Sper că ați venit pentru business, dar eu sper să rămâneți pentru umor — asta i-am spus lui Sergiu Neguț la deschiderea episodului, și el m-a corectat instant: „Am venit cu business-ul, te rog frumos.” Și cam asta a și fost: două ore și jumătate de business pur, fără perdea, cu cifre, exemple și câteva adevăruri incomode despre ce facem noi, românii, greșit în lumea antreprenorială.
Sergiu Neguț este decan la o facultate de business, cofondator FintechOS — compania românească de tech financiar care a atras 150 de milioane de dolari de la investitori globali ca Early Bird, Molten Ventures, BlackRock și chiar IFC (divizia de investiții a Băncii Mondiale) — și unul dintre oamenii care au construit, de la zero, businessuri de sute de milioane în România. A crescut Regina Maria de 12 ori. A extins Amgen pe opt țări europene. A fondat Rebele, o comunitate de antreprenori care lucrează activ pentru a schimba mentalitățile din România. Nu e un teoretician. E un om care a bifat toate astea și mai are și umor.
De la trading de oțel la INSEAD — cum ajungi să-ți cheltuiești toate economiile pe un MBA
Înainte de orice altceva, Sergiu a avut o firmă de consultanță la 30 de ani, câțiva angajați și o frustrare acumulată: vedea că în jurul lui managementul funcționa prost, că ierarhiile distorsionau informația ca în jocul „telefonul fără fir”, și că dacă vrei să fii responsabil cu adevărat pentru munca ta, ai nevoie de mai mult decât salarii și bonusuri.
Soluția? A vândut tot, și-a luat un loc la INSEAD Fontainebleau — una dintre cele mai competitive business school-uri din lume — și a descoperit pe drum că pentru a-și finanța asta a trebuit să facă trading de oțel. O meserie pe care, prin propriile cuvinte, n-a iubit-o nici o zi: „Mie nu mi-a plăcut nici meseria, nici anturajul, nici industria.” Dar a rezistat tentației de a rămâne în confort — un pericol pe care îl numește capcana competenței: dacă ești bun la ceva și faci bani, începi să crezi că asta e tot ce poți face. La INSEAD a înțeles diferența dintre Harvard (formal, intensiv, case study-driven), Stanford (laid-back, community, ochelari de venture capital) și MIT (tehnologie pură, small community). A studiat în Franța, și-a căutat de lucru imediat ce a terminat — și a obținut un post la Amgen, unde a extins operațiunile pe opt piețe europene.
Regina Maria: creștere de 12 ori și lecția despre cum pleci când nu mai ești ascultat
Când a intrat la Regina Maria, rolul era ceva de genul CEO. Și-a dat seama repede că fondatorul, doctorul Wargha Enayati, rămâne să conducă — și că cel mai bun lucru pe care îl poate face este să construiască un tandem funcțional. Lucrul medical — la doctor. Lucrul de business — la Sergiu sau împreună.
A funcționat excepțional. Regina Maria a crescut de 12 ori în perioada în care Sergiu a condus latura de business. Cel mai important proiect: vânzarea companiei și atragerea de capital extern, ceva pentru care el a ajuns să fie unul dintre cei mai experimentați oameni din toată industria de healthcare din România.
Și totuși a plecat. Nu din lipsă de rezultate, ci dintr-o incompatibilitate de viziune cu câțiva oameni care au ales altfel. I-a luat aproape doi ani să proceseze furia și tristețea — și recunoaște că a greșit că n-a mers la psiholog. „Dacă treceți prin chestia asta, mergeți și vorbiți cu cineva. Mergeți la servis, că trebuie rezolvată problema.” O lecție de business, da, dar mai ales o lecție umană.
FintechOS: 150 de milioane de dolari și tehnologia din spatele băncilor tale
Fondată în 2017 împreună cu Teodor Blideruș (fostul Softeligence), FintechOS a pornit dintr-o observație simplă: băncile și asigurătorii plăteau echipe întregi să facă același lucru la nesfârșit — transformare digitală, onboarding de clienți, fluxuri de back-office. De ce să nu vinzi un software care automatizează exact bucata repetitivă și să lași oamenii să se ocupe de ce contează?
