Ridicaţi pietrele, pentru că vin „Defectele mele”

Nu îmi plac lepşele astea din blogosferă, însă asta o accept pentru că vine de la Dono şi mă provoacă la onestitate, un sport extrem pe care îl practic ca pe snowboard-ul prin pădure, la Poiană. Doamne ajută!

1. Paranoia – este mai degrabă o boală, aţi putea spune, însă trebuie să denumim într-un fel circumspecţia cu care tratăm oamenii cu care venim în contact în marile oraşe. Îi privesc pe majoritatea ca pe un posibil caz clinic şi mă aştept întotdeauna să fiu dezamăgit. De cele mai multe ori aşa şi este. Există însă cazuri fericite de ordinul sutimilor când dau peste câte un om bun. Azi am cunoscut doi. E sărbătoare.

2. Zgârcenia – sunt zgârcit cu mine şi uneori cu cei din jur. Sunt în stare să mănânc numai la bufet pe bani puţini, în loc să cumpăr ceva de la o firmă de catering, chiar şi când am bani. Cumpăr haine numai la reduceri sau de la MiniPrix. Fac extravaganţe destul de rar, în special în week-end-urile când plec la Braşov. Asta înseamnă o ieşire la bowling, ping pong, un cocktail(nealcoolic) şi cam atât. Sunt în stare să arunc însă cu banii în ocazii nepotrivite, dar nu intru acum în detalii, că sunt zgârcit şi cu vorbele…

3. Aroganţa – poate aţi auzit piesa asta nouă de pe MTV Lupe Fiasco – Superstar. Zice băiatul ăsta negru cam aşa: „Dacă eşti ceea ce spui că eşti, un superstar, atunci nu ai teamă, camerele sunt aici în număr mare şi toţi vor să ştie.” Ceva de genul ăsta. În traducere simplă, mă cred şmecher la ceea ce fac. Penibil, nu? (Chiar supertstar nu cred că sunt :), poate star… :) )

4. Exhibiţionismul – adică sunt gol când scriu asta, şi mi se întâmplă uneori când stau prin casă să uit să trag ceva pe mine ca să fiu aşa ca la mare… :) Noroc că stau cu jaluzelele trase.

5. Laşitatea + lenea – de a face unele lucruri la timpul lor. Cum ar fi să fi mers la sală de mai demult, la lecţiile de dicţie, să spun unor oameni că m-au jignit, să mănânc dimineaţa…

6. Mă culc prea târziu – asta îmi stoarce energia şi memoria.

7. Nu sun suficient de des acasă.

8. Lipsa de răbdare – nu ascult întotdeauna omul de lângă mine, nu îl rabd pe Dono când cântă, nu suport şi mă iau în gură cu molcoşiţii de la semafor sau teribiliştii care îmi taie calea.

 Acum îmi vine rândul şi pasez leapşa către eCostin, Fratimiu’, Zoso, OvidiuX, Iulian Urban, Silviu. Să vă văd…

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole recomandate

12 Comments

  1. interesanta proiectia asta de super-om!dar genetic suntem programati sa „gresim”, termen folosit atunci cand ne aventuram fara a fi pregatiti, asa ca domnule buhnici imi iau rezerva mea de dubiu la prezentarea dvs!
    cocosat de respect pentru ceea ce faci, daniel

  2. Orice om are o doza de „lene”, asa ca asta nu se pune. Probabil ca fiecaruia dintre noi ne-a fost lene la un moment dat sa facem ceva atunci si am lasat pt. mai tarziu. Dar „lasitatea” nu cred ca te caracterizeaza, nu esti genul acela de om si spun asta chiar daca nu te cunosc(real). Sa-ti arunci hainele de pe tine cand ajungi acasa si sa umbli gol este chiar foarte bine dupa o zi tumultoasa(pt mine,da). Daca persoana de langa tine spune aberatii crezi ca are cineva rabdare? Nu cred.

  3. Sincer nu remarcasem aceste defecte la tine; eu zic ca esti un tip ok, care in primul rand se zbate pentru ceea ce face; asta asa ca o remarca venita de la avocatul spamer no.1 din Romania; succes pe mai departe

Dă-i un răspuns lui dono Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.