Imaginile cu lansarea rachetei Starship sunt absolut uimitoare, dar nu poți să înțelegi cu adevărat cât de mare e monstrul ăsta până nu îl pui lângă cea mai înaltă clădire din România. Sky Tower are 135 de metri. Mai tai 16 metri din ea și obții cea mai mare rachetă construită vreodată de mâna omului. Iar partea de jos, Super Heavy Booster, s-a întors după 7 minute pe pământ și a fost prinsă din zbor de două bețe uriașe de metal. Mind blowing. La fel cum revoluția din ’89 a fost cotitura care ne-a schimbat viitorul, la fel cred că momentul ăsta deschide noi orizonturi pentru toată umanitatea.
Cum a prins SpaceX un booster de mărimea unui zgârie-nori
Pe 13 octombrie 2024, la testul numărul 5 lansat de la Starbase din Boca Chica, Texas, SpaceX a făcut o premieră în istoria zborurilor spațiale: a capturat boosterul Super Heavy direct în aer cu brațele turnului de lansare poreclit Mechazilla. E prima oară când se încearcă așa ceva, după doar doi ani de lucru la prototip.
Și nu e o strânsoare banală. Super Heavy are pur și simplu două puncte de ancorare sudate pe el, iar fiecare dintre ele poate să susțină 100 de tone. Sunt tare curios cum arată omul care a sudat piesele alea, pentru că de ele atârnă toată racheta. De ce atâta efort cu Mechazilla? Dintr-un motiv foarte simplu: fiecare kilogram contează. Eliminând picioarele de aterizare, SpaceX poate ridica cu 10% mai multă încărcătură pe orbită. Iar 10% după 10 lansări înseamnă încă o lansare câștigată gratis.
De ce reutilizarea schimbă tot jocul
Aici e cheia poveștii. Starship cu Super Heavy e cea mai puternică rachetă construită vreodată și depășește chiar și Saturn V, racheta misiunilor Apollo. Motoarele Raptor de dedesubt, fabricate cu multă printare 3D, sunt abundente și ieftine, exact ce-ți trebuie pentru o tracțiune imensă.
Până la SpaceX, toate boosterele și rachetele se pierdeau la fiecare lansare. Acum, cu un Super Heavy refolosit, costurile pentru a ridica un kilogram de pe Pământ în spațiu se prăbușesc dramatic, de cel puțin 100 de ori. Gândiți-vă la Falcon 9, fratele mai mic: în 2023 unul dintre boostere a fost reutilizat de 17 ori într-un singur an, uneori zburând din nou la doar două zile după ce se întorcea din spațiu. Atât de fiabilă a devenit tehnologia asta.
Câți bani dăm de fapt pe spațiu vs. pe haine și cosmetice
Aud deja întrebarea: de ce cheltuim atâtea miliarde pe spațiu? Hai să punem niște cifre pe masă. În 2023, cheltuielile globale ale guvernelor pentru programe spațiale au atins un record de 117 miliarde de dolari. Pare mult? Industria globală a modei valorează în jur de 1.700 de miliarde de dolari pe an, de aproape trei ori mai mult decât întreaga economie spațială. Piața produselor cosmetice e de vreo 500 de miliarde pe an. Jocurile Olimpice de la Beijing au costat 52 de miliarde, mai mult decât bugetul NASA de 17,3 miliarde din 2008.
Cu banii pe care îi dăm anual pe fashion ne-am putea duce și întoarce de pe Marte de două ori, o misiune completă costă în jur de 1.000 de miliarde. Iar mai mult de jumătate din hainele alea ajung oricum la groapa de gunoi.
Ce avem deja de pe urma explorării spațiale
Tehnologia spațială nu e o nebunie de miliardar, e investiție pe termen lung pentru fiecare dintre noi. Câteva exemple concrete:
- Camerele compacte din telefoane sunt rezultatul eforturilor de a miniaturiza echipamentele pentru sateliți.
- Monitorizarea semnelor vitale de la distanță, dezvoltată pentru astronauți, e folosită azi în spitale.
- Materialele rezistente la temperaturi extreme au ajuns în industria auto și aeronautică, de exemplu la frânele de înaltă performanță ale avioanelor.
- Panourile fotovoltaice, perfecționate pentru a alimenta sateliții, sunt acum mai ieftine ca niciodată.
- GPS-ul și chiar velcro-ul, inventat pentru a fixa bagajele pe stația spațială.
Și mai e un argument serios: dacă vine un asteroid suficient de mare cât să provoace un eveniment de extincție globală, ca la dinozauri, n-avem azi nicio tehnologie să-l oprim. Singura șansă ar fi să putem duce oameni pe alte planete. Asta face Starship în sfârșit accesibil.
Deci dacă te-am vaccinat cu tehno-optimism, spune-mi în comentarii la ce industrie crezi că am putea renunța ca să ajungem, în sfârșit, acolo unde ne e locul: în spațiu. Dă un like, un share către prieteni și un subscribe dacă n-ai făcut-o deja. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
