Periferia din centru! – Special Gandul.info

Invitaţia de a face parte din „Comunitatea Gândul” mă onorează, aşa că de azi mă veţi putea citi şi pe noul www.gandul.info, site ce va fi relansat în noua prezentare grafică începând de la ora 21.00 a zilei de 28 februarie 2010.

Să fii pe publicat pe acelaşi site cu oameni precum CTP-ul impune un salt de calitate sau măcar un efort în acest sens. Promit că voi încerca să scriu mai bine, mai original, mai corect! Tot înainte, să blogărim cu spor!

–––––––––––

„Periferia s-a mutat în centru”

Cel puţin asta îmi spune taximetristul care mă aduce acasă. „Dom’le, la mine în bloc au dispărut seringile, au făcut ăştia curat în cartier şi e aşa linişte seara, de zici că stăm în Primăverii!” Credeam că peste tot lucrurile s-au stricat de când cu criza, că nu doar în buricul târgului există drogaţi, alcoolici, boschetari şi nesimţiţi care urinează, beau, îşi injectează doza în gangul greu mirositor.

Şi atunci mă întreb, a ajuns totuşi Rahova etalonul decenţei urbane?

Acum o săptămână, în noaptea de duminică spre luni, când puneam cu forţa geana de sus peste cea de jos, mi-am primit răspunsul. „Clanc” a făcut uşa de la intrare, iar zgomotul a semănat în liniştea amăgirii somnului meu cu focul unei arme care dă startul la Olimpiadă. Aşa că am ţâşnit din perna-blocstart şi am fost în pragul garsonierei peste 10 secunde. Cu bastonul metalic tremurând în mână, speram că am visat prost, dar stăteam încordat pentru orice. Urmele proaspete ale tălpilor de bocanci pe preşul casei, umezite în bălţile din faţa blocului mi-au confirmat că îmi venise rândul să fiu încercat de hoţi. Norocul meu că eram acasă. Norocul lui şi al meu că a fugit.

„112, ce urgenţă aveţi?” Am hotărât că nu voi fi intimidat precum vecina de la şapte, care nu a mişcat în front când hoţii i-au furat live vecinului meu, jandarmul, bicicleta legată cu un lanţ gros şi inutil de caloriferul din scara blocului. Am ieşit între timp afară, dar nu am văzut pe nimeni. Poate că s-a ascuns prin bloc. În 13 minute şi 20 de secunde îmi bat la uşă doi sectorişti. „Păi şi ce vreţi să facem noi acum?” Într-un fel îi înţeleg şi refuz să mă revolt împotriva blazării lor. Par înfriguraţi, sătui de patrulat pe un salariu jenant, plictisiţi de aceleaşi speţe repetate noapte de noapte. Oricum, încă un jet de adrenalină declanşat de un acces de furie civică m-ar ţine treaz până dimineaţă, când dealtfel trebuie să plec proaspăt spre uzină.

„O lanternă aveţi, ca să aruncăm o privire prin bloc?” Mă abţin să nu râd nervos ca să nu îl jignesc/umilesc pe poliţistul, care orbecăie prin tura de noapte. I-aş face-o chiar cadou dar nu vreau să creadă că îl umilesc, din nou… Revine după şapte minute. „Nu am găsit pe nimeni. O să mai vedeţi din astea! Cu situaţia asta economică şi legile astea, nu avem ce să le facem nici dacă îi prindem… ” Le mulţumesc că au bătut drumul, că poate o să mai fiu nevoit să îi chem prea curând. Doar stau în centru, kilometrul zero al Bucureştiului şi al României.

Universitate, Magheru, Romană au ajuns teritorii ale unor lilieci tare urâţi. Bulevardul este bântuit de figuri schimonosite de sevraj de îndată ce se întunecă. Iar de când zilele sunt scurte, iar nopţile de iarnă lungi, curvele fac ture duble în spate la Scala de unde le gonisem cu camera TV şi jandarmii prin 2004. Vânzătorii de droguri, reciclaţi în distribuitori de „plante aromatice”, prosperă, mai ales după interzicerea „magazinelor de vise”. Clienţii de „Special Gold” trag de banii femeilor la bancomat, smulg telefoane, genţi, lănţişoare. Aşa că, da, înţeleg că acesta este doar începutul.

Îmi mulţumesc că nu m-am zgârcit la calitate şi grosime. Uşa mea de la intrare e solidă şi prinsă în zidărie. I-am pus şi două yale cu amprentă destul de scumpe, deşi am învăţat de la specialişti că 90% din spargeri nu se dau la butuc, ci la tocul uşii. Cu un depărtător ca un cric, absolut silenţios, hoţii nu mai trebuie să fie şpringari pricepuţi. Uşile metalice chinezeşti, turceşti, vaporeşti cu tablă prea subţire cedează într-un minut. Ştiu chiar un filmuleţ rizibil pe YouTube cu o fetiţă de 7 ani, care taie o astfel de uşă cu desfăcătorul de conserve.Cum 95% dintre uşile acestea metalice sunt prinse în spumă poliuretanică, munca infractorilor devine sport aerobic.

Aşa că am mai pus afară un reflector cu senzor de prezenţă şi mai urmează unul pentru întreaga curte a blocului. Pasul următor, o cameră video. Da, sunt paranoic, dar prefer aşa, decât furat! Că doar nu crede nimeni că ieşim prea curând din criză!