E moment de piele de găină. În curte avem o mașină care arată exact cum trebuie un Mini, cap-coadă, și care abia după aceea este electrică. Vorbim despre Mini Cooper John Cooper Works, varianta 100% electrică despre care marca aproape că nu vorbește deloc. Eu intenționat nu m-am documentat înainte, am vrut să văd cum mă face să mă simt la primul contact. Iar primul contact a fost exact cum mi-am dorit: o mașină frumoasă în două uși, mică spre compactă, perfectă pentru oraș, dar care nu se ascunde că e electrică.
Un Mini adevărat, dar care nu mai e chiar mini
Formatul clasic de coupé este ceea ce căutam. Nu-mi place atât de mult Aceman sau Countryman, dar forma asta în două uși este superbă. Capotă scurtă, parbriz teșit pentru aerodinamică, grila închisă (nu mai are nevoie de atâta aer ca un JCW termic), un lidar mare în față pentru distanțe și acel logo Dark Blackout cu fundal mat. În spate vine partea cea mai spectaculoasă: eleronul, shark fins-urile, difuzoarele verticale. Totul scrie John Cooper Works peste tot, ca să nu confunzi mașina cu un 911.
Realitatea e că nu mai e chiar un mini. Are 3,80 m, deci sub 4 metri, sub un Clio, dar după standardele de acum 10 ani e deja o compactă. Mânere scamotabile, oglinzi cu cameră pentru 360, plafon panoramic cu perdeluță. În spate încap patru oameni fără probleme, bancheta e relativ lungă, dar spațiul pentru picioare e mai degrabă pentru copii. Portbagajul e mic – „fă două mămăligi mai mici” – dar cu scaunele rabatate ajungi pe la 600-700 de litri.
Specificațiile: surprinzător de serioase
Aici devine interesant. Are 258 CP și 306 Nm, plus un buton de boost care îți mai dă încă 27-28 CP timp de 10 secunde, ca să nu se supraîncălzească bateria. De pe loc poți pleca cu aproape 290 CP, dar se învârt roțile pentru că toată puterea merge pe față. Mi-a adus aminte de Mazda 3 MPS – tracțiune față cu mult cuplu, jucăușă, dar capricioasă. Cântărește în jur de 1.660 kg, ceea ce pentru o electrică nu e mult, dar pentru un Mini e enorm.
Ironic, mașina se simte cel mai bine în curbă, nu în linie dreaptă. E o electrică retrofit pe o platformă dezvoltată în colaborare cu chinezii de la Great Wall/ORA, dar mecanica și sufletul rămân BMW Mini. Tocmai pentru că e retrofit, bateria nu e cea mai mare – dar pentru oraș și navetă e mai mult decât suficientă. Încărcare Type 2 cu CCS. Singurul vis ar fi propulsia spate: atunci ar fi genială.
Cât costă și pentru cine are sens
Proprietarul, Alex Cozma, a primit o ofertă bună de la flota de test drive: 34.000 de euro plus TVA, cam cât ar fi dat pe un Cooper S second. La banii ăștia poți să-ți iei multe mașini – SUV-uri, mașini rapide, un Model Y la patru ani. Dar Alex justifică totul simplu: în loc de 1.800 de lei pe lună pe combustibil, el dă zero, pentru că își încarcă mașina din panourile fotovoltaice de acasă. Rata de leasing iese aproape egală cu ce dădea pe benzină. „Benzina ți-o faci la tine acasă.”
El și-a dorit un Mini de când avea 14 ani, încap toți în ea, copiii dorm fericiți în spate, primul drum lung a fost până la Sibiu dus-întors. Se consideră mai bogat fiindcă își poate lua exact mașina pe care o vrea, nu una mare și scumpă cu care „să dea bine”.
Concluzia
Nu facem propagandă și nu ne-a plătit nicio corporație. Dacă vrei o mașină care arată superb, e silențioasă, dar e și fun de condus pentru navetă, ai opțiuni fără fum și fără să bagi 50 de lei de benzină. Mini-ul ăsta lovește exact acolo unde trebuie: nu-ți trebuie 1.000 de km autonomie pentru viața de zi cu zi în oraș. Iar peste 95% dintre cei care au trecut pe electric nu s-au mai întors la termic. Dacă-ți bați un pic capul și te documentezi, următoarea ta mașină nu are cum să nu fie electrică. Dați un like, un share și un subscribe – și spuneți-ne în comentarii dacă vreți podcastul cu Alex.
