După zece zile prin Uganda, am intrat într-o clădire care, pentru prima dată, îmi dădea senzația, percepția, iluzia unui loc occidental. Un mall adevărat lângă Kampala, cu gresie pe jos, termopane, parcare aglomerată într-o duminică și, minune mare, un espresso ca lumea. Era doar a doua oară în zece zile când găseam o cafea decentă, semn clar că ajunsesem în zona bună. Și de aici a pornit o lecție întreagă despre cum arată civilizația care urcă, indiferent de țară.
Un mall ca oriunde altundeva: Carrefour, farmacie, KFC
Înăuntru aveam absolut tot ce trebuie: un Carrefour Market, o farmacie completă, salon de păr, magazin de încălțăminte, magazin oftalmologic, bancomat și un KFC. Hipermarketul seamănă cu aproape orice alt Carrefour pe care l-ați văzut într-un oraș mai mic, de la raionul de igienă la măcelărie și brânzeturi. Mi-am luat ceaiuri locale, cafea care mirosea excelent și un iaurt. Forța de muncă e încă suficient de ieftină încât să nu existe case automate, așa că am stat la o casă clasică, cu casier.
Un detaliu m-a amuzat: când am întrebat care sunt cele mai bune dulciuri locale, mi s-au recomandat Toblerone și Snickers. La snack-uri locale încă nu sunt curajoși, nu au branduri proprii cu care să se laude. Tot ce am reușit să găsesc autentic au fost niște bile de susan. Chestiile locale au nevoie, înainte de orice, de curaj.
Telefoane peste tot, dar apă curentă sub 30%
Partea cu adevărat interesantă e piața de electronice. Hisense e un brand puternic aici, pe televizoare, frigidere și congelatoare, electrocasnice care abia acum penetrează zona. Am văzut chiar și un mini LED și proiectoare, plus televizoare pe care merge Netflix fără probleme, câtă vreme ai internet.
Vedeta însă e Infinix, unul dintre cele mai mari branduri de telefoane din Africa și dintre cele mai vândute din lume. S-au concentrat de la început pe telefoane accesibile, nu pe high-end, au înțeles perfect piața. Am pus mâna pe un Infinix Note 40, cu încărcare rapidă wireless, ecran de 120 Hz, cameră de 108 megapixeli și un spate care imită pielea. Prețul? 849.000 de shilingi, adică în jur de 235 de lei. Un Samsung S24 stătea alături, dar telefonul de gamă de la Infinix e cel care se vinde.
Contrastul e amețitor: penetrarea smartphone-urilor e extrem de puternică, aproape toată lumea are unul, în condițiile în care mai puțin de 30% din populație are apă curentă sau canalizare în casă. Îmi suna cunoscut, exact ca la noi acum două-trei decenii. Sunt cam la 30 de ani în urmă, dar vin foarte puternic din spate.
Plăți cu telefonul, livrări și un semn de civilizație
Sistemele de plată mobilă sunt surprinzător de avansate: toți operatorii au așa ceva, MTN și Airtel printre cei mai mari. Am descoperit cu plăcere că încep să meargă și cardurile pe ici-colo, mai ales Mastercard, ba chiar am plătit cu Google Pay și Apple Pay. Apar și serviciile de livrări și lanțurile de fast-food, iar pentru mine ăsta e cel mai clar semn că civilizația vine și aici.
Românii chiar sunt peste tot
Și ca să răspund la întrebarea din titlu: da, în Uganda dai peste români. I-am întâlnit pe Sebastian și Daniel, aflați a doua oară aici, care ajută la ridicarea unei școli prin partea de vest a țării, totul din donații, prin asociația creștină. Oameni obosiți după două săptămâni de tras tare pe șantier, dar care fac o treabă bună în Africa. Dacă vreți să ajutați, luați legătura cu ei.
Concluzia mea după ziua asta? Oriunde te duci, civilizația arată la fel: magazine ordonate, marfă pe standuri, cafea bună, plăți cu telefonul. Iar când o vezi cum prinde rădăcini într-o țară aflată la 30 de ani în urmă, capeți speranță pentru viitorul ei. Spuneți-mi în comentarii dacă v-ați fi așteptat să găsiți un mall ca acesta în Uganda.
