Hong Kong rămâne unul dintre orașele mele preferate din lume și de fiecare dată când ajung aici îmi confirmă de ce. Am aterizat, am lăsat bagajele la hotel și în 15 minute eram deja pe străzi cu telefonul în mână. Orașul ăsta are tot, are orice și, în același timp, este surprinzător de curat, de sigur și mult mai european decât te-ai aștepta. Hai să-ți arăt ce m-a frapat de data asta.
Curat, sigur și mai european decât crezi
Primul lucru care te lovește e cât de curat e totul. Nu am văzut niciun oraș mare cu trotuare atât de curate, iar deși sunt multe mirosuri, nimic nu pute. În Hong Kong nu mi-e frică să umblu prin oraș la ore târzii sau pe întuneric. De fiecare dată când am venit aici m-am simțit foarte în siguranță. E un oraș foarte mișto, foarte civilizat și foarte curat.
Și deși arată destul de asiatic, te descurci ca european mult mai ușor decât crezi, pentru că are moștenirea aia britanică. Toată lumea folosește navigația, Waze și aplicații, exact ca noi. Intersecțiile au până și treceri de pietoni în diagonală, una dintre cele mai aglomerate din oraș, plină duminică seara la 8 și ceva, cu toată lumea pe afară.
Mâncare peste tot și prețuri care te păcălesc
Nu ai cum să scapi fără să mănânci. Sunt cozi la beef station, restaurante de pui, sushi, burtă de vită și tot felul de măruntaie. Mi-a zis Lorena să nu mănânc nimic din ce nu recunosc: dacă nu vezi ingredientul în farfurie, nu pui mâna. Aici se stă la coadă ca să intri la restaurant, nu se iau programări, te înscrii pe listă, exact ca pentru un japanese curry rice bun.
La prețuri, ține minte un singur lucru: fiecare dolar din Hong Kong valorează aproximativ 60 de bani. Împarți la 0,6 și afli prețul în lei. Dintr-o dată pare mult mai ieftin. Nu e totul chilipir: un platou cu carne de vită poate sări la 400 HKD, adică în jur de 240 de lei, dar găsești și opțiuni mult mai accesibile.
Bubble tea, 7-Eleven și taxiurile-vedetă
Bubble tea-ul e peste tot și aici sunt celebri pentru câte un hype instant, o mâncare care devine vedetă peste noapte. Magazinele lor de cartier sunt 7-Eleven, iar înăuntru găsești o grămadă de chestii: ciocolată, Pringles, Red Bull, Monster, sake, pâinea aia pufoasă, sandvișuri pe care le încălzești pe loc și tot felul de snackuri picante care probabil vor rupe Europa dacă n-au ajuns deja. Un Prime aici e vreo 25 HKD, undeva la 12-15 lei.
Iar vedetele orașului sunt taxiurile Toyota Comfort hibrid, niște mini-dube cu oglinzile foarte în față, inspirate puțin de cele din Londra. Sunt confortabile, se conduce agitat și aglomerat și se mai claxonează prin intersecții.
Cum ajungi și cum plătești
Vești bune dacă vrei să vii: ca european intri aproape trei luni fără viză, doar cu pașaportul, atâta timp cât zbori direct în Hong Kong. Dacă vrei să treci spre China continentală, ai nevoie de viză de China și refaci frontiera.
Cele mai bune escale spre Asia rămân Istanbul sau Doha, dar sunt oferte multe și prin Frankfurt sau Paris cu companiile europene, deși astea îți adaugă o oră-două în plus pe drum. Eu folosesc o aplicație pentru jet lag, iar diferența de fus de doar patru ore și jumătate spre cinci chiar nu mi se pare mult.
La plăți, cardurile europene merg destul de bine, iar Alipay funcționează, spre deosebire de WeChat care cere invitație. Recomandarea mea: instalează-ți Alipay înainte să vii. Și nu rata un card de metrou rapid, perfect dacă vrei să ajungi repede la piața de electronice.
Hong Kong e viu, sigur și plin de surprize, exact genul de oraș în care îmi place să mă pierd pe străzi cu camera în mână. Dacă ai ocazia să prinzi un bilet bun, fă-o. Spune-mi în comentarii dacă ai fost sau dacă îl ai pe listă și abonează-te ca să prinzi și restul aventurii, inclusiv tura la piața de electronice.
