Categorie: Editorial

Mesaj pentru un cititor – Ştiu

Publicam acum ceva vreme textul cântecului de înalt angajament revoluţionar şi european, interpretat de membrii cenaclului folcloric “Paraziţii”.

https://www.buhnici.ro/2008/02/22/mesaj-pentru-europa/#comment-1232

Respect!

Se trezeşte apoi un cititor (nu e primul şi ştiu că nici ultimul) să vomite aici pe blog.

Stiu Says:
Auzi mah Buhnici, de ce nu zici la baieti ca esti mason bai tata..?? Asa…sa stie lumea si ce alte ,,hobby-uri” mai ai…

Aşa că, aflându-mă într-o stare uşor acidă şi belicoasă, îi răspund pe prima pagină. Avertisment pentru cei care au idei asemănătoare.

Măi, Ştiu, sau cum te cheamă! Cum să îţi spun eu ca să îţi fie FOARTE clar?

În virtutea democraţiei pentru care s-a murit în 1989, masoneria, ca şi homosexualitatea spre exemplu (nu că ar avea o legatură directă) sunt acceptate şi tolerate, chiar dacă rămân tabu-uri pentru cei mai mulţi dintre noi. Fiecare are dreptul să facă ce vrea, cu cine vrea, cum vrea, atâta timp cât nu îmi afectează libertatea. Am şi prieteni masoni şi homosexuali. Asta nu înseamnă că le împărtăşesc aplecările, dar le respect, pentru că îi respect.

Nu sunt nici mason, nici homosexual. NU SUNT! Să fie clar.

Sunt însa naţionalist, dacă asta ţi-a aprins mintea agitată de cola. Nu extremist, nu plângacios la 1 decembrie, nu nostalgic, nu politicianist. Îmi pasă pur şi simplu de ţara mea. Într-o societate în care, să crezi cu tărie în ceva miroase a peşte (de multe ori pentru că întradevăr pute) este greu să rămâi motivat şi convingător. Oamenii stau cu ochii în patru, neîncrezători, sceptici atunci când aud vorbindu-se de bine despre ţara lor. Preferă să te audă criticând drumurile proaste, birocraţia, hoţii, lenea. Să mai câştigi încrederea cuiva vorbind România de bine este o întreprindere aproape imposibilă.

Unii dintre aceşti sceptici nu rămân pasivi. Se transformă în timp, din potăi docile, în maidanezi care muşcă pe la spate. Fără motiv. Totul din teamă de cei diferiţi de ei, care ar putea să le ocupe câmpul prăfos în care se scaldă zilnic. Le este teamă de cei care îi depăşesc în gândire şi atitudine. Aşa că latră fioroşi, dar laşi şi anonimi, din spatele haitei.

Mirosul de sânge încinge nările şi grupa atacă, fără să îi fie în mod necesar foame. S-a pus în mişcare şi nivelează ţinta.

Uite aşa, rezistenţa aparentă la manipulare a masei de manevră devine cea mai buna armă în mâna Păpuşarului de scară mare. Uite aşa tu, Ştiu, te transformi intr-un dobitoc manevrat, fără conştiinţă proprie, fără idei, fără creativitate, fără alte pofte în afara pachetului de pufuleţi la promotie. Acum mai mult. Nou. 40%, gratis.

Nimic nu e gratis. Insa tu tocmai ţi-ai oferit mintea gratis.