Un telefon pe care chiar tu îl poți deschide cu o șurubelniță și o pană de chitară, fără să-ți strici garanția și fără să-l arunci la gunoi după un an. Nokia G22 e primul telefon de masă gândit de la zero pentru reparabilitate, în colaborare cu cei de la iFixit, și am vrut să văd dacă promisiunea se ține sau e doar marketing. L-am desfăcut complet, până la baterie și display, ca să-ți spun ce iese din experiment.
Cât costă și ce specificații are
Atenție de la început: este un telefon de 800 de lei, nu de 1500, nu de 2000 și nici de 3800. Așa că nu te aștepta la minuni de la specificații. Avem un procesor Unisoc T606 pe 12 nanometri (un proces de fabricație care nu e deloc nou), GPU Mali G57 cu un singur nucleu, 4 GB de RAM și 64 GB de stocare în varianta de bază. Ecranul este un IPS de 6,5 inch cu refresh de 90 Hz, ceea ce e foarte bine, dar cu o rezoluție de doar 720 x 1600 pixeli, deci nu e OLED.
La capitolul foto avem o cameră principală de 50 de megapixeli plus două camere de 2 MP (una macro și una de adâncime). Bonus: are radio FM, încărcare la 20 W și o baterie generoasă de 5050 mAh, care, combinată cu procesorul foarte eficient, înseamnă autonomie pe zile întregi. Software-ul e Android aproape Vanilla, cu magazin de aplicații de la Google. Pe scurt, hardware modest, dar cinstit pentru bani.
Reparabilitatea: ideea bună și partea mai puțin inspirată
Aici e steaua spectacolului. Pe site-ul iFixit găsești tutorialul complet pentru Nokia G22 și îți poți cumpăra piese originale: bateria costă undeva la 30 de dolari (vreo 150 de lei), iar display-ul ajunge pe la 70-75 de dolari (cam 300 de lei). Nokia îți vinde baterie, mufa de căști, mufa USB-C, modulul de cameră și chiar și display-ul. Ei promit cam 5 minute pentru desfăcut capacul din spate (cât să schimbi bateria) și 10-12 minute până la display dacă ai un pic de experiență.
Pană de chitară în locașul de SIM, capacul din spate iese ușor, clipsuri de plastic pe laterale, totul logic. Numai că am dat și peste hibe: la mine, ca să deconectez bateria, a trebuit să desfac mai mult decât ar fi trebuit, expunând placa de bază și camera la risc. Un șurub uitat sub un abțibild de garanție, un burețel rupt la difuzor pe care nu l-am mai putut pune la loc. Au uitat parcă, pe fabrică, faptul că ăsta e un telefon care trebuie reparat de utilizator.
Merită efortul? Și de ce contează cu adevărat
Întrebarea cinstită: pentru un telefon de 800 de lei, chiar vrei să depui atât de mult efort și risc ca să-l repari singur? Nu toată lumea e tehnică și știe să umble cu șurubelnița la dispozitive atât de mici. E o idee foarte bună și un pas în direcția corectă, dar procesul poate fi exemplificat mai bine și făcut mai ușor din punct de vedere al producției.
Ce mi-ar plăcea cu adevărat să văd este reparabilitatea asta la telefoanele scumpe și la laptopuri, acolo unde totul devine lipit de placa de bază și ajungi să arunci un dispozitiv de patru-cinci ori mai scump decât un frigider. Nicio mașină de spălat nu o arunci după un an. De ce am face-o cu telefoanele? Dacă producătorii ar deschide un pic urechile și ar livra piese accesibile, originale, pe care un tehnician să le poată schimba ușor, atunci ar fi o declarație care contează.
Concluzie
Nokia G22 nu e un monstru de performanță, dar e primul telefon de la un producător mare pe care îl poți repara direct acasă, cu suport oficial iFixit. Pentru asta merită toți banii și tot respectul. Husele Pela din Kevlar de 11 grame le găsești pe gb.ro, iar dacă vrei un telefon cinstit, ieftin și care nu ajunge la gunoi după un an, ăsta e candidatul. Tu ai repara singur telefonul? Spune-mi în comentarii.
