Suntem veniți aici să facem carieră, bani, să supraviețuim.
”Satul cu miniștri” este un oraș de ”venetici” cum se spune pe la mine acasă. Ne-am dezrădăcinat din orașe mult mai mici, sau chiar de la țară, ca să ajungem în metropola unde praful și claxonul se amestecă perfect cu oportunitatea de a face mai multe lucruri deodată. Viața în Capitală accelerează până ajunge să pară o călătorie cu Star Trek Enterprise. În timp ce noi gonim cu Warp 11 și îmbătrânim pentru că distorsionăm ”continuum-ul spațiu-timp”, restul lumii pare încremenit într-o viață de o lentoare dulceagă pe care o mai apreciem doar prin mini-vacanțe.
Râvnim la viața liniștită, idilică de la țară și ne mințim că o să vină ziua când vom fi în stare să facem ”downshifting”. Adică să revenim cu totul acasă, să nu mai gonim, să nu ne mai stresăm, să nu ne mai pese de termene limită, de trafic, de cozi.
Duș rece și înapoi la muncă. Nu se va întâmpla.
Pentru majoritatea, orașul este și va rămâne un acasă diluat cu adrenalină. Provoacă dependență să ai atâtea lucruri la îndemână. Contează mult să poți fugi în șlapi peste drum după o pâine sau un algocalmin. Să știi că o să îți ajungă salariul și pentru o vacanță la vară. Să poți ajunge la un doctor bun, chiar și pe șpagă. Să ai oameni care au aceleași apucături cu tine pe care să îi scoți la bere.
Orașul mare nu este un loc perfect dar poate fi frumos. Ca zilele astea. E luna mai și începe să înverzească timid din copacii puțini care înfruntă betonul. Străzile sunt spălate cu furtunul. Parcagii de la mine de la bloc au dispărut cu tot cu cerșetorii profesioniști din toate intersecțiile de pe traseul meu spre muncă. Cafenelele sunt pline, iar pe stradă se vorbesc mai mult limbi străine decât românește. Am o ușoară senzație de occident…
Până și distracția din Centrul Vechi arată așa cum ar trebui. Până și rivalitatea dintre suporteri, bucuria sau înfrângerea sunt trecute cu civilizație. Toate acestea în București.
Pentru toate acestea, îmi place orașul. Mi-ar plăcea să fie așa tot timpul, doar că mi-e teamă că mă întorc duminică seara de la Brașov ca să dau nas-în-nas cu dezamăgirea. Măcar de acum am un termen de comparație. Mulțumesc fotbalului adevărat, spaniolilor și românilor care au știut să se ridice în picioare pentru asta.
Scris pentru ProMotor.ro
Poate off-topic, dar nu tocmai, as spune eu..Greseala impardonabila a colegilor tai. In aceasta seara, in a doua stire din jurnalul de 19, voice-overul a anuntat mandru ca din echipa de gimnastica a Romaniei face parte, alaturi de alte gimnaste, si Stana Izbasa. Rusinos..trist.
@Dan.D – ai avut dreptate. Ești off-topic. Acesta este blogul meu personal.
Hm… am avut la un moment dat in viata mea de-a face cu acest oras,Bucuresti.Orasul in sine imi placea,viata de zi cu zi o omului de clasa medie,nu prea.Dupa umila mea parere mai are mult de luptat pentru a ajunge la ceea ce reprezinta Budapesta(un exemplu care imi vine in minte aiurea,nu voiam sa zic Praga,pentru a ramane in zona central-estica europeana;despre Sofia marturisesc ca nu cunosc nimic).Ma bucur pentru romani pentru aceasta finala,ma intristeaza cei 20 de ani(ai lui Brucan?) pierduti in toate cele…
Buna ziua George! Te rog mult sa ma ajuti macar cu un raspuns la o problema pe cate am intampinato de curand. Eu am avut un cont pe yahoo facut cam acum 10 ani… intr-o zi nu stiu din ce motiv nu am mai putut sa o acesez.S-a inchis… am incercat toate posibilitatile cunoscute de mine s-au de prieteni, dar inutil… am scris chear si la cei de la yahoo( care nu mi-au raspuns nici pana azi).. cand dau la recuperare parola, imi dau o intrebare pe care stiu sigur ca nu am aleso.Te rog mult daca ai timp sa imi raspunzi si mie, finca sunt tare suparata finca am pierdut multe contacte datorita acestui lucru.
Multumesc mult si astept un raspuns, daca este posibil in maill
foarte rau ca buc este populat de oameni din alte parti. sunteti veniti precum invadatorii, sa cuceriti si sa dati foc la tot ce nu este al vostru. putini „straini” au o afinitate fata de capitala. putini adopta o atitudine de patriotism cu locul acesta (bucuresti). multi vin aici pt ca se fac bani si atat. pt ei orasul care le ofera posibilitati nu reprezinta decat o sursa de bani si distractie. grija pt oras si pt mediul inconjurator nu exista. nici respect pt oameni. nu vreau sa generalizez, dar multi vin in buc ca la „crve”. fac ce au de facut si pleaca. legile nescrise ale orasului nu sunt respectate. peste tot oamenii sunt in legea lor: pe strada, in trafic, in magazine, mall-uri. cei care vin nu vor sa se schimbe sau sa se adapteze la mediul social existent. ei se distreaza tot cum o faceau la ei acasa si trateaza oamenii cu indiferenta (de aici si multele tepe existente pe unele site-uri, cu unele produse, in magazine cu unele servicii… etc- lista e lunga). pacat.
Cu scuzele de rigoare, mi-am permis sa-ti scriu cele de mai sus stiind ca esti..altfel. Si ca altfel mi s-a parut si postul acesta. Dar cred ca m-am inselat cumva..
Nu, ”altfel” nu e deloc malitios sau ironic.
Salariile sunt mari pentru cei alesi, pentru cei care au relatii sau pentru cei care sunt patroni (deci nu mai vorbim de salariu, conform DEX). Carrefour,Cora,Metro,Selgros,Bila,DM,Deichman,Baumax,Profi,CGS (cea mai iubita companie),Vodafone,Orange,Cosmote,Romtelecom,Raiffeisen Bank,BCR Asigurari etc ofera salarii – minim pe economie sau 650-700 lei net si cateva bonuri de masa. Ce fac oamenii ? Se angajeaza si apoi se plang. Nu au voie sa-si infiinteze un sindicat (mai suna occidental ?!). nu au voie in concediu medical (cand sunt bolnavi), concediu de odihna este de facto (pe hartie doar), ore suplimentare (munca voluntara pentru prosperitatea companiilor), promovare (sigur dupa 6 luni, 1 an ..7 ani promovezi, nu ! Ce companie isi doreste marirea cheltuielilor de exploatare din care fac parte si cheltuielile cu salariile ?! Venituri – Cheltuieli = Profit, Deci trebuie ca Veniturile sa fie mai mari decat cheltuielile si nu invers !). Bucurestiul este un oras simpatic, mare , dar mie scarba sa vad tot felul de palate facute de tot felul de aristrocrati in perioada cand Romania era regat, stiind ca la fel ca si acum, acest pseudo-capitalism este doar exploatarea omului de catre om, ceea ce fac la maximum americanii cu chinezii, in fabricile de Iphone, unde pentru un salariu de cateva zeci de dolari muncesc precum sclavii, iar Iphone vinde un dispozitiv cu sute,mii de dolari americani.