Cât timp îi ia României să piardă un milion de oameni? Am făcut calculul și răspunsul mă sperie: doar prin scăderea natalității, fără să mai punem la socoteală pe cei care emigrează, ne ia undeva la 11-12 ani să pierdem un milion de oameni. Când mergeam eu la școală, România avea 23 de milioane de locuitori. Astăzi suntem 19 milioane. Și s-ar putea să mai pierdem câteva milioane bune până plec și eu de pe planeta asta.
Facem prea puțini copii și nu suntem singurii
Am ajuns o națiune care dintr-o dată își dă seama că viața e scumpă, că femeile trebuie neapărat să facă o carieră, că bărbații fie stau și comentează pe net, fie emigrează și ei în vest. Nu avem destule creșe, iar statul nu face mare lucru ca să susțină familiile. Intrăm cu toții într-o competiție acerbă pentru resurse și, brusc, nu mai face nimeni copii. Probabil că ne ține prea ocupați și TikTok-ul, habar n-am. Dar ideea e clară: pierdem populație într-un ritm accelerat și nu vom mai avea cine să plătească pensiile.
Coreea de Sud, China și Ungaria: aceeași poveste
Și nu suntem nici pe departe cel mai prost caz. Am făcut calculul pentru Coreea de Sud: ei pierd un milion de oameni la fiecare opt ani, pentru că au ajuns la 0,72 de copii per mamă. Acolo competiția pentru facultăți, joburi și spitale e atât de dură, coreenii sunt niște workaholici obsedați de muncă, încât aproape nimeni nu mai face destui copii. Vor ca acel singur copil pe care l-au făcut să aibă cele mai bune șanse. Declinul e atât de grav încât se anunță o prăbușire demografică în toate țările dezvoltate din Asia de Sud-Est, inclusiv China, unde se dau ajutoare și se încearcă din răsputeri convingerea familiilor să facă mai mulți copii. Faimoasa politică a copilului unic? Au desființat-o demult, dar chinezii tot nu vor.
Chiar și lângă noi, în Ungaria, situația e elocventă: 1,59 copii per familie în 2023, în ciuda unor măsuri uriașe. Femeile cu patru sau mai mulți copii sunt scutite de impozitul pe venit pe viață. Faci patru copii, pornești un business și nu mai plătești impozit. Subvenții pentru locuințe și mașini, granturi de vreo 25.000 de euro pentru familiile cu cel puțin trei copii, sprijin pentru bunici, împrumuturi avantajoase. Și ungurii tot nu fac destui copii.
Problema despre care nu avem curajul să vorbim
Adevărul e că avem o problemă, statul nu face de ajuns, dar chiar și atunci când încearcă, oamenii tot nu fac destui copii. Și asta pentru că mai există o problemă despre care nu vorbim deschis: oricâtă bunăstare s-a adăugat, inclusiv la noi, există mai multă anxietate decât speranță și optimism pentru viitor. Suntem fricoși în legătură cu ce urmează, iar frica și incertitudinea noastră se transferă către cei tineri. Ei se uită în stânga, se uită în dreapta și întreabă: „Boss, ce facem aici? O să-mi permit vreodată o casă? O să-mi permit să aduc un copil pe lumea asta?” De ce să-l aduci într-o lume cu al treilea război mondial la ușă, cu schimbări climatice, cu un social media care amplifică toate problemele și ne lasă pe toți deprimați?
Cum ieșim din chestia asta? Habar n-am, sincer. Dar știu sigur că noi, aici în România, nu avem nicio strategie pentru a face mai mulți copii. Spune-mi tu jos la comentarii ce crezi că ar trebui făcut. Iar zilele astea, dacă te simți bine dispus, poate faci și altceva decât să te uiți la Netflix. Numai bine!
