I-am dus pe cei mai pricepuți antreprenori români tocmai pe Coasta de Azur, într-un castel vechi, și i-am ținut acolo ca să vorbească despre un singur lucru: banii și libertatea. Sunt o specie aparte, oameni care nu mai sunt români obișnuiți pentru că au ales să fie liberi: fac ce le place, se pricep la asta și câștigă bine de pe urma muncii lor. Le-am luat un interviu maraton și le-am pus aceleași întrebări incomode care mă frământă și pe mine, fiindcă și eu încerc în fiecare zi să devin un antreprenor mai bun.
De ce le spun „oportuniști” și de ce e un compliment
Mulți cred că „oportunist” e o injurie. Pentru mine e exact invers: oportunistul vede o ușă deschisă acolo unde alții văd un zid. Oamenii cu care am stat de vorbă în tabăra RESTART, organizată de Romanian Business Club al Lilianei Cristea și al lui Vlad Mihălăchioiu, au în comun fix asta. Unii nici măcar nu-și dau seama cât de rar e ceea ce fac: au transformat o pasiune sau o întâmplare (o carte găsită în podul mamei, o conexiune făcută la un eveniment) într-un business care le plătește libertatea.
Banii: instrument, nu scop
Întrebarea pe care le-am pus-o tuturor a fost simplă: ce părere ai despre bani? Răspunsurile au fost surprinzător de aliniate. Aproape nimeni nu vorbește despre bani ca despre o grămadă de cumpărat lucruri, ci ca despre un mijloc: o modalitate de a-ți asuma riscuri, de a ajuta mai mulți oameni, de a da un sens mai înalt muncii tale. „Banii nu aduc fericire, dar sigur pot aduce contribuție”, mi-a spus unul dintre ei. Iar concluzia care m-a bucurat cel mai tare: în România încă se pot face bani relativ ușor, fiindcă sunt multe oportunități neexplorate. Suntem la început, mai e mult loc, cu condiția să ai calitățile, determinarea și perseverența.
Prețul exitului: cât și-ar vinde afacerea?
Aici interviul a devenit cu adevărat interesant. I-am întrebat pe rând: există un preț pentru care ți-ai vinde afacerea? Răspunsurile au desenat două tabere clare.
- Cei pentru care afacerea „sunt eu” — psihologi, consultanți — spun că nu există sumă, pentru că exitul nu e ceea ce-și doresc.
- Cei cu business-uri scalabile au și cifre: unul vrea să construiască un business de 50 de milioane de euro în trei ani, altul e evaluat azi la vreo 3 milioane de euro și își vede exitul la 6-8 milioane în doi-patru ani.
Aproape toți însă adaugă același lucru: chiar și după un exit, nu se opresc. „Retragerea” lor înseamnă tot muncă — să stea în spatele unor startup-uri, să investească în tineri, să caute noi provocări. Nimănui nu-i place ideea de pensie pasivă.
Dacă ar fi președinte pentru o zi
Le-am dat și o putere absurdă: președinte pentru o zi, ce schimbi în România? Aici s-a văzut frustrarea reală a antreprenorului român. Mulți nu se simt auziți sau reprezentați de autorități. Ce ar schimba? Legislația care se contrazice singură, accesul mai ușor la finanțare, infrastructura. A apărut chiar și ideea unui program „primul antreprenor”, cu reduceri de taxe care să-l ajute pe omul de la zero să se dezvolte, nu pe cei deja sus.
Eu am plecat din castelul ăla friguros cu ceva mult mai valoros decât o mini-vacanță de 1 Mai: discuțiile astea. Scoaterea din zona de confort, separarea de locul care te ține ancorat, faptul că vezi realitatea altora — toate astea îți recadrează gândirea. Dacă ai vreodată ocazia să ajungi într-o tabără în care vorbești cu oameni ca tine despre business-ul tău și îl faci mai bun, nu o rata. E o oportunitate uriașă pe care ar trebui s-o aibă măcar o dată toți cei care fac business pe la noi.
