amicul meu neamț Schäffer care a reușit să mă enerveze și apoi să îmi câștige prietenia. Urmărește întâi testul meu video și ai mai jos toată povestea plus o galerie de poze total ne-artistice.

La Autohausul lui Schäffer din Berlin am ajuns căutând vreo două săptămâni Audi A4 Avant. Vroiam un break sportiv premium în care să încapă și căruțul și bagajul. După multe nopți pe mobile.de am restrâns căutările între Schäffer din Berlin și Arahian din Hamburg. M-am urcat în metrou și m-am dus lângă Gara de Sud din Berlin unde am găsit o curte de pietriș cu un gard de plasă și un container de birouri unde 4 nemți unceau de zor la acte și numere. Bucuros că toți păreai nemți neaoși și nu vreun turc, rus ori român, am luat oferta la puricat.

Nu am rezervat nimic la telefon sau pe net pentru că nici un dealer nu prea îți reține o mașină bună doar pe vorbe. Dacă e cu adevărat bună se dă repede. Schäffer mi-a povestit că ei fac în mod obișnuit doar un profit de 100-500 EUR la mașină. Secretul lor e că muncesc serios și vând mult, pe bandă rulantă. Bună treabă! Hai să cumpărăm un Avant.

După ce le-am verificat pe cele 4 din curte am aflat de ce erau încă în curte la prețurile lor. Una avea o lovitură, alta kilometri mulți și la a treia patina ambreiajul. I-am reproșat elegant lui Schäffer că nu are ce îmi doresc. Pe net oferta părea mai bună.

”Păi ar mai fi una care e pe drum spre spălătorie.”

”Încă nu am scos-o la vânzare.” Îmi arată fișa și ne înțelegem că îl întoarce pe șofer din drum. Nu negociem încă. Are doar 87.000km, un 2.0TDI elegant și curat dar fără Xenon, încălzire în scaune sau jante de aliaj. Câteva zgârieturi și am decis că nu e cazul. La 16.700EUR din 2010 nu era chilipirul perfect. Și atunci se uită la mine și zice:

”Auzi, dar de ce vrei tu Audi? Am o Skoda Octabia bună, un Ford Mondeo. Toți românii vor Passat și Audi. Pe asta o vând mâine dacă o pun pe site. Chiar nu ai văzut altceva bun în curte? Sunt și alte mașini bune. Unele chiar mai bune.”

Mai stăm, mai povestim și aflu că e un tânăr inginer care nu are ce construi momentan. Deci când nu mai au de lucru nemții se fac vânzători de mașini? Cam așa ceva. Pui adaos mic și rulezi sigur câteva mașini pe zi. ”Toată Europa vine în Germania după SH-uri întreținute. Problema e că nu prea mai sunt așa multe iar piața a fost stricată de turcii care le cârpesc și meșteresc kilometrii.” Și avea dreptate. Eram setat pe Audi că orice altceva nu mai părea interesant. Și vroiam neapărat din Germania. Și ca mine probabil câteva mii de oameni în fiecare zi. O mega-industrie care se mișcă pe repede înainte.

Îi spun: ”Ar mai fi BMW-ul acela din spate, model 2010. Dar nu are preț în geam. Am văzut că e 320d și automată așa că sigur nu mă calific.”

”Hai să stăm de vorbă”. Scoate fișa din calculator și mi-o dă să citesc. ”Ia cheia și dă o tură. Vorbim după!”

Mă urc la volan. Mă afund în scaunul sport pe care îl țineam bine minte din testele de pe blog. Mă uit la butoane și erau toate cele care mă interesau acolo. Cruise control (tempomat), încălzire în scaune, navigație color mare, comenzi pe volan și joystick. Și mai este și automată. Sigur nu mi-o voi permite. Dar, hei, nu am nimic de pierdut dacă dau o tură prin Berlin cu un BMW frumos. După patru Audi, volanul de pe BMW pare mai tare dar mai precis. La demaraj nu mai am senzația de derapaj. Tracțiunea spate propulsează rapid mașina la viteza legală. Apoi rulează confortabil și elegant. Turez, accelerez, frânez brutal. Nici o emoție. Trag tare de volan pe două viraje. Stă ca pe șine. Consumul median din bord? 6,1. E prea frumos să fie adevărat. Revin aproape trist la autohaus.

”Nu avea preț în geam că o țineam pentru mine. Dar pot să mai aștept.” Îmi zâmbește cu sinceritate și la cât mă pricep eu la oameni îl cred. ”Ți-l dau la prețul meu de intrare. Nu opresc decât banii pentru acte. 15.600 EUR în loc de 16.700.”

Verific la BMW seria de șasiu, kilometri, reviziile. Fusese a unui medic care făcea naveta. Totul ca la carte. Nu am avut toți banii la mine dar în două zile i-am strâns și am luat-o. Am mai dedus după o lună aproape 2.000 EUR pentru că avea MwSt. și am înmatriculat-o în România pe firmă, fără TVA. Restul e o poveste frumoasă de prietenie cu a mea ”Schlitten” și multe drumuri plăcute la munte și înapoi.

După sute de mașini testate am învățat totuși ceva important despre automobile. Sunt totuși doar unelte și trebuie tratate ca niște unelte. Trebuie întreținute și respectate. Dar dacă nu mai ai nevoie de ele, vinde-le. Altfel îți ”ruginesc” banii băgați în fier. Așa că BMW-ul meu s-a vândut în mai 2013 după numai șapte luni de folosință.