Salutare tuturor! La #IGDLCC 323 l-am adus în studio pe Radu Georgescu — omul care a construit GECAD și a vândut RAV Antivirus la Microsoft în 2003, fondatorul ROCA Investments, acționar major în Symfopay și unul dintre puținii investitori din România care poate vorbi cu autoritate reală despre AI, blockchain, geopolitică și capital privat — toate în același fir. Un om discret, care stă mai mult la tractor decât pe scene, dar care, când deschide gura, merită să asculți. Două ore în care am intrat aproape pe fiecare subiect care contează pentru un investitor în 2026 — și am ieșit cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Ceea ce, în cazul lui Radu, e o veste bună.
Bula AI există — dar nu se sparge, se dezumflă
Știți care e faza? Toată lumea se ceartă dacă AI-ul e revoluționar sau fraudă. Radu Georgescu pune întrebarea mai bine: cine plătește de fapt costul real al AI-ului? Nu prețul pe care îl vede utilizatorul — gratis sau câșiva dolari pe lună — ci costul real de infrastructură, energie și procesare. „Problema principală a AI-ului este costul. Costul real, nu cel pe care îl vedem. Prețul e ce plătim noi. Costul este cât îi costă pe ei — și în momentul ăsta nu îl vedem.”
Mai concret: centrele de date cer cupru, iar extracția de cupru poate crește cu cel mult 4–8% față de nivelul actual, cu mult sub necesarul proiectat. Energia electrică se scumpește pentru că gazul nu mai e ieftin — se duce tot în centre de date. Fotovoltaicele asigură 20%, nu mai mult. Deci modelul e: companii care ard capital masiv, prețuri artificiale mici pentru utilizatori, cu speranța că la un moment dat se întoarce investiția. „Este bazat pe investiții permanente. Va veni un moment în care va trebui să producă. Momentul ăla va fi un moment al dracului de complicat.”
Compară cu Facebook — și el a trecut printr-un moment similar când a trebuit să treacă de la o platformă socială la o mașinărie de reclame. Tranziția a fost dureroasă, dar a reușit. Întrebarea e dacă OpenAI, Microsoft, Google pot face același lucru la o scară de capital fără precedent în istoria umanității.
Elon Musk: promisiunea ca model de business
Am discutat și despre Tesla și despre cum Radu are o Tesla cumpărată acum 12 ani cu promisiunea că va deveni robotaxi — promisiune pe care Musk o tot repoziționează. Stai că — asta e de fapt o constantă în tot imperiul Musk: business-ul nu este în mod minoritar de livrare, ci de promisiune. „În clipa în care suma promisiunilor despre S și X s-a terminat și nu mai ai ce să promiți mai mult astfel încât să acoperi ce nu livrezi…” — fraza rămâne în suspensie, dar concluzia e clară.
Adaugă și dimensiunea financiară: XAI, care deține și Twitter, este o gaură. SpaceX e cea mai mare promisiune din istoria umanității — ̙i probabil va fi și cel mai mare IPO din istoria umanității. „O să bagi oamenii bani? Probabil. De ce? Pentru promisiunea că orice a scris Elon pe X în seara dinainte.” Nu e un hater — recunoaște că din punct de vedere tehnic Tesla e fenomenală, că Cybertruck e prima mașinărie de serie cu direcție activă pe spate, că autopilotul e real și funcționează. Numai că separarea între ce s-a livrat și ce s-a promis rămâne un abis. Despre relația noastră emoțională cu tehnologia și cu promisiunile ei am vorbit și cu Alexandru Mironov la IGDLCC 330 — același pattern, altă perspectivă.
Magnificent Seven și probabilitatea unui reset
Follow the money: mai mult de jumătate din toată valoarea de capitalizare bursieră creată în ultimii ani vine de la șapte companii. Șapte. Și Radu pune o întrebare pe care puțini o formulează direct: care e probabilitatea ca în următoarele 12 luni una dintre ele să cadă? Răspunsul lui depășește 50%. Nu înseamnă că se prăbușește complet, ci că vedem un reset — ca Silicon Valley Bank, care a murit peste noapte și pe care aproape toată lumea a uitat-o deja.
Mecanismul e simplu: dacă un fond major — fondul suveran norvegian, Blackstone, orice jucător cu 10–15% dintr-un titlu — decide mâine dimineață să iasă, efectul în lanț e instantaneu. „Dacă Blackstone se hotărăște mâine dimineața, dintr-un motiv sau altul, să scoată banii din Apple — s-a terminat lucrarea.” Nu recomandă nimic, nu e sfat de investiții, dar direcționează atenția: cash, nu leverage; aur ca hedge clasic; și scepticism față de narativele prea curate.
