Categorii: Auto, Ponturi

Super jucărie!

M-am dat cu Megane RS. Mă aşteptam să fiu dezamăgit, sincer. Ce ar putea să facă un Megane Bicorp, tăiat şi transformat în Coupe? De la distanţă arată banal, de nici pisicii mele nu îi vine să se uite la el.

 

Începeţi să vă prindeţi încotro bat…

 

Mai de aproape începi să vezi că arată o idee mai bine, dacă eşti în stare să apreciezi liniile uneori prea SF ale design-ului franţuzesc. Maşina, fiind o ediţie jubiliară cu ocazia victoriei succesive a Renault în campionatul de F1 la categoria constructorilor în 2005 şi 2006, a suferit şi câteva brizbrizuri albe şi gri pe vopseaua galbenă şi o inscripţie cu Renault F1 Team. Nimic nemaivăzut, nimic neobişnuit. Şi încă mai aştepţi o minune. Te aştepţi să o găseşti la volan… pentru încă o tură de plastic. Interiorul este cu adevărat dezolant, identic cu cel de pe Megane. 100% plastic enervant. Singura excepţie face o bucăţică de metal, o ştanţă cu un număr de serie -1826 în cazul ăsta şi modelul Renault R26 (exact ca monopostul campion al lui Alonso). Scrie apoi mic, dedesubt, Dieppe France. Aha. Deci nu e făcută în Turcia la Bursa… Mai fac şi francezii maşini în Franţa. De uzina de la Dieppe unde se produc modelele Renault Sport am auzit de bine, aşa că am dat o cheie. Motorul a pornit destul de cuminţel, fără să ameninţe. Se dezlănţuie rapid însă rapid cei 230 de cai putere dezvoltaţi cu ajutorul sistemului de supra alimentare, a celor 16 valve şi a turbinei.
Maşina pleacă precum din puşcă în 6,4 secunde până la sută, însă nu asta e şmecheria. Megane-ul ăsta asta se mişcă excepţional în condiţii reale de stradă şi nu doar pe circuit. Senzaţia de putere şi control bate ce am simţit în multe maşini de putere asemănătoare. Să luăm spre exemplu, concurentul Mazda 3 MPS cu un motor de 2,3T de 260 de cai. Tot tracţiune pe faţă, tot suspensie sport. Diferenţa este dela cer la pământ în termeni de manevrabilitate. MPS-ul accelerează excepţional, însă roţile faţă nu reuşesc să facă nici una dintre cele două treburi până la capăt. Maşina rupe aderenţa chiar şi în treapta patru şi nu reuşeşte să transmită toată puterea la şosea în timp ce volanul devine semi-inutil, pentru că efectiv nu prea poţi vira în demaraj. Roţile se ridică şi patinează atât violent, în ciuda ESP-ului, iar singura direcţie pe care o mai acceptă este înainte. RS-ul înfrânge însă legile mecanicii şi pleacă de parcă ar avea tracţiunea pe spate, aşa cum îi stă de fapt bine unei maşini cu muşchi. Toarce cuminte în trafic cu un consum de 13 la sută în oraş, dar cere repede curaj pe un drum liber. Ne-am distrat fenomenal pe serpentinele de la Pârâul Rece. Între două curbe ajunge la 130-140 kmh, pentru ca apoi să se se oprească la comandă cu ajutorul frânelor de curse Brembo. În curbă, roţile de iarnă cu care era echipată maşina scârţăie fin, dacă vrei să îţi încerci reflexele de pilot, însă electronica şi suspensiile ţin racheta pe stradă, ca şi cum la volan este un pilot de raliu. Depăşirile sunt deasemenea o plăcere. De fapt numai asta vei face la volan, pentru că nu îmi pot aminti vreun alt şofer care să mă fi depăşit. Care este de fapt secretul? Maşina este construită cu experienţa acumulată în Formula1 şi nu este o simplă maşină de stradă. Cei de la Renault Sport nu au lăsat nimic neatins (în afară de bordul de doi lei). Pe dedesubt RS-ul este o veritabilă sportivă, cu suspensii bine reglate astfel încât să stea în curbe precum pe şine, să treacă peste denivelări la peste 80kmh fără să le simtă şi să îţi dea o senzaţie totală de control. Volanul sport este OK, iar scaunele Recaro te ţin bine pe poziţie fără să te chinuie chiar şi un drum de 200-300 km. O bilă gri pentru schimbătorul în şase trepte economice, prea puţin sportive.

 

Vestea cea mai bună este însă preţul. Pentru o “maşină FUN”, Megane-ul RS costă numai aprox. 20.000 de euro cu de toate. Nu uita să ceri reducere. Plus că vine, umitor şi cu un portbagaj mai mare chiar decât pe Bicorp.

 

Aşa că până vă faceţi banii de BMW M3, vă puteţi lua ceva la sub o treime din preţ cu un efect asemănător asupra simţurilor.

 

Ca să trag linie, trebuie să admit că asta este maşina cea mai mişto care a ieşit din Franţa de la Clio V6 încoace… Sau poate că nu… O să mă lămuresc după ce testez şi ClioRS.