Categorii: Auto, Editorial

Pirateria taximetriștilor este la ea acasă în București

 

În fiecare dimineață, clincenenii, bercenarii ori jilăvenii se urcă în taximetre și pornesc cu avânt economic spre București. Potența lor financiară susține activitatea câtorva sute de taximetriști harnici. Criza care a nenorocit România, ocolește cu succes Petrăchioaia, Buftea, Bragadiru, Voluntari și alte câteva localități ilfovene. Indiferent de dimensiune, populație și noroi, toate satele și municipiile desfundate din jurul Bucureștiului au fost binecuvântate cu taximetre fără număr. Nume precum Pelicanul, Euroline, Drive Taxi sau nu mai știu ce firmă obscură au rejuvenat fără acid hialuronic o afacere pe care o credeam falimentară dacă îi asculți pe șoferii năduviți de prețul benzinei.

Afacerea cu taximetre merge atât de bine unsă, încât patronul de la Pelicanul Taxi își permite chiar să scadă prețul. 1,39 lei per kilometru este, cred eu, cel mai mic tarif de care am auzit pe la noi, preț care înfruntă benzina de aproape șase lei fără vreo emoție. Vă mai amintiți când era carburanții erau mai ieftini cu vreo treime, iar tarifele se apropiau de 2 lei? Așa că un record absolut merită aplaudat. Iată oameni cu viziune care ne demonstrează că afacerile bune vin de acolo de unde nu te aștepți. Ilfovul este așadar în plină expansiune economică, iar cetățenii săi au nevoie de transport accesibil și de calitate. Doar că probabil nu știau despre asta…

Biznismenii ilfoveni vin așadar devreme în București. Taximetrele cu bulină galbenă din sectorul agricol sunt puse apoi în fața dilemei. Dacă tot am ajuns aici imediat după cântarea cocoșului, să mă întorc cu mașina goală acasă? Așa că bântuie orașul în așteptarea întâi decembriștilor pe care să îi aducă acasă la sfârșitul zilei. Poate de aceea am văzut eu mai multe taxiuri de Ilfov ca niciodată pe străzile Bucureștiului. Altfel nu îmi explic. Legea spune clar că nu ai voie să prestezi taximteria decât în localitățile unde ai licență.

Mă mai miră ceva. Cum supraviețuiesc taximetriștii care prestează la asemenea tarife? După ce plătesc planul la firmă și fac plinul, ce le mai rămâne? Ce consum trebuie să aibă mașinile acelea ca să renteze să mergi atâta vreme la dumping?

Am dubii mai serioase de atât în legătură cu siguranța pasagerului. Ultima dată când am mai mers cu tarif mic, mi-a fost mai teamă în Logan decât cu Claudiu David, campionul de raliu în BMW M3. La 70 la oră, Dacia cu 280.000 de km în bord tremura din toate închieturile. Rulmenții huruiau sinistru, iar șoferul avea poftă de ironii: Poate ne sare roata…

Arăt cu degetul direct spre Direcția Transporturi din Primăria Generală a Municipiului București și Poliția Rutieră. Privirea întoarsă și tolerarea unor firme clientelare de genul acesta va duce curând la accidente grave. Nu mă interesează cum se canibalizează patronii din taximetrie. Din punctul meu de vedere, prețul mic este succesul economiei de piață. Când prețul mic înseamnă pericol și evaziune înseamnă însă că cineva dintr-un birou cu salariu plătit de noi, contribuabilii, ori stă de pomană, ori își rotunjește leafa. În ambele cazuri merită mai mult decât disprețul.

Îi chem pe taximetriștii care știu adevărul să ne spună aici cine ia șpaga.

Scris pentru ProMotor