Am deschis deciziile de impunere pentru 2026 și am crezut că glumește cineva cu mine. Locuiesc în Corbeanca, în așa-zisul Beverly Hills al României, iar de la 1 ianuarie taxele mele locale nu au crescut, au explodat: sute de procente în unele cazuri. Partea ciudată? Eu chiar aș plăti cu drag, chiar și dublu, pentru că vreau trotuare, iluminat public decent și o mătură pe strada mea. Doar că nu am nimic din toate astea. Așa că m-am apucat să sap în cifre, să înțeleg cui plătim de fapt taxele.
Un iPhone de 1.200 € într-o comună fără canalizare
Pe 29 decembrie 2025, primăria comunei Ciorăști din Vrancea a cumpărat un iPhone 17 Pro Max de 256 GB cu 6.130 RON, adică vreo 1.200 €. Ciorăști are 2.745 de locuitori și nu toți au canalizare. Primarul a recunoscut senin că telefonul e pentru uz personal: vechiul s-a stricat, așa că și-a luat altul. Din bani publici. Și nu e o excepție: tot atunci, comuna Târna Mare din Satu Mare a cumpărat opt iPhone-uri 17 Pro cu aproape 44.000 RON, justificate prin ședințe online. Opt telefoane de top pentru videoconferințe, în era laptopurilor.
La Tătăruși, în Iași, primăria a plătit Holograf cu 12.000 € și Voltaj cu 10.000 € la festivaluri locale, în timp ce pentru studiul de fezabilitate pentru apă și canalizare a alocat 12.000 RON. Lei, nu euro. Cum spune economistul meu preferat, Thomas Sowell, e greu de imaginat ceva mai periculos decât decizii luate de oameni care nu plătesc niciun preț când greșesc. Primarul nu pățește nimic dacă comuna rămâne fără canalizare. Comuna plătește însă dacă lui i se strică telefonul.
Taxele mele de la Corbeanca: aproape 4.600 RON în plus dintr-o eroare
Acum partea personală. La Corbeanca, consultarea publică pentru taxele pe 2026 a fost anunțată pe 23 decembrie, fără proiect de hotărâre și fără sume. Documentele reale au apărut pe site abia pe 27 decembrie, iar votul s-a dat pe 31 decembrie, la 10:00 dimineața. Legea transparenței decizionale cere minimum 10 zile de consultare; la noi au fost efectiv trei-patru, fix între sarmalele de Crăciun și cele de Revelion.
Apoi am descoperit, după 14 e-mailuri cu primăria, că taxa mea de salubritate fusese calculată la 6.400 RON dintr-o eroare de sistem care mi-a dublat retroactiv taxele pe ultimii cinci ani. Suma corectă: 1.820 RON. Diferența, aproape 4.600 RON, i-aș fi plătit degeaba dacă nu insistam. Așa că, înainte să-ți plătești dările, intră pe Ghișeul.ro și verifică sumele din decizia de impunere. Erori există, iar ale mele nu erau în favoarea mea.
Paradoxul fiscal: 93 € pe proprietate, 43% pe muncă
Hai cu cifrele care dor. România taxează proprietatea cu 93 € pe cap de locuitor pe an. Media UE este 710 €, Franța e la 1.550 €, Germania la 500, Polonia la 300. Suntem pe locul trei de la coadă. Sună bine, taxe mici? Nu chiar, pentru că banii vin de altundeva: din taxarea muncii. Un salariat român suportă o povară fiscală de 43% din brut, iar 80% din veniturile bugetare provin din taxe indirecte și contribuții sociale, cel mai mare procent din UE. Taxăm omul care produce, nu pe cel care deține.
Rezultatul se vede în cele două Românii. În urban, 99,3% dintre oameni au canalizare; în rural, 19%. Apă curentă au 98% dintre orășeni și doar 41% dintre săteni. 711 localități nu au deloc rețea de apă, vreo 2.000 de școli nu sunt racordate la apă curentă, iar 38% din școlile rurale au toaleta în curte. În 2026, în Uniunea Europeană.
3.228 de primării pe o lege din 1968 și o datorie de 1.000 de miliarde
De ce nu se schimbă nimic? Pentru că structura administrativă a României e din 1968, din Legea 2 a lui Ceaușescu, și le convine perfect politicienilor. Avem 3.228 de UAT-uri, iar 84% din comune depind de transferurile de la București pentru peste jumătate din buget. Comuna Bătrâna din Hunedoara are 90 de locuitori, șapte angajați la primărie și nouă consilieri locali. Prin comparație, Danemarca a comasat în 2007 de la 271 la 98 de municipalități, cu minim 20.000 de locuitori pe unitate, și are azi cele mai bune servicii publice din Europa. Noi pierdem cam 3% din PIB doar pe fragmentarea asta.
Iar nota de plată a venit: în doar doi ani, statul s-a împrumutat cu vreo 514 miliarde RON, adică 27.000 RON pentru fiecare român. Deficitul a urcat la 9,3% din PIB în 2024, cel mai mare din UE, iar în 2025 plătim peste 45 de miliarde RON doar pe dobânzi, bani cât 900 km de autostradă. Ne împrumutăm la 6,2%, mai scump decât Serbia, la un pas de junk. Despre cum am ajuns aici am vorbit cu Dragoș Cabat în episodul IGDLCC despre TVA și deficit, iar despre cum se finanțează statul din banii tăi, citește materialul despre titlurile de stat.
Ce poți face tu, concret
Soluția nu e protestul cu sute de plăți de un ban pe Ghișeul.ro, oricât de inventiv sună: dacă primăria pierde bani pe comisioane, diferența o plătim tot noi. Soluția e să devii acționar în comunitatea ta. Trimite solicitări pe Legea 544/2001, care îți garantează accesul la informațiile de interes public; textul legii e pe portalul oficial de legislație. Du-te măcar la o ședință de consiliu local, sunt publice. Verifică dacă hotărârile respectă Legea 52/2003 și, dacă nu, contestă-le în contencios administrativ. Și votează omul, nu partidul: pe rezultate, nu pe mici și făină.
Cum zice tot Sowell: „când vrei să ajuți oamenii, te uiți la rezultate; când vrei să ajuți politicienii, te uiți la intenții”. Data viitoare când un politician îți promite ceva gratis, întreabă-te cine plătește de fapt. Răspunsul e mereu același: tu. Fie acum, fie prin datoriile pe care le vor plăti copiii tăi.
Dacă vrei să înțelegi economia tradusă din limba de lemn în lucruri care chiar contează pentru banii tăi, abonează-te la canalul meu de YouTube aici ca să nu ratezi materialele următoare.
Dacă vrei să susții ce facem aici și să primești acces la conținut și beneficii suplimentare, poți deveni membru al canalului direct de aici. Numai bine!
