Categorie: Editorial

Jumătate prost!

Ce fel de lesă ţi se potriveşte? Una ieftină, fără memorie internă şi sonerii polifonice, care costă cât un prânz? Sau mai degrabă cea mai la modă, cu internet 4G, televizor şi un preţ de listă care seamănă cu două salarii medii pe economie? Citeam undeva un studiu sociologic despre telefonul mobil şi tocmai aceasta era concluzia autorului (cel mai probabil un cercetător britanic!?). Telefonul este o lesă.

Ne iluzionăm cu ideea că suntem cu mobilul în buzunar mai aproape de afacere, familie şi prieteni, când telefonul nu face decât să ne păstreze la dispoziţia celor care vor ceva de la noi. Şi pe ei la dispoziţia noastră. Aşadar dansăm cu toţii în aceeaşi horă.

Şi dacă tot jucăm ciuleandra asta, trebuie să mai recunosc ceva. Sunt pe jumătate prost când vorbesc la telefon. Adică nu sunt vreun Napoleon cu atenţie distributivă să fac trei lucruri deodată. Merg de două ori mai încet şi mai neatent. Ba chiar de trei ori dacă sunt pe scuter. Telefonul sună (evident) tocmai atunci când mă grăbesc mai tare şi îmi complică enorm existenţa. Unde, spanac, o fi acum handsfree-ul de care am nevoie? Omul acela sună pentru că vrea ceva urgent. Iar eu răspund… Şi începe dansul prin trafic ca într-un vis urât. Termin de vorbit şi îl văd pe altul care face la fel în faţă.

Pun pariu că eşti exact la fel ca mine. Aşa că o să ne fac un bine cu forţa. De dragul vieţii mele şi a ta, îi rog pe poliţiştii de la Rutieră să ne amendeze exemplar când ne mai prind cu telefonul la ureche şi volanul de capul lui. Promit că o să public procesul verbal şi îi ridic osanale agentului care mă va disciplina. Mai bine o gaură în portofel decât maşina făcută praf… în cel mai fericit caz. Pentru că civilizaţia nu se clădeşte doar pe bun simţ, ci în primul rând pe sancţiune.

Si cum „bluştuţul” nu mai e scump cât un plin de benzină, aruncă un ochi pe oferta celor de la Germanos care m-au motivat să scriu despre siguranţa la volan. Nota zece pentru campania lor de responsabilitate.