Q&A Cum aduc o maşină din Germania – 2

Hai să vorbim despre preţuri. Unul dintre cititori, care se recomandă Alex şi-a bătut capul şi a întocmit următorul tabel. Se deschide cu Excel. O să îl luăm ca punct de plecare şi să ne orientăm. Preţurile pe care le-a găsit Alex sunt cele normale, pentru maşinile respective. În general ce găseşti mai ieftin de atât, poate prezenta defecte ascunse sau pot fi ţepe, aşa cum sunt în general ofertele din prima pagină de rezultate pe mobile.de. Modelele alese de el sunt destul de OK, cu mici observaţii. Dacă eşti în căutarea unui chilipir te sfătuiesc să eviţi mărcile din grupul VAG – VW, Audi, Skoda, Seat. Au deja atât de mulţi fani pe la noi, încât şansele să găseşti ceva la un preţ decent sunt destul de scăzute.

Luaţi spre exemplu Golf 4. Era un model accesibil acum vreo 3-4 ani, însă românii au „curăţat” Germania de ele şi tot ce mai apare pe piaţă iese la preţuri mult peste cât face maşina. Neamţul de la care am cumpărat prima mea maşină în 2004 ştia placa. Eu i-am cerut un Golf iar el mi-a spus că nu are pe stoc şi tot ce îi venea, pleca cu un trailer direct în România la un român. Aşa că mi-am luat un Volvo V40. Cum am gândit? Sincer nu am gândit foarte mult. V40-ul îmi plăcea foarte mult şi m-am îndrăgostit de el de când am urcat la volan. La bani de Golf -7.000 euro – am luat o maşină de clasă superioară, mai bine dotată, mai puternică, mai frumoasă, mai bună. Stătea de vreo două săptămâni în garajul neamţului pentru că românii care cumpărau de la el nu se uită la „suedeze”. Am ţinut maşina un an, dar îi duc dorul şi acum. Motorul 1,9 diesel commonrail care avea 102 cai pe talon, scotea 106 pe stand la Autotest la un rulaj de 120.000 km. Maşina bate Golful la consum – făcea 5,5 la drum lung mers sportiv, silenţiozitatea motorului se apropia de motoarele pe benzină. Unde încerc să ajung? Pe piaţă se găsesc suficiente maşini de calitate, care din cauză că nu sunt favoritele obişnuite ale cumpărătorilor ajung să se vândă la preţuri foarte bune.

Uite câteva exemple din ce aş alege eu:

La clasa mică – toate sunt scumpe afară şi ţin la preţ, dar dacă tot e să aleg aş merge pe o Lancia Y sau un Peugeot 106 – 2.500-3.000 euro din 2002-2003

La compacte – Ford Focus este alegerea de buget. Cu motorul de 1.8 tdci de 100-116 CP obţii o maşină bună şi economică ce ţine cu casa – 5.000 din 2003-2004; opţiune bunicică Opel Astra, însă feriţi-vă de motorul 1.7DTI – e luat de la ISUZU şi are probleme de fiabilitate, alegeţi un 1,7CDTI, mai nou, mai puternic, economic şi fiabil sau ceva pe benzină

Clasa medie – ca şi la compacte recomand un break. O dată ce tratezi o maşină ca o unealtă şi nu o fiţă, trebuie să recunoşti că un break îţi oferă mult mai mult decât sedanul. Îţi vei da seama cel mai bine când nu îl ai. Aşa am gândit când am ales un BMW 320D Touring pe care l-am luat la 11.300 euro la vechimea de doi ani şi jumătate. Adică la 35% din valoarea de nou. Asta numesc eu o afacere bună. Un sedan este cu cel puţin o mie şi ceva mai scump. Opţiuni valabile: Volvo V40, Saab 9-3 (chiar şi sedanul e ieftin), Ford Mondeo – pleacă de la 7.000 la 4-5 ani vechime. Mondeo e chiar mai ieftin.

La clasa mare e numai o chestiune de gusturi şi nu mă pricep atât de bine.

Ideea e să alegi maşini din categoria second-best choice. Adică penultimul model la cel puţin un an de la lansarea celui mai nou ca să prinzi primul val de buyback-uri cu preţuri scăzute. La schimbarea modelului, preţurile de catalog al modelelor anterioare scade consistent la revânzare cu cel puţin 20-40%. Alege şi modele mai „exotice”, dar de calitate. Saab, Volvo, Honda, Toyota etc. Problema japonezelor este însă că ţin puternic la preţ. Deocamdată atât. Mai multe mâine.