Legat de AI ca investiție: „Nu e o suveică de capital, dar este bazată pe investiții permanente. Nimic care să fie construit și care să nu fie viabil din punct de vedere business nu poate să nu producă la un moment dat.” Cu o singură excepție pe care o amintim cu umor: piramidele egipteane. Au produs ego. Target-ul AI nu poate fi un alt Palat al Parlamentului.
Europa: singura șansă e să devină o putere mare, nu un mozaic de puteri medii
Radu nu vrea să vorbească politică — o spune de mai multe ori. Dar vorbește capital, și capitalul spune că România singură, Bulgaria singură, Cehia singură negociază la un nivel semnificativ mai slab decât cele 27 de state împreună. „Orice negociere făcută de o țară ca România este mai puțin puternică și cu un rezultat mai slab decât o negociere făcută de Uniunea Europeană. Mărimea contează.”
Citează din Mark Carney și din Ray Dalio la Davos: puterile medii — Germania, Franța, Canada — sunt prinse între America și China. Europa ca entitate unificată ar putea fi o putere mare. România, singură, e undeva pe la puteri mici. Și adaugă o veste concretă: la sfârșitul lui 2026 ar trebui să fie operabilă o companie europeană unificată — un fel de Inc. la nivel european, cu capital social de un euro, cross-country, care să simplifice masiv antreprenoriatul transfrontalier în UE. Despre cum emoțiile ne sabotează deciziile raționale în fața unor astfel de oportunități am vorbit la IGDLCC 309 — și e relevant: suntem prea reactivi și prea naționali într-o lume care s-a reorganizat deja la altă scară.
Blockchain, CBDC și de ce nu a putut băga blockchain în niciunul din business-urile lui
Radu a citit paper-ul lui Satoshi în 2011, la doi ani după publicare. A fost „jodrop” — intelectual fascinant, inginerex�te spectaculos. A încercat să implementeze blockchain în cadastru, în payments, în mai multe contexte de business. Concluzia după ani de tentative: blockchain e o bază de date de tip ledger (film) într-o lume care are nevoie de baze de date de tip poză (SQL). Fascinant pentru 10% din cazuri de utilizare, complet neaplicabil pentru restul. A renunțat.
Bitcoin în sine: tehnologie remarcabilă, dar descentralizarea inițială s-a pierdut — sunt două pool-uri mari de miners care dețin puterea de hashing, iar teoretic cu 50%+1 poți modifica blocuri în spate. NFT-uri: dispărute. Meme coin-uri: da, mai există. Crypto în general: nu recomandă, dar observă că e folosit masiv pentru tranzacții gri și că Tether face volume uriașe. În schimb, e optimist față de un CBDC european — un euro digital de la Banca Centrală Europeană, inspirat din modelul indian (UPI), care ar putea funcționa ca infrastructură de plăți gratuite, peer-to-peer, fără POS, fără comisioane, sponsorizat de stat. „O copiere în mod deștept și cu particularitățile europene a unui model similar cu modelul indian — i� văd de ce nu s-ar întâmpla.”
Românul mediu trăiește mai bine decât 84% din planetă — și tot se plânge
Finalul conversației a revenit la România și la o statistică pe care Radu o lansase în deschidere: românul mediu are un nivel de trai mai bun decât 84% din populația planetei. Nu o spune pentru a invalida problemele reale — știe că există oameni care nu se ajung cu salariul, că prețurile au crescut, că statul taxează munca și nu proprietatea, că deficitul e de 9,3% anual. Dar insistă că perspectiva contează: „Cred că trăim într-un moment în care oportunitățile sunt imense. Oportunitățile de business sunt foarte mari. De-abia apare AI-ul — oportunitățile sunt mari. Din cenușa celor care o să pice, se vor naște adevărații câștigători.”
Și pentru că e un om care practică ce predică: Seed Blink, în al cărui tricou a venit la interviu, rezolvă exact problema asta de acces la capital privat pentru companik r�i investitori. Piață de primary, piață de secondary, investment banking, ajutor la vânzarea companiei, la atragerea de investiție — tot ce e deasupra nivelului de CEO și nu se discută suficient în spațiul public românesc.
Dacă ți-a plăcut episodul și vrei să prinzi astfel de conversații despre capital, tehnologie și unde merge lumea cu adevărat, abonează-te la canal — abonează-te la canalul de YouTube, e gratis și contează enorm.
Mulțumiri membrilor 🙏
Un mulțumesc uriaș tuturor celor care susțin acest podcast cu abonamentele lor lunare — datorită vouă pot aduce în față oameni ca Radu Georgescu, cu perspective pe care nu le găsești altundeva. Dacă vrei să faci parte din comunitate, devino membru aici.
