Categorie: Auto

Second-hand sau nouă. Ce să alegi?

Cel mai recent editorial pe care l-am scris pentru o revistă foarte bună de auto, AutoTest. Vă îndemn să o cumpăraţi de azi, că nu rezistă mult pe tarabă.

Second-hand sau nouă. Ce să alegi?

O discuţie nesfârşită se naşte de fiecare dată când arunci întrebarea într-un cerc de cetăţeni posesori de permis categoria B. O asemenea achiziţie se prezintă a fi o problemă extrem de serioasă la care din fericire noi românii ne pricepem la fel de bine precum comentăm politica şi fotbalul. Avem mecanica şi şoferia adânc impregnate în ADN. Care dintre noi nu se poate „mândri” cu amintiri din copilărie în care tatăl face o pană pe marginea drumului către vacanţa la mare sau la munte? Sau se opreşte să mai frece cu puţin şmirghel platina, care „se împuşcă” şi nu mai face scânteie din 20 în 20 de kilometri. O să mă opresc aici cu exemplele ca să nu răscolesc amintirile grele din vacanţa la mare, Saturn ’87.
Cu asemenea sechele pleacă la drum către showroom cei care visează să fie primii care… transpiră… în maşina lor proprie şi personală şi care sunt convinşi că numai aşa poţi fi sigur că ai un automobil de nădejde, care nu se va defecta mai devreme de trei ani. Nu îi poţi condamna după atâta suferinţă în comunism. Dacia mai frânge încă multe inimi fidele şi azi… O lume în care cumpărarea unui Logan estre o investiţie pentru o viaţă, pentru care alocăm maximum de atenţie, efort şi o sumă consistentă nu merită să citească mai departe.
Pentru toţi ceilalţi dintre noi maşina este o unealtă. O chestie care te transportă, te distrează, te face să te simţi bine. Eu unul mă energizez şi simt că ziua poate reîncepe după o tură la volan. Sunt însă chibzuit, unii ar spune zgârcit, că nu îmi iau maşină nouă. Adevărul este că nu mă văd dând banii mei pe ceva care se devalorizează cu 50% în primii doi ani, adică termen în care eu mă satur şi schimb două maşini.
Îmi place să conduc autoturisme de calitate şi niciodată nu m-am mulţumit cu mai puţin decât o marcă premium. Aşa că atunci când am avut bani de Logan mi-am luat un Volvo V40 de 3 ani, o maşină perfectă de familie, cu care am făcut toată Europa şi încă 20.000 de km pe drumuri româneşti fără să îi cedeze o piesă. O maşină care nouă costase peste 30.000 de euro a ajuns la mine după doi ani la 9.000 de euro cu totul. Am revândut-o într-un an şi mi-am luat BMW 320 diesel de cinci ani. Apoi am mai pus ceva lângă şi acum conduc o Honda Civic Type-R de un an la preţ de VW Golf V prost dotat. Îi va veni însă curând şi ei rândul. Am pus ochii pe un BMW 525 diesel din 2006. Au scăzut masiv preţurile la ele în ultimele luni şi îl pot lua în 18.000 de euro cu de toate. Adică în bani de Renault Megane Sedan.
Care e ideea? Să fim serioşi. Nu câştigăm nici pe departe cât un neamţ, belgian, olandez care schimbă maşina cam la trei ani, adică atunci când iese din garanţie. Dar putem profita de pe urma devalorizării şi să conducem maşini foarte bune, chiar la o treime din preţul de nou după trei ani, când totul este încă stare excelentă la o maşină rulată coprespunzător pe drumuri bune. Tot ce îţi mai lipseşte înseamnă un control tehnic amănunţit, chiar şi la RAR şi un curăţat interior-exterior profesional. Împreună cele două îţi pot oferi senzaţia de nou şi siguranţa că ai ales bine şi chibzuit.

Diferenţa de bani rămâne acum în buzunarul tău.