Astăzi, dacă deschizi un cont online la o bancă din România, dacă iei un credit cu click-click-next-next sau dacă îți faci un card de credit digital, există șanse mari să interacționezi cu infrastructura FintechOS fără să știi. Compania operează pe 20 de piețe, 4 continente, cu o creștere de 40% anual, și a atras 150 de milioane de dolari de la Early Bird, Molten Ventures, BlackRock, Gapminder și IFC — Banca Mondială.
Ce face Teodor Blideruș diferit față de alți tech founders? Sergiu are un răspuns clar: înțelege cu adevărat infrastructura software din domeniul financiar (opacă și complicată), are instinct antreprenorial să creadă că poți face orice business global, și e un vânzător excepțional. Combinația rară. Și acum, următoarea frontieră e automatizarea cu agenți AI — ceea ce face astăzi cu oameni buni în echipe va fi mâine în mare parte cod.
Piața telecom din România: concurență de preț care distruge valoarea
Una dintre cele mai tari secvențe din episod — discuția despre telecom. România are prețuri la internet și telefonie printre cele mai mici din Europa. Sună bine? Sergiu explică de ce e de fapt o problemă: concurența la preț atât de agresivă a distrus marja, a eliminat investițiile în infrastructură și a dus la o calitate a serviciilor în scădere. Fibra Digi pică mai des. Rețelele mobile cedează la ore de vârf. Și cel mai grav: nu avem 5G stand-alone.
5G-ul „real” — automatizt nu cel vopsit pe care îl vedeți în bara telefonului, care e de fapt un 4Gv cu bandă mai mare — e infrastructura critică pentru AI și obiecte conectate. Fără it, digitalizarea industrială rămâne pe hârtie. Dar nimeni nu invester&dəte în infrastructură când piața nu generează suficientă valoare. E oul și găina aplicat la telecom, cu consecințe concrete pentru toată competitivitatea economiei românești. Tema lipsei de investiții C�n ecosistemul digital din România e și subiectul unor discuții anterioare din IGDLCC, unde am analizat de ce România rămâne în urm�� la capitolul infrastructură și mentalitate civică.
j2>Fi rmele românești: profitabile dar cronic subcapitalizate — și ce facem cu asta
Sergiu vine cu cifre: 93% din companiile din România sunt românești, dar generează doar aproape jumătate din cifra de afaceri a economiei. Firmele românești au o marjă medie de 8% — dublu față de cele străine (4%). Pe hârtie, asta sună bine. Realitatea e alta: sunt cronic subcapitalizate. Motor bun, mașină fără benzin. Firmele străine, care reprezintă doar 5% ca număr, controlează 45% din cifra de afaceri.
Cum ieșim? Prin capitalizare mai agresivă, prin acces la piețe de capital, prin mentalitate antreprenorială — nu prin scurtcircuite fiscale. Asta îl aduce și la Rebele: o comunitate de antreprenori (nu un club de bogătași cu trabuce și whisky de 25 de ani, precizează el zâmbind) care lucrează pe proiecte concrete: ateliere de antreprenoriat cu participanți care sunt ei înșiși fondatori, dialog cu autoritățile pentru un sistem fiscal simplu și uniform, și un program pentru profesori — pentru că schimbarea mentalității trebuie să înceapă din școală.
Lecția finală: go big or go home? Ambele
L-am întrebat direct: go big or go home? „Ambele”, a zis fără să ezite. Crede în creștere, dar nu crede că toate afacerile trebuie să fie mari. Crede că un plan ambițios, chiar dacă ratezi, te aterizează într-o poziție mai bună decât dacă nu ai fi avut planul deloc. Crede că România are motoarele bune — are antreprenori, are marje, are inteligență. Îi lipsesc benzina, adică capitalul, și un ecosistem care să recompenseze riscul asumat.
Asta înseamnă să crești afaceri de sute de milioane în România. Nu noroc. Nu conexiuni. Și nici răbdare infinită — ci claritate, parteneri buni, și disponibilitatea de a pleca atunci când viziunea nu mai e împărtășită.
Dacă ți-a plăcut discuția, dă-mi un semn în comentarii — și abonează-te pe YouTube că mai vin povești de genul ăsta.
Vrei mai mult acces? Intră în comunitatea de members și susține podcastul direct:
