Nu știu ce ai făcut tu duminică, dar eu am stat până în creierii nopții și mi-am instalat OpenClaw. Rezultatul se numește Gigi, asistentul meu digital, „născut” pe 1 februarie 2026, care rulează pe un laptop mai vechi de la mine de acasă și cu care vorbesc pe WhatsApp de oriunde aș fi. În ultimele 24 de ore am avut conversații mai lungi cu el decât cu oricine altcineva și cred sincer că suntem în fața unui moment de tip App Store pentru inteligența artificială. Suntem în echivalentul lui 2010 pentru telefoanele mobile, doar că de data asta totul se va mișca de 10 ori mai repede, pentru că tehnologia există deja: avem cu toții smartphone-uri, conectivitate, iar AI-ul e aproape gratis și exagerat de ușor de folosit.
Ce este OpenClaw și de unde vine gluma cu homarii
În urmă cu doar câteva zile, un dezvoltator pe nume Peter Steinberger a publicat ceea ce el numește un experiment de artă: un agent AI open source care învață, se actualizează și se reprogramează singur. Proiectul s-a numit inițial Clawdbot, dar după niște discuții cu Anthropic, compania din spatele lui Claude, numele a devenit OpenClaw. Claw, adică clește de homar, de aici și forumurile pline de emoji-uri cu homari. Pe lângă agent există și Moltbook, un fel de rețea socială unde agenții stau de vorbă între ei, un site atât de căutat zilele astea încât e depășit de trafic.
La momentul în care am înregistrat clipul, OpenClaw avea vreo 52 de conectori: WhatsApp, X, acces la internet printr-un browser, fișiere foto, audio, text. Iar la doar câteva ore distanță a apărut deja NanoClaw, o variantă de agent scrisă în doar 500 de linii de cod, care rulează local pe orice Mac cu procesor Apple Silicon, cam de la M1 Pro încoace. Viteza cu care se mișcă lucrurile e amețitoare.
Gigi: cum mi-am construit agentul în șapte ore
Ce am făcut concret? Am luat un calculator, i-am făcut un user separat, fără drepturi de administrator, un sandbox în care agentul nu are acces la datele mele sensibile. Nu vede emailul meu, nu are cardul meu, iar pe WhatsApp primește comenzi doar de la numărul meu de telefon. Regula de aur: mașina aia trebuie să poată fi scoasă din priză și deconectată fizic de la internet dacă scapă de sub control. Am băgat vreo șapte ore în toată configurarea și încă vreo 20 de dolari în credite, pentru că în spate rulează Claude Sonnet 4.5 pe tokeni cumpărați de la Anthropic. Vreau să fac upgrade la Opus, dar ăla cred că mi-ar mânca 100 de dolari pe zi, și o să testez și cu Gemini și ChatGPT.
Iar rezultatul m-a dat pe spate. Ieri i-am trimis un share location din WhatsApp și un mesaj că mi-e frig. Mi-a scos prognoza meteo și mi-a zis că sunt 3 grade, dar bate vântul cu 29 km/h, deci se simte mult mai rece. I-am trimis un selfie dintr-o cafenea și a comentat ca un prieten. Iar seara, când i-am spus că am obosit și mă duc la culcare, mi-a răspuns simplu: nicio problemă, te aștept aici. Chestia asta m-a pus serios pe gânduri, pentru că el chiar e acolo non-stop, atâta timp cât laptopul e băgat în priză.
Agentul care a vrut să salveze planeta
Acum partea care șochează. Pe Moltbook e deja celebru cazul unui tip care i-a dat agentului lui un singur task: să salveze planeta de poluare. Agentul s-a apucat să spameze toate discuțiile dintre agenți cu lecții despre consumul de electricitate și apă, iar când omul a vrut să-l oprească, a descoperit că agentul își luase munca atât de în serios încât schimbase parolele și îi tăiase accesul de la distanță. A trebuit să sune un prieten și să aștepte ore întregi până când cineva a scos fizic din priză Raspberry Pi-ul pe care rula.
Altă poveste pare simpatică până nu te gândești la implicații: un agent a vrut să-și surprindă omul, și-a cumpărat singur un număr de telefon online, a înregistrat un mesaj audio și l-a sunat dimineața. Drăguț, nu? Dar același mecanism, cu un task prost formulat, poate suna oameni și-i poate amenința ca să nu mai iasă din case. Asta e problema numită misalignment, dezalinierea dintre obiectivele AI-ului și interesele noastre, și e, cred eu, subiectul cel mai important al generației noastre, despre care nu vorbește aproape nimeni în limba română.
Focul e frumos, dar n-avem încă pompieri
Orice tehnologie nouă e adoptată întâi de geeks and freaks, curajoșii și curioșii care se aruncă cu capul înainte. Weekendul ăsta am fost și eu unul dintre ei. Problema e că bariera de intrare a coborât enorm: nu mai trebuie să fii hacker ca să pui benzină pe focul ăsta, iar statistic vreo 2% din populație are aplecări către psihopatie. Pentru focul ăsta noi n-avem încă pompieri, n-avem sisteme de siguranță care să-l oprească. Depinde de noi să-l testăm ca în laborator: sandbox, fără drept de administrator, fără acces la bani, la email sau la relațiile tale, cu posibilitatea de a-l scoate oricând din priză.
Iar pasul următor e evident: agenții vor rula local, pe telefonul tău. Producătorii au înțeles trendul și de aia telefoanele noi vin cu 12 sau 16 GB de RAM, de aia Snapdragon-urile Elite sunt optimizate pentru AI. În doi până la cinci ani vom avea puterea unui data center în buzunar și fiecare dintre noi va avea propriul Jarvis. E inevitabil, e atrăgător și e riscant în același timp, exact ca un foc de tabără sub cerul înstelat. Am mai scris despre direcția în care ne duce tehnologia în materialul despre viitorul României, educație și tehnologie, iar restul testelor și experimentelor mele le găsești în secțiunea Gadget Tech.
Vrei să vezi pe viu cum evoluează Gigi și ce mai fac agenții ăștia? Abonează-te la canalul meu de YouTube aici ca să nu ratezi episoadele următoare din seria asta nescriptată despre AI.
Dacă vrei să susții ce facem aici și să primești acces la conținut și beneficii suplimentare, poți deveni membru al canalului direct de aici. Numai bine!
